1,560 matches
-
aproape ritualică în anumite cazuri. Efectul nu este, însă, unul sanificator, ci trivializator. Jocurile licențioase lingvistic sunt patetice, iar efectul obținut este grotesc și dezgustător. Să fie, oare, practicanții hip-hopului agresiv adepții obținerii în eprubetă a unui catharsis inedit, prin scârbă? Cel de-al treilea registru evident este acela scatologic, tehnica fecalizării fiind destul de folosită. Nu doar indivizii sunt văzuți ca fiind făpturi excremențiale, ci se vorbește chiar de o stare generală de ordură. Imaginea României ca hazna ori latrină extinsă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sevă. Dar antilopa țâșnise ca o suliță din desiș, primise plumbul în piept când sărise și căzuse tot ca o suliță ce coboară spre pământ; nu se poticnise, nici nu se împleticise, nici nu se legănase. Jonas începea să simtă scârbă pentru acest om, nu mai rămăsese nimic din fascinația și admirația pe care le nutrise pentru tânărul său rival. Bărbatul înalt și slab care se aplecase râzând peste nevasta lui nu avea nimic comun cu individul greoi care se bălăbănea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și nu doar În criză efemeră, așa cum eronat se crede), astfel Încât sfaturile (epice) Îi sunt ca apa și aerul. Iar eu aceasta cred că fac poveștile: sublimează criza. A se Înțelege prin criză stări precum: singurătatea, spaima de moarte, disperarea, scârba existențială, dezamăgirea etc. Criza Înseamnă nevroză pusă pe tapet, expusă, livrată public. Acul ei de cojoc, al nevrozei vreau să spun, ar putea fi găsit În cărți, prin lectură. Cartea și lectura sunt o formă de euthanasie obligatorie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Unei impresii conștiente îi urmează o reacție conștientă sau senzație. Întotdeauna când implică subzistența individului sau perpetuarea lui, capătă caracter afectiv și emotiv, iar după cum sunt favorabile sau nefavorabile individului ele vor deveni plăcute (atracție, dorință, trebuință), sau neplăcute (repulsie, scârbă, teamă). Întotdeauna ideile particulare afective sau emotive provoacă reacții conștiente de trebuință (impulsie) sau de respingere (repulsie), după cum provoacă plăcere (satisfacție) sau neplăcere (insatisfacție). Prin urmare o idee particulară emotivă împreună cu reacția emotivă care-i urmează formează actul instinctiv sau
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întotdeauna alege din mediul său acele nutriente care pot să-i asigure nutriția. Cantitatea și calitatea lor sunt reglate instinctual; - instincte de relație ^ dominante aici fiind instinctul de conservare, altfel spus instinctul de apărare, stadializat în funcție de intensitatea lui în: repulsie, scârbă, teamă, spaimă și groază. Reacția imediată instinctuală și firească este de a evita pericolul prin fugă, sau anxietate și autoapărare dacă fuga nu este posibilă; - instinctul de reproducție cu cele 3 stadii ale sale: atracție, dorință și trebuință. Acest instinct
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
exemplu aparținând lui Neofit Duco „Așa-s cei ce prostesc cu limba aceasta românească murdară și ticăloasă - dacă e permis să se numească limbă, aceea ce pretutindeni șchioapătă și nu e urmarea vreunei limbi ca având pronunțarea urâtă și producând scârbă mare" sau „De altfel a se lăuda Românii cu neamul Romanilor - pe când ei nu au nimic comun cu aceștia nu e cuviincios și nici nu se poate asculta așa ceva. Și apoi nu le e rușine de îngăimările înjositoare ale limbii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
împrumutat din filosofia lui Derridaă înseamnă, de fapt, căderea în literatură, căderea în singurătate, autobaricadarea. „Despărțirile, nu neapărat amoroase, stau la originea căderii în literatură, căderea din ficțiunea legală în illegal fiction“, spune scriitorul tot în aceeași prefață. „Mi-e scârbă de acest fel de naștere a literaturii. Dar altfel nu știu s-o fac“ - este vorba despre nașterea literaturii din izolare și din singurătate. Căderea în „ilegalitate“ este ca o trecere de la ficțiunea marelui Voyeur la propria ta ficțiune. Căderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
prânz...“. Sau cât de mult îi place să mănânce, sau cum prietenul său, Milos Forman, gătește tot ce mișcă. Sau cum prietenia lui cu Michael Douglas a slăbit de când acesta s-a însurat cu Catherine Zeta-Jones. „Cum o cheamă pe scârba asta? Glumesc... “, adaugă, de parcă nu ne-am fi prins că la fiecare frază trebuie să strecoare o glumă. Festivalul de la Karlovy Vary e măricel. A programat 250 de filme, a avut invitați străini de marcă, dar nu s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de care nu se poate scăpa, o sarcină imposibilă, o sarcină în urma unui „viol repetat, nebunesc“, violul din momentul X, al fugii din țară, violul grănicerilor sârbi. Atunci când corpul trădează sufletul, nu poți decât să-l disprețuiești, să-ți fie scârbă de el. Unde începe și unde se sfârșește eul?, Cum disociem eul de imaginea lui?, Cum se poate supraviețui în împărăția kitsch-ului? sunt întrebări pe care le aduc în discuție cele două romane, care pot fi numite și romane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
logofăt, agent al domnului Țării Românești. Acesta, înconjurat de sfetnici necredincioși și nedibaci, s-a aruncat în niște încurcături financiare care sporesc zilnic greutățile poziției sale. Și mai mult, un amor propriu fals îl împinge să primească cu răceală și scârbă sfaturile cele mai binevoitoare ale consulului nostru general. Dacă principele Ghica urmează pe această cale, el va merge drept spre pierderea lui. Urmările încăpățânării sale ar fi pentru el tot atât de fatale ca acele de care principele Sturdza ar deveni victima
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
curat românești nu erau decât un mijloc și un pretext spre a ajunge la un rezultat care astăzi este desăvârșit: atotputernicia consulului Rusiei în toate afacerile țării. Membrii cei mai pătimași ai Obșteștii Adunări de la 1840 și 1842 gem de scârbă și când ei întreabă pe fostul lor coleg, astăzi domn, despre pricina schimbării sale, el le răspunde fără sfială că, în împrejurările actuale (care, trebuie s-o zic, în ochii lui se complică mult prin starea actuală a chestiunii sârbești
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Nările deținuților se umflă de fiecare dată cînd un "căutat" se întoarce de la vizită cu pachete, diagnosticînd exact valoarea bunurilor alimentare ce pot face obiectul unor aproprieri. Strîmbăturile din nas în fața meniului semnifică neplăcere, indispoziție, jenă, aversiune, silă, dezgust sau scîrbă. Gura și buzele transmit senzații de degustare, savurare, protest, îngrijorare, tristețe etc. "Zîmbetul onest, caracterizînd prietenia sau acceptarea unei idei, dispărea și el. Buzele erau strînse, uscate și palide. Uneori se schimonoseau în cîte un simulacru dus pînă la jumătate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate și culte constituie o minoritate deseori ironizată. Componentele psihologice esențiale în reușita unui botez al cadrelor sînt93: 1. capacitatea de a dezumaniza deținutul; 2. habitudinea cruzimii (neutralitatea pudorii, ororii, scîrbei, rușinii ca reacții etice); 3. obediența de robot asumată ca virtute (el nu trebuie să gîndească, ci să execute și să fie mîndru că face tot ce i se cere); 4. impunitatea; 5. omnipotența politică, psihologică, financiară; 6. asumarea unui
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
revistei? Brusc, mă invadează o curiozitate fără margini. Trebuie să răsfoiesc puțin revista. Trebuie. Trebuie. Acum. Scuze, pot să împrumut o clipă revista dumneavoastră? Steaua Sus-Răsare se uită la mine ca la o taină mare. Privirea ei mă cântărește cu scârbă, apoi face o mișcare scurtă din cap spre revistă, fără să-și ia ochii de la mine. Ca și cum ar spune ia-o, amărâtule, numa să nu ți lași microbii pe ea. Mă ridic, mă aplec, iau revista, spun mulțumesc, mă așez
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
adevăruri ale trecutului feudal, deci nu numai răutăți inventate de contemporani. Ar fi bine dacă populația României ar fi informată asupra evenimentelor legate de "Casa Poporului", o clădire atât de denigrată și de blamată de către unii, cărora le este și scârbă să intre în ea. Cu toate acestea, statul român a decis să instaleze Parlamentul României în Casa Poporului, adică cel mai mare for conducător al țării, în care aleșii neamului se adună să emane legi pentru națiune (când se întrunește
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
se afirme ca un "nou cetățean român" în fața noii societăți, folosește cuvintele: milițian, securist, ceaușist sau comunist, considerându-le cuvinte de batjocură. Aceștia se consideră oameni de altă structură, de educație "democrată", cu calități noi, curate, cinstite...ha.. te apucă scârba să-i vezi ori să i asculți, unii chiar foști delincvenți, pușcăriași sau impostori de profesie, dar pe care omul de rând nu-i știe și nu cunoaște ce le poate pielea. Noi presupunem că stați la prietenul dvs. din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el este primit cu bucurie de cămătarii de peste graniță, pe când țara se ridică împotriva lui, într-o izbucnire obștească de mânie și de scârbă. Partidul Național Liberal care în zilele lui Ion Brătianu a refuzat să semneze tratatul de pace, pentru că nu îngăduia niciun amestec al puterilor străine în gospodăria noastră lăuntrică, respinge cu înverșunare o cârmuire ce le este robită. Cetățeni! Lupta noastră
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cu ei, conchid Cacioppo și Patrick. Într-un alt experiment, Rizzolatti și colegii săi au observat că simțim jenă atunci când privim o persoană aflată în încurcătură și că avem trăiri similare atunci când urmărim pe cineva care simte vină, poftă sau scârbă. Când participanții la experiment urmăreau cum cineva își schimba expresia feței din cauză că inhalase o substanță care mirosea urât, creierul acestora reacționa ca și cum subiecții înșiși ar fi trăit senzațiile olfactive respective.44 Aceste imitări și simulări se petrec rapid și involuntar
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
unde își avea cuibul puiul de ofițer, și a provocat nu numai un scandal, dar și o veritabilă tragedie: soțul înșelat chiar cu propriul frate a suferit cumplit și, oricât de robust era, la prima boală a și părăsit cu scârbă lumea asta grea de păcate. Nu-l țin minte pe unchiul Salustiu decât la ultima masă ce s-a dat în strada Coșbuc de ziua lui (pentru salvarea aparențelor), când i s-a făcut deodată rău; a fost cuprins de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea, care o iubea mai mult decât pe ceilalți copii, n-o lăsa să facă nimic din ale gospodăriei, purtând-o mereu la doctori, la Cluj, cocoloșind-o într-atâta, încât a stârnit pizma celorlalți, care o considerau o mică scârbă. Bunicul i-a obținut o bursă liceală în România (sora ei, Virginia, fusese trimisă la o școală germană, la Brașov), dar maică-sa nu s-a îndurat s-o știe atât de departe și au dat-o la călugărițe, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sileam să mâzgălesc ce ni se poruncise, eram chior sub ochii mici și negri, sclipind malițios, ai pictorului Capidan, mărunt la trup și la talent, dar plin de superioritate, care ne dăscălea cu insistență de ciocănitoare și îmi azvârlea cu scârbă: „Mai bagă în gură, măi băiete, cârpa aia de spălat vase“ (multă vreme, într-adevăr, scoteam fără să-mi dau seama limba din gură când mă concentram la scris, așa cum nu mi-au lipsit ticurile: să-mi rod unghiile, să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
82 Știi care a fost un noroc al meu? Că am lucrat numai pentru bolnavi cu inimă bună. Drăguții, mulțumesc și pentru un pahar de apă, zâmbesc și mă laudă. Pentru că au fost buni, nu mi-a fost silă sau scârbă de trupul lor. Aveam intenția să ascund subiectul ăsta, dar e o parte importantă. Cum să faci să nu-ți fie silă? Nu știu, la început te gândești că ești plătită și pentru asta, apoi ți-e milă de ei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
substituie naturei biologice, sociale ori simplu umane, a eroului de roman obișnuit. Cu toată fața lor pămîntească, cei trei Crai sînt numai în al doilea rînd oameni, dar în primul: axe universale. Iar numele plutonian al lui Pirgu e de scîrbă și de spaimă". Toate cumulate sînt motive de a așeza Craii... pe raftul cărților nepieritoare, unde stau sculpturile. "Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască (1 Cor. 2 9). În această contemplație el uită cu totul scîrbele ce-a avut cînd era în trup, dar cu toate acestea, dacă el este împovărat de păcate, se întristează și-și impută că și-a petrecut viața în negrijă, și că n-a servit pe Dumnezeu după puterea sa. Isprăvind
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă sonuri teribile, care îl anunță pe Arghezi din blesteme. Eseistul, raportîndu-l
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]