1,566 matches
-
extrem de specializate, și grija aceasta de a sistematiza cu orice preț programul unor scriitori pare să treacă dincolo de fireasca dorință de valorificare culturală. Urmărește, de fapt, o diminuare prin diseminare (mă refer la „forța de șoc” virtuală a unei garnituri scriitoricești contaminate de spirit rebel). Astfel, la Librăria Repatriații ruși, unde discuția poartă genericul „Cultura în provincie în cel de-al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Andriy, dar nu e de-acord. Păr blond, ochi albaștri, obraz îmbujorat - naționalist ucrainean intratabil. Îmi promite, totuși, că va mai reflecta. Însă textul rămâne neschimbat. Semnez, cu toate rezervele mele, deși îmi dau seama că șansele ca epistola scriitoricească să fie luată în considerare de autoritățile de la Moscova sunt minime. Mai ales că inițiativa nu s-a bucurat de unanimitate. Aproape jumătate dintre colegi au evitat să ni se alăture. Bine, e clar că rușii Varlamov și Kuraev au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Thomas nu sunt luate în discuție, eventual parate, de către partenerii proiectului (spanioli, ruși...), care sunt și ei prezenți la conferință. Ar fi și superfluu: trenul, vorba ceea, a plecat demult, la propriu și la figurat... Vorbesc și reprezentanții organizațiilor scriitoricești care au delegat scriitori pentru Expresul Literar. Albanezii interpretează, în franceză, din nou refrenul despre succesul prozei lor în Europa, mai ales în Franța. Îmi sună cumva redundant pledoaria, dar, trebuie să recunosc, e dreptul și meritul lor. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin Preda, Jebeleanu și ceilalți și au semnat sau au fost de acord cu semnătura lui Stancu ce propunea partidului cele de mai sus. Dar când s-a mai întâmplat ca elita scriitoricească să se amestece în conducerea și competența c.c.-ului? De ce în „cazul Breban”, care nici nu era - încă! - în țară? De ce nu și în alte situații, mult mai importante, mai grave pentru cultură sau pentru buna desfășurare a treburilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să publice romanul. Nu-mi venea să cred, Râpeanu, în acei ani și până la sfârșitul dictaturii, ca șef al Scânteii, membru c.c. etc., făcea figură de „vigilent” apărător al comandamentelor de partid, ins aspru și adesea inamic al comunității scriitoricești. Pentru că Ivasiuc insista totuși, simțindu-mi disperarea și singurătatea din ce în ce mai profundă, mai radicală, am acceptat și m-am prezentat în biroul lui Râpeanu cu manuscrisul romanului. El l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său, și mi-a propus „să lucrez
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prietenii mei încă ezitanți, speriați de urmări, cum a fost Matei, prudent ca de obicei, dar care ne-a urmat totuși, nemaivorbind de scriitori care îl dușmăneau pe Barbu, prieten cu noul șef de stat și citat la întrunirile oficiale scriitoricești de activiștii superiori de partid, amplu și imediat după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au lăsat să treacă câteva zile și l-au rechemat în grabă pe Ștefan Bănulescu, aflat într-o călătorie în Italia, numindu-l redactor-șef la fosta revistă a lui Barbu, neținând cont, cum o făceau adesea, de „voința maselor” scriitoricești. Geo Dumitrescu a fost instalat la Gazeta literară în câteva zile și a compus o nouă echipă, eliminându-l pe stalinistul Al. Oprea, i-a chemat pe Ion Horea și Gabriel Dimisianu ca adjuncți și pe Adrian Păunescu ca secretar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Bogza, Jebeleanu și alți câțiva, ar fi putut dacă nu să mă apere, să-mi apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proză, în frunte cu Preda, Stancu și alții, ne-au șters pe Țepeneag, Goma și pe mine de pe listele „delegaților” pentru congres. O manevră uzitată mereu de comuniști, aceea de a „filtra elementele imprevizibile și cârtitoare” înainte de o mare adunare scriitoricească, manevră care, în primii ani ai lui Ceaușescu, nu s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
caz, dacă nu de-a dreptul dușmani, reacționari în bunul și adevăratul sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti fraza lui Brecht: „Cine e nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
volumul menționat -, documente extrem de utile cercetătorului și publicului larg, pasionat de istorie, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al explicațiilor suplimentare, aflate în subsidiar. Modul de lucru al autoarei evidențiază competență științifică, vaste cunoștințe, responsabilitate și talent scriitoricesc. Volumul de față se compune din trei părți distincte. Prima parte se referă la politica externă rusească de la Petru cel Mare (secolul al XVIII-lea) până în timpul primul război mondial (1914-1918). Cealaltă parte - indiscutabil esența volumului de față - privește istoria
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Turn Babel? E structura de conducere a USR un turn de fildeș, bun de cucerit? Metafora Turnului Babel mi se pare una potrivită, căci vorbește despre o lume pestriță, extrem de neomogenă așa cum e, din punctul meu de vedere, asociația noastră scriitoricească. Nu sunt stupid încât să pretind ca toți cei care compunem USR să avem același orizont cultural, aceleași opțiuni politice și să fim niște oameni de caracter, educați și feriți de manifestările isterice. Diversitatea e firească. Dar în acest moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot acordă, și un "obscur" scriitor român. Ar sparge gheața, atrăgând atenția asupra valorii literaturii române, și poate ar urma și alții. Ne-ar vindeca de un complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și poate ar urma și alții. Ne-ar vindeca de un complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu care duelase, cândva, cu aplomb, în fața cavalerului mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural indispensabil. Gradul de "consistență" al producțiilor noastre scriitoricești face ca ele să fie sau să nu fie compatibile cu înscrierea lor pe o tablă de valori care depășește granițele țării. Fie că sunt sau nu mediatizate la ora actuală, operele reprezentative ale autorilor români rămîn egale cu ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajunge lexicul unei limbi ca să vorbească; apoi zici că amândoi vor să vorbească deodată cu toate cuvintele pe care le știu și pe care nu le știu; apoi îți zici că ei au sesizat că limba română, chiar în gură scriitoricească, a devenit cam lemnoasă și (ei) vor să o așchieze; apoi, dacă limba e cămașa sufletului, te întrebi ce fel de suflet deloc liniștit are (un) Luca Pițu de nu vrea să intre într-un text, ci se fragmentează la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Caritas". Se zvonește că însuși Ion Vartic & Marta Petreu ceva profit or tras de pe urmele lui, nu doar "fund"uri de la Soros. Poți să faci un "portret robot" al scriitorului român ieșit din comunism? Nu poc. Și cred că fauna scriitoricească posedă atâta varietate încât, înainte de a se apleca asupra ei Mihai Dinu Gheorghiu, sociologul bourdivin al bunurilor simbolice, antropologul societal ori istoricul mentalităților, mai degrabă ar pasiona pe vreun Teophrastos de ocaziu, iute în a alcătui galerii de caractere. Lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce am scris vorbește despre aceste lucruri. Eu, omul, nu-ți pot răspunde convingător la întrebările acestea în momentul de față. Dar poezia mea poate că da. Pe acest fond duios-tragic al amânării Apocalipsei, te rog să schițezi proiectele tale scriitoricești și de viață pur și simplu pentru următorii cincizeci și cinci de ani... Credință fără fățărnicie și poezie fără cuvinte. (Revista "Conta", nr. 13, 2013) Christian W. SCHENK Întreaga mea operă stă sub semnul biografiei mele. Nu trebuie să recurg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
titlu nobiliar. Mi se pare a fi o iluzie dureros de atrăgătoare. De aceea mulți au și eșuat! Dacă în anul 1989, luat de entuziasmele Revoluției, te-ai fi mutat la București, cam care ar fi fost parcursul existenței tale scriitoricești? Ai fi fost mai vizibil în plan literar? Cât te-ar fi ajutat locul, cât ți-ar fi lipsit Maramureșul? Cât datorezi Maramureșului în ceea ce privește devenirea ta literară? Cât datorează Maramureșul consecvenței tale? Mulți maramureșeni sunt vedete la București, după cum știm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost, în perioada postbelică, cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere Laurențiu Ulici a fost un artizan al definirii literare a "kilometrului zero al literaturii române " la Sighet. Voi, câțiva, păreați locotenenții lui Laurențiu Ulici într-o tentativă de salvare a poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cred că nu-i departe ziua când i se vor consacra ample cercetări asupra operei și asupra vieții sale. Le merită din plin și cu asupra măsură! Laurențiu Ulici a fost cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere. Pe mulți i-a nășit, mulți îi datorează supraviețuirea unii chiar la propriu, nu doar cea literară multora le-a fost sfetnic și călăuză, cum spune Mircea Petean. Eu am ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șablonard. Nu ezit în a crede că a-și face "autocritica", mai ales literară, este un gest de ipocrizie din partea oricărui autor. Cititorul "specializat", am numit criticul literar, cred că este singurul în măsură să dea un "verdict" asupra "producției scriitoricești". Apropo Laurențiu Ulici a publicat un volum de poezie despre care a și scris la rubrica "Prima verba" a "României literare". Știe cineva pseudonimul și titlul volumului? Eu am pierdut o sticlă de spirt occidental pe această temă! Dragă Adriane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prezență obligatorie!) Lucian Vasiliu... În timpul vieții mele n-aș putea concepe "geografia Iașului" fără reperul care e Lucian Vasiliu. Dezavuez, de altfel, pe oricare "individ" care ar cârti la această afirmație. Ce a însemnat pentru tine și pentru devenirea ta scriitoricească această apropiere "ombilicală" de Muzeul Literaturii Române din Iași? Tatăl meu m-a crescut în cultul a trei orașe: Cernăuți (unde a studiat teologia), București (unde vedea marea noastră reașezare interbelică în spirit european) și Iași (unde i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]