1,568 matches
-
Călătoria în India are valențe sincretice, e o călătorie în spirit - acolo Sadegh Hedayat „vede“ teribila uniune a două tipuri de gândire, aparent ireconciliabile: gândirea orientală și gândirea occidentală - una bazată pe fragmentarism, cealaltă, pe ideea de sistem. Stranie premoniție scriitoricească în „Bufnița oarbă“, roman scris la Paris, în Franța! Îi plac evadările (uneori săptămâni întregi) și respinge gloria. Prietenii îi smulg manuscrisele din mână și așteaptă cu înfrigurare și cu mari emoții tipărirea lor. De multe ori, nici scriitorul însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și, neapărat, s-o Îndrepte, chiar dacă asta Însemna să-și contrarieze acum, În sens invers, colegii. Avea, evident, Încredere mai curând În propriul său instinct, educat prin contemplarea În lungile decenii socialiste a atâtor stupefiante convertiri și compromisuri În lumea scriitoricească. Arăta un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În cel mai rău caz, În numărul pe noiembrie- voi da cronica. Spun de noiembrie, pentru că s-ar putea (aici nu mai depinde de mine, ci În primul rând de redacție) să Încerc nu atât o recenzie, cât un profil scriitoricesc; aș vrea, adică, să vă urmăresc evoluția de la Captivi până la Primele porți. Vreau să cred că redacția Își va da consimțământul. Stimate domnule Manea, ne purtăm cu toții extrem de greu singurătatea; nu știu ce vă veți fi imaginat despre mine, dar vă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de Securitate. Ca trimis „oficial” al României, Sorescu se afla Într-o poziție dificilă. Să se solidarizeze cu mine și cu colegii noștri din țară sau cu Alain Bosquet, care mă atacase violent pentru că tulbur seninătatea „estetică” a unei Întâlniri scriitoricești? Nu a luat cuvântul și nici nu a fost În sală când s-a votat moțiunea. A simțit totuși nevoia să folosească un moment prielnic, la unul dintre dineurile oficiale, și să-mi furnizeze un soi de explicație vag codificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
forțez Întrebări al căror răspuns Îl știam, nici să mă arăt excesiv uimit de poziția sa, rămasă ambiguă - chiar și În afara țarcului socialist - În acel moment de vârf al tensiunii. Ne-am revăzut În 1991, la Torino, la o conferință scriitoricească despre Europa de Est la care se Întâmpla să fim, din nou, singurii români. M-a zărit, dimineața, În restaurantul hotelului și, deși terminase micul dejun, a venit la masa unde eram singur cu Cella. Se schimbaseră multe și nu destule În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unde stătea, În locuința surorii doamnei Bagdasar, se puneau perne pe telefoane, se dădea radioul la maxim ca să se poată vorbi, a fost șocat complet”... Nimic din acest șoc nu era vizibil În Însorita Încăpere În care se desfășura dialogul scriitoricesc româno-american. Bellow nu menționase nimic deranjant pentru gazdele sale de la Uniune sau pentru megafoanele și informatorii aflați la post Între noi și nu părea să observe provocările. Aveam senzația că am reîntâlnit un soi de unchi bonom, niciodată prea implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
trebui să arate o oarecare curiozitate față de interlocutor: „Și tu, Saul, ce-ai făcut Între timp? Ce profesie ai? Cum Împuști francul?”. * Prima convorbire cu Saul Bellow am avut-o, nu la București, ci În Newark, În 1992, la conferința scriitoricească despre Europa de Est organizată de Partisan Review, publicație cu care Bellow fusese asociat În anii ’50-’60 și, parțial, și ulterior. Mi s-a părut distant și stânjenit. Am presupus că, așa cum se Întâmplase deja În alte cazuri, identitatea mea românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dar mă îngrijora un dicton latin: In vino veritas! Pe dată o idee mi se înfipse în minte: dacă-i adevărat ce spune acest dicton, atunci vorbele muștei mele culte erau și ele adevărate, așa că... se duce naibii și talentul scriitoricesc, dacă-l am, și carte și tot! Dar, oricum, această muscă a fos primul meu critic literar și aceasta nu-i puțin lucru. Cine știe dacă în întreagami viață voi mai avea ocazia unei asemenea fericite întâlniri? Voi căuta să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
citi îngerii! Eu mă întreb însă altceva (și nu din vreo aplecare satanistă, apage!): mă întreb ce ar citi diavolii, dacă ar avea timp și apetit pentru lectură. Nu am siguranța că știu exact, dar mă bazez pe intuiția mea scriitoricească: diavolii ar citi, sunt aproape sigură, Biblia; măcar o dată și tot ar citi acest op fundamental! Apoi sunt convinsă că ar citi Don Quijote de la Mancha și, măcar prin frunzărire, Gargantua și Pantagruel. Nu cred că le-ar displăcea nici O mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
să găsești și pagini mai mult decât reușite artistic: pagini adevărate. Ele sânt tot ce e prețios în cărți, căci nu sânt experiment, ci experiență, și nu sânt reușite de autor, ci daruri făcute autorului. E motivul pentru care orgoliul scriitoricesc e atât de stupid. Pentru aceste rare pagini ar trebui să ai doar o mare recunoștință. Nu trăiesc ca un scriitor și nu mă simt un scriitor. Mă simt doar un om foarte liber și - fiindcă prețul libertății e cel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei. Venirea în echipa "Romîniei literare" a unui foarte tânăr grup de critici, abia ieșit de pe băncile facultății, a fost salutată la vremea ei de toată lumea. Iată, ne spuneam, niște oameni fără trecut literar, fără încuscriri și încîrligări în lumea scriitoricească, oameni curați și talentați care vor aduce un aer proaspăt în pânzele bătrânei nave. Dar când acești oameni au început să scrie, perestroika scontată a prins, tot mai evident, să capete aspectul unei revoluțiuni. Tinerii Robespierri au început să taie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de treizeci de ani pe editoriă, i l-am dat fiicei mele să-l citească. Dacă mi-ar fi zis că era prost, nu l-aș mai fi publicat. Dar ea a considerat că era foarte bun... Vă influențează lumea scriitoricească? Cunosc puțini scriitori. Prefer să întâlnesc muzicieni, pictori. Mă ajută mai mult în munca mea. Și totuși este o frază a lui Doris Lessing care mi-a plăcut mult: „Doar un scriitor poate înțelege un alt scriitor“. Dar când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
real al cărții, Constantin Brin, și cel al articolelor publicistice (care pot fi considerate atât eseuri, cât și povestiri), pseudonumit Badea Gheorghe. În toate paginile dilogiei, domnul Constantin Brin ni se relevă nu numai ca un prozator cu mult har scriitoricesc, scriind exclusiv În duh și În adevăr, fără nici o ficțiune, dar și ca un veritabil erudit, având solide și vaste cunoștințe În numeroase discipline de Învățământ și În variate domenii practice ale activității umane. Impresionante sunt pentru orice lector, nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Editura Napoca Star din ClujNapoca). Citind-o, sunt În măsură să exprim câteva aprecieri, atât pozitive, cât și negative (sperând ca ele să nu vă supere, ca să vă fie de folos la o eventuală reeditare). Sunt remarcabile următoarele dumneavoastră calități scriitoricești: talentul narativ și descriptiv, scrieți fără mânie (nu și când vă referiți la Mișcarea Legionară, asupra căreia nu sunteți corect informat). Memoria bună de care Încă dispuneți este de invidiat. Această Însușire esențială a făcut ca lucrarea dumneavoastră de literatură
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
multă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, a rămas "la obiectivul de pândă și pază" în junglă. Adică în nu știu ce și care Consiliu suprem al național-liberalismului spre exasperarea uimită și (vag) dezamăgită a cutărui coleg de breaslă scriitoricească ardeleană care, înainte de alegeri, într-o mână cu publicația pe nume "România Liberă" și într-alta cu un manifest în care național-liberalii erau taxați bărbătește de trădători îmi spune următoarele adevăruri de viață: "Cum, mă, ai rămas tu cu securiștii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce-și dorește de la voi ca recompensă pentru osteneală. Nu-i dorim răul. Vom vedea cum va dormi și cum va trăi cu propria conștiință peste tot. Noi Îi dorim să se trezească la adevăr, mai ales că are veleități scriitoricești, are Încă timpul necesar să se ierte. Și toți cei ca el. Vedeți dumneavoastră, se ridică din urmă deocamdată patru primari din cele mai mari orașe ale țării și după ei vin alții, din ce În ce mai mulți, oricâte bețe În roate și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
istoria muzicii).În 1954 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Este redactor la ziarul ,,America’’( Cleveland), va colabora și la Înșir’te mărgărite’’,,,Exil’’,,Căminul’’( Brazilia), ,,Carpații’’,,Cuvântul+românesc’’(Canada),,,Libertatea’’ (S.U.A.), ,,Revista scriitorilor români’’(Germania). Are o bogată viață scriitoricească: volumul,, Povești fără Țară’’și ,,Cetăți sfărâmate’’; povestirea,, Dubla crimă de pe strada Speranței’’,poeme din ,, Catapetesme’’ sau din ciclul ,, Ultimul învins’’, ,,Magul care-și caută steaua’’(Paris-1951), ,, Poeme din închisori’’(Madrid 1970); Dintre traducerile lui Nicolae Novac aducem la cunoștință
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Claudius. Critica la adresa lui Pollio. Oftează, încercând să se adune. Lăsând la o parte lipsa de bună cuviință cu care a fost făcut anunțul, subiectul este - totuși - ex trem de interesant. Potrivit, de altminteri, unei recitări. Căci, în afara impozantei lui opere scriitoricești, socrul ei și-a manifestat talentul și în domeniul lingvisticii. A elaborat o doctrină literară proprie, atât în privința limbii, cât și a stilului. Ce-i drept, mulți îi impută tendința arhaizantă. Dar de ce poezia nu are dreptul să recurgă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mult umor și epigram, chiar compuse ad- hoc. Un aparat de filmat ar fi putut reda mult mai bine întrebările din ochi, privirile care se evitau, rezervele Laurei. Ceea ce trebuia să regăsesc pentru a putea vorbi limbajul acestui clan scriitoricesc nu erau normele obișnuite de conversație ale limbii literare ci, trebuia să recurg adesea la cuvinte evazive, fraze uneori neterminate, o adevărată artă între ceea ce trebuie spus și ceea ce nu se poate spune.Trăisem atât de mult în communism, încât
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Vaslui și Radio Unison, Jonathan Scheele, în noiembrie 2005. Scriitorul Dumitru V. Marin, profesor de limba și literatura română, apoi director, dar și fost inspector la Comitetul de Cultură și Artă Vaslui, are publicate numeroase cărți, având, deci, o activitatea scriitoricească bogată, după cum este menționat la sfârșitul cărții amintite mai sus. Nu sunt de neglijat aprecierile făcute asupra operei domniei sale de diferite personalități, care sunt menționate în acest volum: prof. dr. Alexandru Ionescu, laureat al Premiului Academiei, prof univ. dr. Mihai
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
o mamelea cu nerușinare la un metru de noi, încât era să mă înec cu cojile semințelor în momentul în care am început să-i fluier, după care am strigat discret: ##te-o, băi! Ce să-i faci, avem viziuni scriitoricești diferite. Dar, dacă omul nu poate, înseamnă că nu poate. Ce vreți, să-i dăm în cap? De asta avem prieteni, nu? ENȚICLOPEDIA ENCARTA Hapax Luiza VASILIU Se zvonește că asta ar fi ultima Ențiclopedie pe anul 2007. Tristă situație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Pentru autor, acesta este un premiu care îi „confirmă două lucruri: că nicolina blues reușește totuși, dincolo de o anumită prestidigitație stilistică, să transmită o pură, simplă, delicată, nesofisticată, autentică (și ciucsanmarțiană) emoție și, al doilea, ținind de îndelung deplânsa etică scriitoricească bahluviană, dâmbovițeană, mioritică, în general, că se poate face, profesionist, o jurizare pe cărți. Pentru climatul cultural de la noi, asfixiat de suspiciuni, înseamnă o gură de aer proaspăt și un exemplu de urmat“. Juriul acestei ediții a Premiilor revistei „Observator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
pentru 1800!) și majuscule. Reclamele sunt, În marea lor majoritate, un deliciu de lectură. În plus, surprinzătoare este similaritatea mesajelor și a limbajului. Se știe, de altfel, că limba presei a contribuit nu doar la evoluția limbii literare, a stilului scriitoricesc, a stilului jurnalistic În sine, ci și la formarea limbajului publicității. (Filologul Alexandru Andriescu dedică o carte acestor aspecte: Limba presei românești În sec. al XIX-lea, Iași, Editura Junimea, 1979). În afară de asta, ce lifestyle history s-ar putea scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cred că timpul aduce alte condiții de lucru și reașază artele într-o altă ierarhie. În ceea ce mă privește, eu am un respect cardinal pentru arhitecți și medici - ei fac viitorul Planetei acum - și sunt mai rezervat față de trufiile breslei scriitoricești. Să fim realiști! Scriitorii sunt fruntașii celor șapte arte și pentru că ei lucrează cu vorba. Putând să-și facă singuri reclamă, jucându-se cu vorba, chiar și cred în cuvintele pe care ei le creează despre ei. Artele astăzi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
editorială“ picantă la etaje se regăsește, nu la „capitaliștii“ de la parter! Pentru că nu afli zi de zi Misterele fundamentale descoperite și nici nu îți poți procura de la orice punct de vânzare a cărții Apocalipsa Daciei, Dacilor, Românilor (de la Masramt). Chermezele scriitoricești și editoriale din alți ani se văd înfrânte de cele două „locante“ cu sandvișuri și cafea la 5 lei și cu extrem de puține mese. Rămân micii de afară! Bref - miercuri a fost cea mai slabă zi de miercuri din istoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]