2,879 matches
-
literatură dramatică”, ca și aceea, opusă, ce reduce teatrul la „translarea mecanică a textului în spectacol” sunt respinse. Un spectacol își atinge scopul în măsura în care face cât mai plauzibile sensurile textului, iar dramaturgul cu vocație își adaptează instinctiv textul exigențelor reprezentării scenice. Privitor la critica teatrală, S. subliniază că un comentariu trebuie să fie cât mai puțin împovărat de subiectivism, de arbitrar, spre a putea releva cât mai plauzibil „universul valoric propus de regizor”. Actul critic vrednic de interes nu poate fi
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
de Eugen Ionescu, Friedrich Dürrenmatt, A. P. Cehov, A. N. Ostrovski, Bertolt Brecht, Luigi Pirandello, Arthur Miller ș.a. Cronici ale unor spectacole, integrate însă unui mult mai larg evantai de „radiografii estetice”, include și volumul Siluete (1999), unde se comentează versiuni scenice ale unor piese, românești și străine, reprezentate fie în România, fie în Israel. Primei categorii îi aparțin montările privind trei dramaturgi din tot atâtea generații și epoci: Cehov, Eugen Ionescu și Teodor Mazilu. Piesele, văzute la luminile rampei, sunt interpretate
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
studiu de amploare intitulat Le Pouvoir du comique. Altă lucrare, Leone De’ Sommi, precursor al regiei moderne (2001), are în atenție un regizor evreu italian din secolul al XVI-lea. SCRIERI: O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Contururi scenice, București, 1975; Le Pouvoir du comique, Tel Aviv, 1979; Siluete, îngr. Ileana Cudalb, București, 1999; Leone De’ Sommi, precursor al regiei moderne, București, 2001. Repere bibliografice: Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 555-561; Scriitori israelieni de limba română - Israel Writers
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
Efes în tradiția ortodoxă, este actorul angajat de copii ca să îi lumineze bătrânei ceasul aniversar. Rod al unei manipulări medico-militare ultrasecrete sau răspunsul divinității la dragoste și credință? Abilitatea constă în glisarea pe corzile tuturor interpretărilor posibile, într-un spațiu scenic admirabil controlat. Între aceste două piese se plasează spectacolul în stil antic Constantin cel Mare, reprezentat în aer liber în ruinele din fața Catedralei Arhiepiscopale din Constanța, cu prilejul sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Piesa are un oarecare suport documentar
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
spectacolul în stil antic Constantin cel Mare, reprezentat în aer liber în ruinele din fața Catedralei Arhiepiscopale din Constanța, cu prilejul sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Piesa are un oarecare suport documentar, dar se susține îndeosebi prin valorificarea în montarea scenică a interferenței artelor. SCRIERI: Străinul de pe plajă, Constanța, 1992; ed. (L’Étranger de la plage), Constanța, 2003; Amurguri, Constanța, 1993; Anotimpurile Mariei, Galați-București, 1995; Miss Eva, Constanța, 1997; Baudelaire și poezia română modernă, Constanța, 1999; Teatru, I-II, pref. Anaid Tavitian
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
permanentă de a se exprima literar l-au îndreptat efemer și spre teatru, în 1911 încheind în prima formă „piesa socială” Lupii (publicată în 1915), remarcată de Victor Anestin pentru „pasajele cu privire la adevărata psihologie a țăranului nostru”, dar precar realizată scenic. Magia teatrului l-a ispitit și mai târziu, manuscrisele păstrate relevând mai multe asemenea încercări nefinalizate. Un notabil succes de public l-au înregistrat poveștile pentru copii ale lui V.; cea mai cunoscută, Ber-Căciulă (1920), a beneficiat la interval de
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
releve, teoretizând cu subtilitate, specificul literar al textului dramatic - legile lui, deosebite față de proză și poezie - și militează pentru cunoașterea prealabilă a acestuia, încât la reprezentare spectatorul să poată compara drama cu punerea ei în scenă, sensurile încifrate și dezlegările scenice refractate. P. raportează continuu arta spectacolului nu numai la arta literară intrinsecă textului de la care se pornește, ci și la domeniile implicite ale viziunii, precum fenomenologia, filosofia culturii, istoria, sociologia și antropologia. Nu e uitată funcția teatrului, privită cu optimism
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
a cetății. Toate aceste chestiuni sunt discutate incitant în Chei pentru labirint (1986) - o incursiune plecând de la analiza operei dramatice a lui Marin Sorescu și D.R. Popescu -, în Teatrul ca literatură (1987) și Drumul spre Ithaca. De la text la imagine scenică (1990). Cele trei volume conturează, din diverse perspective, viziunea originală a autorului, punând bazele unei poetici românești moderne a teatrului. În paralel cu aspirația spre teoretizare, P. propune în Oglinda spartă. Teatrul românesc după 1989 (1997) și în The Stage
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
Edgar, Willy Russell, Ray Coney ș.a., iar din Peter Brook lucrarea Spațiul gol. SCRIERI: Chei pentru labirint. Eseu despre teatrul lui Marin Sorescu și D.R. Popescu, București, 1986; Teatrul ca literatură, București, 1987; Drumul spre Ithaca. De la text la imagine scenică, București, 1990; Oglinda spartă. Teatrul românesc după 1989, București, 1997; The Stage and the Carnival. Romanian Theatre after Censorship, Pitești, 2000. Traduceri: Peter Brook, Spațiul gol, pref. George Banu, București, 1997. Repere bibliografice: Valentin Silvestru, Un merituos debut editorial, RL
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
Craiova (1926), director al Teatrului Național din Cernăuți (1927-1929), regizor la Teatrul Maria Ventura (1929-1933), director al Teatrului „Muncă și Voie Bună” (1938-1944; din 1941 teatrul s-a numit „Muncă și Lumină”), profesor la Catedra de dramă, comedie și regie scenică a Conservatorului din București, director al Oficiului Național Cinematografic (1943). În 1936, împreună cu Dimitrie Gusti, ia parte la organizarea Muzeului Satului din București, iar în 1937 e comisar al Pavilionului României la Expoziția Internațională de la Paris. Colaborează cu articole, cronici
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
fără capete. Din pădure vin sunete scoase de pupeze. Într-o atmosferă stranie, mai apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false sfiiciuni, a vieții unei dive căreia ursitoarele nu s-au îndurat să-i menească și o faimă europeană. SCRIERI: Amintiri din teatru, Iași, [1922
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public”, menit să trezească interesul pentru „admirabilele manifestări ale artei”, „credința în puterea de prefacere și înălțare sufletească a cuvântului scris”. Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care unește într-o sinteză desăvârșită toate artele: arhitectură, pictură, sculptură, dans, poezie și
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
În aceeași zonă poate fi situată Theophana, protagonista din Bizanț, unde politicul și pasiunea interferează. Permeabil la diverse, uneori contradictorii ideologii, în Serenada din trecut scriitorul încearcă, prin figura lui Petru Cercel, „poet, trubadur, elegant, boem”, să pună în conflict scenic inerția tradiției autohtone cu dinamismul civilizației occidentale, al cărei fiu adoptiv domnitorul era. Conflictul nu mută însă cu totul accentul în zona ideilor nobile, fiindcă autorul este, până la capăt, sedus de soluțiile literare „sentimentale”, înlocuind în chip fals intriga ucigașă
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
vederea unei fotografii mișcate. Situația receptării critice se repetă întocmai cu textele dramaturgice, în care abundentele indicații parantetice, „mai degrabă nereprezentabile” (cum aprecia Călinescu), și stânjenitoare pentru desfășurarea dramatică (după opinia lui Pompiliu Constantinescu), fac piesele de teatru inadecvate finalității scenice, complicându-le analitic și deplasându-le conturul retoric-intențional în afara limitelor impuse de categoria lor taxinomică. În sfârșit, E. Lovinescu - ale cărui impresii critice preponderent pozitive sugerate de lectura Ciclului morții vădesc mai curând prevalența spiritului de opoziție de la întrunirile cenaclului
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
spre teatrul absurdului, căruia îi va fi dedicată monografia Farsa tragică (1970), unde critica și istoria literară interferează cu teoria literară. Ideea structurantă ar fi că, formulă de investigare a condiției umane într-o epocă de criză a valorilor, „deriziunea” scenică absurdă propune noneroul, un personaj tragic prin zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
din Cluj, Bacău, Turda și Satu Mare (în 1984 piesa Canarul a fost interzisă din motive ideologice). Ambițiile teatrale ale lui N. nu s-au realizat la vremea debutului. Piesele, scrise cu oarecare profesionalism, dar practicând prea insistent metafora și simbolul scenic, au atras rar atenția regizorilor, poate și pentru că ele depășeau limitele moralei pretinse în anii ’60. Omul de la miezul nopții (1965), cea mai izbutită din punct de vedere scenic și tehnic, tratează un caz dificil de conștiință: medicul chirurg Andrei
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
scrise cu oarecare profesionalism, dar practicând prea insistent metafora și simbolul scenic, au atras rar atenția regizorilor, poate și pentru că ele depășeau limitele moralei pretinse în anii ’60. Omul de la miezul nopții (1965), cea mai izbutită din punct de vedere scenic și tehnic, tratează un caz dificil de conștiință: medicul chirurg Andrei Minea este pus în situația de a salva viața unui prieten care fusese amantul soției sale sau de a se răzbuna, lăsându-l să moară. Canarul conține scene și
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Mihai Nadin, „Nu sunt Turnul Eiffel”, CNT, 1965, 45; Dumitru Chirilă, „Nu sunt Turnul Eiffel”, F, 1974, 12; Carol Isac, „3 ¥ 8 plus infinitul”, CRC, 1976, 3; Dan Mutașcu, Misiunea interviului, SPM, 1976, 269; Margareta Bărbuță, „Condiția femeii” în ipostază scenică, CNT, 1977,1; Florian Potra, Interviu cu Ecaterina Oproiu, TTR, 1978, 2; Ioan Lazăr, Iluzia dramatică, LCF, 1978, 16; Valentin Silvestru, Premiile Academiei Române pentru literatură. Dramaturgie, FLC, 1978, 29; Radu Popescu, De la scenă la tipar, RMB, 1978, 10 434; Bogár
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
, cea mai veche piesă românească de teatru cunoscută. Compusă între 1778 și 1780, scrierea despre „uciderea lui Grigore Vodă în Moldova, expusă în formă tragică” este o curioasă alcătuire în proză și versuri, cu indicații scenice în latinește și replici în mai multe limbi. Piesa a fost atribuită lui Samuil Vulcan, unui profesor din Blaj sau din Oradea ori lui Ion Budai-Deleanu (singur sau în colaborare). Se pare că autorul este totuși Samuil Vulcan, pe atunci
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
ereditatea nesănătoasă sau, pur și simplu, slăbiciunea de caracter ce duce la „pierzanie” și, în anumite circumstanțe, chiar la crimă. Un dramaturg pe care succesul nu l-a ocolit a fost, în vremea lui, N. Meseriaș dibaci, cu intuiția efectului scenic, se pricepea să provoace publicului stări de implicare emoțională. Altfel, situațiile pe care le propune rămân insuficient motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
după cum reiese din mărturiile tovarășilor de suferință, o conduită impresionantă, el susținând moralul celor din jur prin gesturi ce denotau tărie de caracter - dimensiune remarcabilă a personalității sale. Pus în libertate în 1964, hotărăște să-și continue profesiunea de interpret scenic tot la Iași, unde dă relief, prin creațiile pe care le șlefuiește (Nero, din tragedia Britannicus a lui Racine, pe care o și traduce, Oreste, Thomas Becket, Bălcescu), câtorva stagiuni. Actor rasat, de tip cerebral, a lăsat un gol prin
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
19; Ștefan Oprea, „Iadul și pasărea”, CRC, 1972, 21; Florin Faifer, Ion Omescu eseist și dramaturg, CRC, 1972, 22; Matei Călinescu, „Hamlet sau Ispita posibilului”, ARG, 1972, 6; M. V. Nicolae, „Hamlet sau Ispita posibilului”, VR, 1972, 6; Cornel Ungureanu, Spațiul scenic, O, 1972, 7; George Pruteanu, „Iadul și pasărea”, CL, 1972, 8; Lovinescu, Unde scurte, II, 14-17; Sorin Titel, „Semnul ironiei”, RL, 1973, 5; George Banu, „Semnul ironiei”, „Scînteia tineretului”, 1973, 7414; Ioana Pârvulescu, Ispita posibilului, RL, 1994, 41; Alain Paruit
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Orlandi sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre tipărire lui Mihail Dragomirescu, dar manuscrisul s-a pierdut. O. a scris și teatru: Pâinea păcatului (1905), parabolă în versuri, și „poema scenică” Sărmanul Dionis (1909), adaptare după Mihai Eminescu (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi). Fragmente dintr-o dramă istorică închinată lui Ștefan cel Mare la comemorarea din 1904 a domnitorului, au apărut în „Calendarul Ligii Culturale” (1907). Altă dramă
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în entuziasme fără frâu ori să
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]