85,183 matches
-
curioase observații, unele memorabile: "Somnului îi lipsesc visele. Nicăieri nu întîlnim povestit nici cel mai mărunt vis, necum unul de amploarea și coerența celui visat de Eminescu în 1876." Altădată se pun laolaltă toate informațiile posibile cu privire la portretul fizic al scriitorului, un portret descompus în elemente: tot ce s-a consemnat despre fața lui Creangă, despre statura lui, despre burtă (fiul și nora susțin că n-a fost niciodată "burduhănos"), despre păr (cu toții păstrăm imaginea unui Creangă brunet și cu ochii
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observații psihologice și reflecții ironice pline de savoare amestecate cu pasaje extrem de vioaie în care personajul-povestitor poate fi un țăran oarecare sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil. Spre exemplu, copilul răsfățat intrase la un moment într-o
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
de grand-papa și l-am investit în moșie. Hotărît să fac agricultură științifică, am importat din America mașini și combine. Vara stăteam la Negrilești și așteptam să plouă". Nu cred că mai e nevoie să subliniez extraordinarul umor al acestui scriitor. Relatarea rece, oarecum amuzată, a unui amestec de știri tragice și anecdote, toate acestea pun într-o lumină complet nouă o întreagă epocă. Alte modalități de stat degeaba în Moldova timpurilor? Nici o grijă. Are conul Georgică destule ironii și pentru
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
află la volanul unei mașini: "Nefiind nici un vehicul, nici o vietate, goneam cu peste o sută pe oră. Dar inutil. Orice efort aș fi făcut, nu mai puteam ieși de sub acest lințoliu. Era capitala viitoarei țări a nimănui". Jurgea-Negrilești este un scriitor extraordinar. Și nu profit aici de deja clișeizata ambiguitate între memorialistică și literatură. Nu spun că ba e literatură, ba e document de epocă. Avem de-a face cu un roman autobiografic, valoros nu prin document ci prin valul de
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e unul al beznei, acoperind priveliștile cu mîl, o sursă de dejecții care impurifică atît obiectul cît și subiectul privirii. Masca scriitorului Nicolas Row îl însoțește precum un alter ego așijderea "în-semnat", estropiat în chip simbolic, spre a justifica incapacitatea accesului la enigmele ultime precum și paleativul scrisului care, la rîndu-i, nu s-ar putea sustrage aceluiași efect al obscurității: "Pe mine mă
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
mea. Există în această remarcă o semnificativă glisare de sensuri care ridică un semn de întrebare cu privire la onestitatea științifică a unei cărți, altminteri extrem de bine documentată și scrisă, greu de ocolit de aici înainte în orice dezbatere despre cei trei scriitori francezi de origine română reuniți, pe copertă, în fotografia lui Louis Monier, în splendida piață Fürstenberg din Paris, cu doar un an înainte de scrisoarea lui Eliade către Culianu. Sinonimia "obiectiv"-"pozitiv" pe care o reclamă autoarea cărții este tendențioasă. Istoria
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
cale ca să-și ascundă înclinațiile ideologice și politice din tinerețe. Cum a procedat, în concepția autoarei, Ionesco, am văzut. Să vedem cum au procedat, în aceeași concepție, ceilalți doi. Ei ar fi dorit, cu orice preț, să se impună ca scriitori, ca intelectuali francezi (Eliade, și ca american), pretinde Lavastine. Era modul cel mai nimerit de a scăpa de trecutul românesc. Trebuie spus că valoarea operei în impunerea celor doi nu pare a fi luată cîtuși de puțin în calcul de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
obnubilare a trecutului. Prieteniile, de exemplu, adesea pur științifice, cu evrei sînt considerate "utile" ca mijloace de protecție. Delirul acuzator devine de-a binelea sistematic în stabilirea a "patru cercuri" de amiciții utile în cazul Eliade: cercul unor savanți și scriitori celebri, de origine evreiască, cel al colegilor evrei, istorici sau filosofi, cu care colabora ori schimba opinii științifice, cercul celor cu un trecut similar antisemit cu al său și cercul foștilor legionari pripășiți în Statele Unite. Lipsa de logică a acestei
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
care ai siguranța că ești cel mai bun, inegalabil, incomparabil sau, dimpotrivă, suma nereușitelor tuturor actorilor din lume. Este un interval chinuitor, la care prea puțini dintre noi, spectatorii ne gîndim. Așa cum poate nu ne gîndim la truda și spaimele scriitorului care însoțesc nașterea operei. Mi se pare însă că în cazul acestui spectacol contribuția regizorului este minimă, că textul este lăsat să curgă de la sine, ca la o lectură și că patetismele (structurale) ale actriței Clara Flores nu au fost
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Cristina Ionica James Joyce și D.H. Lawrence sînt scriitorii britanici pe care orice istorie a romanului modernist european îi va instala în fruntea ierarhiei, fixîndu-i de asemenea într-o opoziție întrucîtva artificială, dar folosibilă ca punct de plecare într-o discuție: inovatorul în domeniul formei, exploratorul resurselor limbajului (primul
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
din ce în ce mai decis către o carieră artistică - la fel ca D.H. Lawrence însuși. Iubita adolescentului Paul Morel, Miriam, este, se pare, "modelată" după Jessie Chambers, prietena din copilărie a lui Lawrence care l-a sprijinit foarte mult în afirmarea sa ca scriitor. Conținutul autobiografic a lăsat loc unui nesfîrșit șir de interpretări în spirit freudian ale relației profunde și devoratoare existente între personajul Paul și mama acestuia (și ale relației care i-ar fi servit drept model...), nescăpînd investigației nici una dintre repercusiunile
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
total străine, deși una e mai mult stăpînă, iar cealaltă aprigă doamnă . Dacă nu citiți dicționarul onomastic din pură plăcere estetică (la urma urmei pentru asta există varianta inegalabilă a lui Mircea Horia Simionescu) îl puteți folosi în scopuri practice: scriitorii, ca sursă de inspirație pentru botezul personajelor literare (Domnul Ambrozie o întîlni într-o seară de mai pe domnișoara Arșița. Bucurel și Argentina aveau o căsnicie aparent fericită etc.); viitorii părinți ca sursă de inspirație pentru numele copiilor; îndrăgostiții ca să
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
că Noul Roman nu a murit, că cel mult se poate vorbi de fostul Nou Roman. Care este părerea dumneavoastră? Alain Robbe-Grillet: Părerea mea este că romanul nu poate fi decît "nou". Dacă nu este "nou" nu poate exista. Singurii scriitori care au dăinuit în istoria literaturii sunt cei care au înnoit literatura, la fel cum singurii pictori care dăinuie sunt cei care au reînnoit pictura, același lucru se poate spune și despre muzicienii care au făcut ca muzica să evolueze
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
ales, despre "roman" ca și cum ar exista o formă ce ar trebui respectată pe vecie. Forma balzaciană, dacă vreți... Or, forma balzaciană nu acoperă decît o foarte scurtă perioadă din istoria romanului. (Surîs sardonic) Fiindcă, înainte de Balzac, Diderot a fost un scriitor mult mai revoluționar! Și apoi Flaubert a creat "Noul Roman" în raport cu Balzac; la fel Dostoievski. Așa încît istoria romanului în occident este istoria revoluției permanente care a schimbat în fiecare moment, "romanul". Demonstrația este însoțită de un rîs atoateștiutor) Numai
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
romanului în occident este istoria revoluției permanente care a schimbat în fiecare moment, "romanul". Demonstrația este însoțită de un rîs atoateștiutor) Numai că acum prin Noul Roman (tonul devine dintr-odată serios) se înțelege o perioadă de reînnoire efectuată de scriitorii pe care i-am reunit la Les Editions de Minuit în anii, '50, '60, '70 etc. Dar mulți alți scriitori francezi ar putea aparține acestei mișcări, scriitori care nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
atoateștiutor) Numai că acum prin Noul Roman (tonul devine dintr-odată serios) se înțelege o perioadă de reînnoire efectuată de scriitorii pe care i-am reunit la Les Editions de Minuit în anii, '50, '60, '70 etc. Dar mulți alți scriitori francezi ar putea aparține acestei mișcări, scriitori care nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau, de pildă. El este din punctul meu de vedere un "nou romancier" (iarăși același surîs). R.B.: Da, este foarte adevărat
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
tonul devine dintr-odată serios) se înțelege o perioadă de reînnoire efectuată de scriitorii pe care i-am reunit la Les Editions de Minuit în anii, '50, '60, '70 etc. Dar mulți alți scriitori francezi ar putea aparține acestei mișcări, scriitori care nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau, de pildă. El este din punctul meu de vedere un "nou romancier" (iarăși același surîs). R.B.: Da, este foarte adevărat, dar "Noul Roman" ca atare a intrat
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
că Academia Franceză ar avea vreo importanță în istoria literaturii! (rîs puternic, aproape batjocoritor) R.B.: Să revenim la romanul dumneavoastră... A.R.-G. (intervine din nou brusc, agresiv dar vădit incitat): Dați-mi voie să reiau eu unele idei. Acești scriitori ai Noului Roman, cei incluși în listă, cei pe care i-am grupat la Editions de Minuit, Duras, Simon, Beckett... Pinget etc., ei s-au reînnoit în permanență, așa încît dacă urmăriți spre exemplu propria mea traiectorie, au existat vădite
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
un roman bun. Se scriu azi multe romane, dar prea puține cu adevărat bune. Dacă priviți scena literară actuală, pe care evoluează o generație relativ tînără de autori, ce impresie vă lasă spectacolul? A.R.-G.: Nu este vorba de scriitori răi ci pur și simplu lipsiți de ambiție. Această nouă generație de autori, chiar la Éditions de Minuit, cu excepția cîtorva ieșiți din comun, sunt autori care se citesc cu plăcere dar care nu deranjează pe nimeni. Echinoz - scrie bine, da
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
ieșiți din comun, sunt autori care se citesc cu plăcere dar care nu deranjează pe nimeni. Echinoz - scrie bine, da, scrie bine... R.B.: Patrick Mondiano... A.R.-G. (Cu un ton blînd, conciliant): Da, Patrick Mondiano, este bun... Sunt cu toții scriitori buni, există mulți dintre aceștia, dar epoca, epoca stă sub semnul unei anumite replieri, a unei anumite modestii... Noul Roman poate fi acuzat de orice, numai de modestie nu (rîde). De altfel idealul Noului Roman, a reface lumea, a fost
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
mulți dintre aceștia, dar epoca, epoca stă sub semnul unei anumite replieri, a unei anumite modestii... Noul Roman poate fi acuzat de orice, numai de modestie nu (rîde). De altfel idealul Noului Roman, a reface lumea, a fost destul de orgolios! Scriitorii de azi nu mai nutresc dorința de a schimba lumea, de a o recrea. Ei sunt întrucîtva reflexul atmosferei epocii noastre, ei dispun de o anume ușurință ceea ce explică și de ce au ei mai mulți cititori decît am avut noi
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
mai accesibilă, mai ușoară. Viața este mult mai ușoară pentru ei decît a fost pentru noi. R.B.: După 11 septembrie mai ales, intelectualii s-au numărat printre primii care au luat o atitudine. Ce credeți că ar putea schimba un scriitor, un intelectual în lume? A.R.-G.: Poate schimba literatura, este singurul lucru care-i stă în putere, dar aceasta înseamnă deja foarte mult. Dacă scriitorii pot schimba literatura, pictorii-pictura, muzicienii-muzica, în cele din urmă ei schimbă lumea. R.B.: Întrevedeți
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
printre primii care au luat o atitudine. Ce credeți că ar putea schimba un scriitor, un intelectual în lume? A.R.-G.: Poate schimba literatura, este singurul lucru care-i stă în putere, dar aceasta înseamnă deja foarte mult. Dacă scriitorii pot schimba literatura, pictorii-pictura, muzicienii-muzica, în cele din urmă ei schimbă lumea. R.B.: Întrevedeți în evoluțiile actuale urmele acestor schimbări fie ele și foarte discrete? A.R.-G.: Bineînțeles. Există o modificare foarte clară: aceea că Noul Roman și-a
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
în anii '20. Și după ce s-a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la care țin mult, Paul Auster de pildă. Poate că el este cel mai mare scriitor american în viață. Poate. Dar el este pe cale de a încerca să "placă". Pe cînd Nabokov, dimpotrivă, a încercat contrariul. Nu știu dacă azi
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la care țin mult, Paul Auster de pildă. Poate că el este cel mai mare scriitor american în viață. Poate. Dar el este pe cale de a încerca să "placă". Pe cînd Nabokov, dimpotrivă, a încercat contrariul. Nu știu dacă azi mai există un scriitor de talia lui Nabokov! R.B.: Credeți în forța scandalului? Chiar filozofii au
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]