1,875 matches
-
pat de o polițistă masivă, cu haine simple și dus la parter ca să-și facă numărul pentru reporter. Tehnica de intervievare a lui Miller era bună, Îl făcea pe Hoitar să se simtă relaxat și important, În timp ce un reportofon digital sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În revistă cariera sa academică sclipitoare, distrusă de sănătatea șubredă a mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Miller era bună, Îl făcea pe Hoitar să se simtă relaxat și important, În timp ce un reportofon digital sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În revistă cariera sa academică sclipitoare, distrusă de sănătatea șubredă a mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din nou. Domnule, În legătură cu mesajul pe care vi l-am lăsat aseară pe robot. Pulsul lui Logan se acceleră. — Păi, zise Watson, intrând la una din cozile formate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate; Moși Crăciuni veseli agățați la geam. Și, pe ici pe colo, unii Încercaseră să refacă ferestrele de modă veche, lipite cu bandă, folosind bandă izolatoare neagră și spray cu zăpadă artificială. Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era ușor, cei mai mulți ducându-se de la muncă direct acasă. Vremea Îngrozitoare Îi ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de a face ceva. Încă o pereche de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ei până mă întorc eu?... Văd că ai o sabie de lumină, atunci înseamnă că ei vor fi în siguranță cu tine. Bine, m-am bucurat eu rezemându-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze neastâmpărate care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
soare, mergi drept înainte, soarele e deasupra și va fi în fața ta în câteva ore. Am pornit mai departe, după spusele florii soarelui, și am constatat că undeva în fața mea se zărea fluviul arborelui, deasupra căruia se înălța un arc sclipitor ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după mine, încântată de a se desprinde de stâncă. A devenit un fel de pasăre minusculă, ca un colibri sclipitor. Cred că știu ce-mi lipsea până acum! a spus entuziasmându-se și înălțându-se înspre soare, în spirale de scântei. Ce? am întrebat-o bucurându-mă pentru acel moment al său de fericire și lămurindu-mă încă o dată că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nou... să schimbi mereu ceva, să renunți la ceva, să te întrebi, să afli ceva, să exiști aici și mereu mai încolo... printre crengi, spre cer, uite-așa!... Și culorile s-au înălțat râzând vesele spre coroana arborelui, în spirale sclipitoare, luminoase... în acel moment, ramurile au început să se coloreze, ca niște iridiscențe transparente care împrumutau nuanțele curcubeului, reflectând diverse aspecte, unele în albastru, altele în roz, altele în violet sau alte culori... și într-o secundă, întreg arborele părea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat superb, cu ochii Înghețați de pasiunea ideilor pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări sau lanterne, mâini ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală și futuristă deopotrivă, parada era hipnotizantă. Iar mesajul ce era transmis nu putea fi înțeles decât într-un fel: tot ceea ce exista în afara cortului era lipsit de valoare înăuntru. Ai putea uita tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Aruncă o privire la ceasul de mână. Momentul aproape venise. Iar acum, prieteni, onorată audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și mai multe țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori. S-a întors. Chiar s-a întors. Se îndreptă spre femeie și o îmbrățișă, apoi trase scaunul mai aproape. - Cum te simți? - Bine. E un pic răcoare în seara asta. - Am să închid fereastra. Kara se ridică și o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
așa îi spune - în modurile cele mai ieșite din comun, care sfidează gravitația. Dar măcar arată ca și cum i-ar aparține ei. Fata asta pur și simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta fusese intenția -, părea să-i accentueze lipsa dimensiunilor în raport cu fundalul enorm al feței. Nasul îi era și el mic și delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa sigură că Lorraine a noastră chiar vedea lucrurile clar după ce-L găsise pe Iisus - nu așa cum ar trebui, în orice caz; întotdeauna am crezut c-a luat-o un pic razna. Se ducea la lucru mereu c-o privire sclipitoare și nimic din ce făceam n-o scotea din sărite. La-nceput a fost ciudat, că-nainte o porneam una-două și mereu îmi dădea câte una, că se-ambala. „Oh, scuze, Lor, mă așteptai pe mine să vin să preiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cap, așa cum face ea de-ți vine să-ți pui gura la urechea ei și să zici fiecare cuvânt porcos care-ți trece prin minte. Doar ca să scapi de afurisitu’ ăla de zâmbet înțelegător și de afurisiții ăia de ochi sclipitori. Mai e un pic așa și-acuma, deși sclipirea s-a mai dus în ultimu’ an. Cred că-i un pic greu să ții morțiș la chestiile cu pacea și-nțelegerea când asculți vreo băbătie plângându-se că-i mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la vreo serată. Stacey în rochie de seară lungă și acoperită cu bijuterii constituia o imagine de preț. Mi-am amintit când Judy și cu mine fuseserăm uimiți că eu o ajutasem să-și dea seama de ce cantitate de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un efect de plete ondulate într-o dezordine sexy. Folosi o cremă hidratantă colorată în locul obișnuitului fond de ten pentru aspect perfect și se dădu pe pomeți cu puțin gloss înainte să se dea pe buze. Un strop de pudră sclipitoare în colțul ochilor — un truc învățat de la maică-sa de pe vremea când era model — și un singur strat de rimel maron închis îi completă machiajul feței. Oglinda care mărea ca o lupă, montată pe perete, confirmă că nu se observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că e hipersensibil la critici sau că, după părerea lui, această carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să se cazeze la hotel, așa că, după ce luă o înghițitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul cu graiurile lor păsărești. Atunci a apărut pe cer o stea imensă, care desenă o traiectorie curbă cu Încetineala unui melc. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bucătărie unde stinse focul de sub sosul Puttanesca, iar apoi o conduse Într-un dormitor crem. Era luminat de trei candelabre aurii uriașe și foarte ornate. Oricât de opulente erau gusturile lui Kristian, trebuia să recunoască că efectul luminii calde și sclipitoare era hipnotizant. Își scoase pantofii și simți covorul moale și pufos sub picioarele goale. Buzele lui Sam erau pe gura ei, pe gât, pe umeri, pe sfârcuri. Acum inima Începu să-i bată tare și respirația Îi deveni din ce În ce mai gâfâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și mai groaznice. Le vor în suburbii. Case noi-nouțe în care nu a mai locuit nimeni, așezate în suburbii noi și minunate. Unde copiii au la dispoziție o curte întreagă în care să se joace. Și soțioara are o bucătărie sclipitoare cu toate dotările. Și nu trebuie să îți faci griji pentru valoarea proprietăților tale pentru că toate casele din jur arată la fel și vecinii sunt toți ca tine sau cel puțin liberi, albi și au 21 de ani. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aici pentru că nu avea un alt loc în care să se ducă. Venea aici pentru că se temea să nu vină. Dar eu trăiam în altă lume. Nu îmi era teamă. Doar în ultimul timp. Deci, ce te frământă, domnule inteligență sclipitoare care știe totul despre părinții fondatori, și nu vorbesc despre Avraam, Isaac și Iacob? În plus, te ții că nu ești evreu. — Cum de ai știut? — Ultima dată când ai venit, m-am uitat la tine când ai plecat. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]