1,662 matches
-
furtunii. Pentru prima oară de la moartea lui Gildas, Îi regăsea pe oameni așa cum erau În amintirea ei: buni de gură, adesea gata să se Încaiere, dar profund solidari la nevoie. Lăsase cercetările În grija lor, iar ea se dusese să scotocească prin camera lui Nicolas mai Înainte ca jandarmii s-o sigileze. Consultase e-mailurile nepotului ei și dăduse peste agenda pe care o cercetase cu mare grijă. Îi sunase pe colegii lui de liceu, cei care locuiau la Brest, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întreb dacă nu există o galerie Între grotă și faleză... Ea Îi arătă situl cu un gest enervat. - Uite colo! Acolo eram! Sincer vorbind, trebuie să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te, au fost mișcate din loc niște pietre! MÎnia ei scăzu brusc. Fără să știe de ce, un val irezistibil de spaimă o cuprinse, tot corpul Îi Încremeni, iar respirația i se blocă văzîndu-l că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajungînd la mai multe mile depărtare de țărm, cu năvoadele tîrÎte În partea din spate a bărcilor rîcÎind adîncimile fundului pe care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la limita caricaturii, dar intriga e destul de bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai auzea decît o respirație scurtă și gîfÎită. - Morineau? Unde e Argoz? Trei minute mai tîrziu, mașina de teren frîna brusc de-a lungul unei mici plaje cu nisip rămasă descoperită de la reflux. Orientîndu-și farurile anticeață În direcția plajei, Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vag omenească pe o plajă... Nisipuri mișcătoare... Meduze... Un telefon mobil Împrumutat... - Capcana de la Argoz era iarăși un mod de a te lua drept martor, Îi spuse Lucas Mariei Înainte de a se Întoarce spre Morineau. Adună toate efectivele, trebuie să scotocim plajele imediat. - E ora fluxului, va trebui să așteptăm, obiectă Marie cu un firicel de glas. Pune doi oameni de pază În fața menhirului care are acest semn, Stéphane. Dacă teoria noastră e corectă, ar trebui ca din el să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pereți ai camerei, dorul de ea se manifestă Încă și mai tare; un duș cu apă ca gheața nu avu nici un efect. Cu bustul gol, cu un prosop Înfășurat În jurul taliei, Își Întorcea pe dos cu mare atenție toate buzunarele, scotocea toate colțișoarele pe unde-și ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu cînd să răspundă că ușa se și deschise, iar Marie apăru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca și cămăruța alăturată. În mod evident, Morineau nu era acasă. La ora 6 dimineața, era ciudat. Profitară ca să facă o cercetare rapidă. În timp ce Marie aprindea lumina și se ocupa de cămăruță, Lucas urcă la mezaninul sălii mari. Îl auzi scotocind printre mobile. - Ai dat de ceva? - Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe care o făcu spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca ea să se scoale, scotoci prin buzunare, scoase cheia de contact și o ridică pe Marie cu un genunchi În șale. - Treci la comandă, direcția spre continent! Marie privi spre căpitănie, dar se gîndi că și dacă ar fi văzut-o cineva, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era gata să urle cînd Ryan Îi puse violent mîna peste gură. Ecoul semnalului În doi timpi al unei sirene le ajunse la urechi, amplificîndu-se. Armelle chemase poliția cînd, după ce scotocise una cîte una Încăperile castelului, fusese nevoită să admită că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prin fax. Niște escroci amestecați În banditismul de amploare, bănuiți că erau implicați În facțiunea armată a IRA. Marie se ridică brusc, răsturnînd În trecere cîteva picături de cafea. - Asta e! exclamă ea. Știam eu că ceva mi-a scăpat! Scotoci În dosarul spargerii de la banca Hostier, trase afară un teanc de foi prinse Împreună cu agrafe și le puse În fața lui Lucas. - E raportul pe care Franck mi l-a trimis prin fax cînd m-am dus la far să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Plutonierul-șef Leroux făcu un pas În față. - Sosirea lui Bréhat a atras o sumedenie de curioși, domnule comandant. Asta nu ne ușurează munca. - Nu cumva vreți să vă fie adus pe tavă, ca o plăcintă? se zborși Lucas, furios. Scotociți fiecare casă, interogați-l pe fiecare insular În parte. Ryan e om la fel ca voi și ca mine, are și el nevoie de trei mese pe zi, cu siguranță că cineva l-o fi văzut sau l-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lungă, timp în care își studie, curios, interlocutorii. Mistreții erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente. Cu puțin noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei. Cineva trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi atât de interesant prin lucrurile mortului? Poate că ceea ce căutase el Însuși În biserică: planurile complete ale mozaicului. Se așeză pe pătuț, punându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când ar fi trebuit să se grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă urmărit de câinii iadului. Dezlegă mantia și se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut în cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dată când ne intrau bani în cont. Dar cu Lucille, să mergi la cumpărături era ca și când ai fi mers la serviciu - era o datorie luată foarte, foarte în serios. În timpul escapadelor în New York, marea misiune a lui Lucille era să scotocească fiecare magazin de pe Madison Avenue în căutarea hainelor de care „avea nevoie cu disperare“ - costume de la Chanel, rochii de la Valentino, pulovere de cașmir de la Loro Piana și mai multe perechi de pantofi Manolo decât eram în stare să cărăm amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi în nenumărate rînduri, se gîndește trăgîndu-și chiloții în sus, să mă faci să înțeleg că nu era cazul să pun totul la inimă sau să mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe ici pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte, scotocindu-și buzunarul, și eu parcă am aceeași senzație. — Cheile sînt la mine, îl liniștește Sena, au rămas la mine de ieri, de cînd am făcut plinul. — Apropo, zice Petrică, dacă ar fi fost cazul aveam și eu vreo două bonuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate stricăciunile pe care le-ați făcut. Curistul și Părințelul stau smirnă în fața sa, cu privirea în pămînt, pe întuneric nici unul dintre ei n-a apucat să numere cîte stele are Roja pe epoleți, colonel, locotenent-colonel? S-au pus pe scotocit fiecare colțișor, au oprit din drum ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate. Zero, negativ, zice Curistul, schimbînd în același timp priviri cu Părințelul, n-am avut timp nici măcar să scotocim prin toate boarfele astea, recunoaște. Ghinion, spune Roja, lăsîndu-se pe vine, făcînd o genuflexiune, ridicînd de pe jos o pereche de chiloți de damă. Restul lumii unde este? Angajați, încărcători, șoferul, și-au luat cu toții tălpășița sau le ați dat voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]