1,573 matches
-
cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-am născut așa? Am cerut eu oare să mi se dea o asemenea Înfățișare? Nu! Dar nici măcar unul dintre voi nu mi-a arătat vreodată Înțelegere, afecțiune sau simpatie... Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
parte, suporta cu stoicism aceste pedepse, permanentele violuri și chiar să fie sodomizată cînd el Îi ținea capul În jos, ca și cum prin asta ar fi plătit o lungă listă de datorii neonorate. Deseori Își pierdea cunoștința de durere sau din cauza scîrbei pe care o simțea, cu toate că, pentru a spune adevărul, cea mai mare parte din timp trăia ca o somnambulă, În afara realității sau, mai precis chiar, confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de captivitate, se surprinse pe sine și Îl surprinse și pe violatorul ei printr-un strigăt lung și disperat, care nu era de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi pătruns la baza craniului, spre a coborî arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-acum de ea și de faptul că Într-o zi fusese numită Niña Carmen - tăgădui, sigură de sine: - Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-acum de ea și de faptul că Într-o zi fusese numită Niña Carmen - tăgădui, sigură de sine: - Acum nu Îmi mai faci. Oberlus o privi cu mai multă atenție, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că, din clipa În care aveau să pună piciorul pe continent, dacă ajungeau să o facă, avea să se transforme din nou În Oberlus, Iguana, monstruosul fiu al lui Scaraoțchi de care Își băteau toți joc și care le producea scîrbă tuturor și că foarte curînd avea să fie dat În urmărire generală. Era adevărat că acum avea mulți bani, dar nu știa cu siguranță la ce i-ar fi putut sluji averea pe care o păstra Într-un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asemenea cantitate de ură nedeclarată (și, uneori, declarată) poate fi schimbată între niște așa-zise persoane dragi, care se trezesc apoi în dimineața următoare și vorbesc despre fulgi de porumb. Dar uite că se poate: se pare că manifestările de scârbă și sarcasmul compătimitor sunt toate o parte a șablonului bogat pe care îl numim viață de familie. Mi-ar plăcea să cred că e, pur și simplu, un soi de valvă: că ne eliberăm de tensiune și că purtăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt. Totul e-n ordine când îmi pun micuțele mele costume elegante, de afaceri, și-mi adun la un loc hârtiile și mă duc prin tot felul de școli cu echipele mele și așa mai departe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
felul de efecte secundare neplăcute și eu chiar nu le-aș recomanda. Când i-am zis că de la prietena mea din America, zâmbetu’ i s-a mărit și s-a făcut mai ironic, de credeam că o să izbucnească-n râs. Scârba. A, da, prietenii noștri americani, mi-a zis. Nu, Stacey, tu n-ai nevoie de prostiile-astea. Fără dispozitive și pastile și operații. Tu ai nevoie doar de o dietă rezonabilă și de mișcare. Mai puțină mâncare, mai multă mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
perete că nu m-ajuta deloc. Îți vine să crezi?? Un loc unde se face operație la grăsani și buda-i de mărime normală? Cei mai mulți doctori și asistente au fost grozavi și foarte haioși, în afară de una, Angela, care era o scârbă. În orice caz, în a treia zi mi-au zis că pot să plec acasă și de-aici-ți scriu ție acuma. Bine, nu chiar de-acasă, că suntem prea departe de spital să stăm la mama, așa că suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
înmormântarea feciorului, devenise foarte tăcută, nu vorbea cu nimeni. Numai ea și Dumnezeu știau prin ce trecea și cum mai trăia. L-am auzit odată pe tata, când vorbea cu mama, cum zicea: „Mă tem să nu moară, sărmana, de scârbă” Vorbele tatei m-au speriat și chiar îmi dăduseră ochii în lacrimi la gândul că bunica ar putea să moară. Ea, care nu încetase nicicând să-și plângă soțul, acum și-l plângea pe unicul copil, pe care-l crescuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa? ― Cred că da. ― Eu mi-am dat seama... Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-ai supărat De atâta alergat, Mutîndu-mi perinuța Care mă culc pe dânsa, Ni la cap, ni la picioare, Ni la umbră, ni la soare, De nouă ai și jumătate Într-această răutate Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei ies în stradă; evident însă că nu au sub nici o formă intenția de a-l urmări
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit. Bate-te să arăți cât ești de neputincios și cât de etică este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe care nu îl vei scrie te va salva, fiindcă ți-ai imaginat că ai deja ceea ce alții se chinuie din răsputeri să obțină în viață - și obțin. Stai și suferă și din când în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ne stă în putere s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem în centrul ei, indiferent că ne place sau nu. E de jur-împrejurul nostru și, de fiecare dată când ridic capul și mă uit atent la ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis că al Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem în centrul ei, indiferent că ne place sau nu. E de jur-împrejurul nostru și, de fiecare dată când ridic capul și mă uit atent la ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis că al Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la fel ca întotdeauna. NATHAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
patru, de cinci ori, dar chiar când mă pregăteam să o apuc de braț ca să o opresc, și-a repezit mâna stângă cu un deget întins spre fața mea, încercând să mă împungă. Era pradă furiei. Cu ochii în flăcările scârbei și disprețului de sine, a început să se bată cu mâna stângă peste dreapta, parcă mustrând mâna pentru tupeul pe care îl avusese de a ridica degetul acela. Apoi a încetat cu pălmuitul și a întins din nou mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lase în brațele dragostei, fusese jignit de o fată proastă și mică, deși lungană, a văzut că în stație, lângă el, își face apariția singurul om pe care nu-l putea suferi, de care îi era teamă și mai ales scârbă. Un borfaș care, de câte ori dădea peste el, îl jumulea ca pe-un clapon. Mereu, orice încercare de apărare i-a fost zădărnicită, la fel țipetele, așa că Nicu, după ce cântărea situația, ori o lua la fugă, când era în zone mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile eroilor căzuți în cârnați. A rămas cerul prea mic. Trebuie să ne agățăm mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o ridică, ori i - o coboară. Întindem și celălalt obraz pentru echilibru, nu pentru echitate. Marea dificultate a lumii a fost întotdeauna să coboare democrația și libertatea din lozinci în detalii. Neadaptații schimbă relieful spiritual al epocii. Ori mor de scârbă. Viitorul încearcă uneori să repare contraselecția prezentului. Tandrețea ar putea face posibil chiar mariajul dintre capră și varză. Prezentul încearcă o mediere între regrete și speranțe. Avem , probabil, fiecare câte o cutie neagră în vederea Judecății de Apoi. Pentru viermi și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mi - au făcut viața mai lungă. S - au banalizat toate. Numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Pe nemernici îi iertăm, dar nu - i uităm. Fiecare individ e responsabil de soarta binelui comun. Prosperitatea generează griji. Și uneori - scârbă. Există servicii pentru înrăirea câinilor. Pentru oameni nu se simte nevoia. Din ștachetă, condiția umană ar putea deveni barieră. Talentul poate fi stea în frunte, dar și cocoașă. Pe oameni, nici spre Paradis nu trebuie să - i îndemni cu biciul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o ridică ori i-o coboară. Întindem și celălalt obraz pentru echilibru, nu pentru echitate. Marea dificultate a lumii a fost întotdeauna să coboare democrația și libertatea din lozinci în detalii. Neadaptații schimbă relieful spiritual al epocii, ori mor de scârbă. Viitorul încearcă uneori să repare contra selecția prezentului. Tandrețea ar putea face posibil chiar mariajul dintre capră și varză. Prezentul încearcă o mediere între regrete și speranțe. Avem, probabil, fiecare câte o cutie neagră în vederea Judecății de Apoi. Pentru viermi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu trebuie să-i îndemni cu biciul. Talentul poate fi stea în frunte, dar și cocoașă. Din ștachetă, condiția umană ar putea deveni barieră. Există servicii pentru înrăirea câinilor. Pentru oameni nu se simte nevoia. Prosperitatea generează griji, și uneori scârbă. Fiecare individ este responsabil de soarta binelui . Pe nemernici îi iertăm, dar nu-i uităm. S-au banalizat toate, numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]