2,483 matches
-
văzut implorându-l cu lacrimi în ochi să nu le distrugă. Dar Augustus, numai el, a rezistat vrăjii. Mi s-a spus că a străbătut încăperile acelea însoțit de preoții săi, experți în magia ertuscă. Regina pusese să-i fie sculptat trupul în bazalt cenușiu și în diorit, în calcar, în granit, astfel că, de la o încăpere la alta, goliciunea ei era parcă acoperită de o piele diferită. Mi s-a spus că în încăperile acelea a intrat, împreună cu Augustus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea aceeași înălțime cu el și îi semăna primejdios de mult. Augustus a zis că era capul șarpelui - și a poruncit să fie decapitat de îndată. Mi s-a spus că mama sa, Cleopatra, în ultimele săptămâni pusese să fie sculptat un portret al lui, din bazalt negru. Gajus tăcea. Germanicus se feri de privirea lui. Se gândi că nu numai femeia, regina, trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pupitru și-i ordonă lui Gajus să n-o ia de acolo sub nici un motiv. Din codex se ridică un norișor de praf pe când Iginus citea, sau poate recita pe de rost, adnotarea: Augustus poruncise ca acea scriere să fie sculptată pe o enormă placă de marmură la Roma și să fie gravată pe tăblițe de bronz în capitalele tuturor provinciilor imperiului. — Din Hiberia până în Armenia, de la Augusta Treverorum până la Alexandria, porunca a fost îndeplinită, zise Iginus, deschizând cu grijă codexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exercitum privato consilio et privata impensa comparavi“. Nouăsprezece ani, și încă și mai puține cuvinte. Limpezi și inatacabile, spuneau numai ceea ce voise autorul. Nu existau sensuri ambigue sau distorsionate, mărturisiri nedorite, emoții sau contradicții. Erau cu adevărat cuvinte ce trebuiau sculptate în marmură. Singurul lucru ascuns care putea fi ghicit era mândria calmă, puternică, conștientă. În câteva decenii, puterea Romei se întinsese pe un teritoriu imens, zeci de limbi diferite, mii de granițe, deosebiri radicale între supuși, de la germani la blemii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un templu domestic, un lararium, așa cum se obișnuia la Roma din vremea Republicii. Deschise ușa. Nu era un lararium. În penumbră, într-un fel de tabernaculum, ședea o divinitate necunoscută, o tânără mamă care ținea în brațe un copil. Era sculptată în cuarț roz, strălucitor - avea pe cap o semilună și își sprijinea picioarele pe un glob în jurul căruia era încolăcit un șarpe. Într-un colț ardea un parfum, însă era atât de puternic, încât se desprindea foarte lent de la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adesea poporul, ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și ei, cu inima ușoară. Iar când un senator se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bărbatului care, agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii care îndrăzneau să-l amintească îl rosteau în șoaptă, fiindcă, de peste șaptezeci de ani, era legat de condamnarea infamantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lipsa de experiență a tânărului nostru candidat? Te întrebai cine i-a inspirat discursul programatic? N-ai fi putut niciodată să afli, fiindcă l-a scris singur. A izvorât din creierul lui.“ Și proroci: „Nu se va limita la cuvintele sculptate în piatră“. Populares aplaudară, fără să-și dea seama câte ambiguități ascundea în sine intervenția lui, un bun exemplu cu privire la priceperea și nerușinarea cu care se pot schimba opiniile și alinierea politică. Prima înfruntare fu legată, ca întotdeauna, de tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să unească noua Domus Gaj și misterioasa sală a Muzicii cu vechile palate augustiniene. Și își luă imediat obiceiul de a se plimba pe acolo în zilele ploioase, în timpul obișnuitelor discuții legate de guvernare. Pe un perete așeză o copie sculptată în piatră după Forma Imperii, marea hartă a lui Marcus Agrippa, lângă al cărei original fragil din papyrus adormise pe când era băiețandru, în zilele petrecute în casa Liviei. Pe harta de piatră - o îmbinare între incizarea precisă a liniilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce privesc propagarea vocii. Dar nu vom organiza spectacole. Oameni din toate țările se vor întâlni acolo ca să vorbească, chiar dacă folosesc limbi diferite, pentru că armele nu sunt de-ajuns pentru a păstra imperiul intact. Ca un legământ de pace, vom sculpta acolo arme, armuri, scuturi și trofee din vechile războaie, așa cum în templul de la Ilium am văzut atârnate armele războinicilor sătui de masacre. Vei pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blocuri de piatră mari, pătrate, ce formaseră o stradă lată în jurul lacului. În acea îndepărtată dimineață de ianuarie, Împăratul îi mai spusese lui Manlius: — Privește în stânga, lângă mal. Acolo vei săpa o peșteră mare, un odeion. Pe pereții ei vei sculpta statui, ca și cum ar ieși din măruntaiele muntelui. Dar nu vor fi monștri, ca aceia pe care i-a adunat Tiberius în spelunca lui. Vor fi Geniile păcii. Fiindcă m-am gândit ca aici, în fiecare an, să se desfășoare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
opune; dimpotrivă, brațul lui înlănțuie gâtul acvilei. Se spune că ar fi opera lui Leochares. Un mic obiect din bronz, capul unui satyrus cu urechi ascuțite. Râde. Se zice că râsul acela de bețiv întipărit pe buzele supte l-a sculptat cu mâna lui avarul Lysippus, care, pentru fiecare obiect vândut, arunca o monedă de aur într-o amforă; când a murit, s-au găsit o mie cinci sute de monede. O mică zeiță de marmură, grațioasa Venus din Bithinia, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcuse pe sclavul Helikon să-l ducă în taină cu sine, ani de zile, și, ca un copil, să-i ceară Împăratului roman să-l păstreze în zothecula, „la adăpost“? Portrete ale Drusillei nu existau, ci doar un mic cap sculptat în marmură. Trebuia să pună să fie reprezentată imediat, înainte ca amintirea ei să se șteargă. Hotărî că-i va pune portretul în monumentul de pe malul lacului Nemorensis. Avea să fie înfățișată cu zâmbetul ei adolescentin, într-o atitudine sprirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intuit, nici un istoric nu a vorbit vreodată despre el; doar pietrele. Mângâie părul femeii și-i spuse: Am văzut templul de la Iunit Tentor împreună cu tatăl meu. Germanicus șoptise: „E o bibliotecă de piatră...“ Toată istoria, știința și mistica egiptene erau sculptate și pictate pe imensele suprafețe de granit: pe pereți, coloane, tavane, pe capitelurile hathorice, pe ante, de o parte și de alta a ușilor era o vertiginoasă succesiune de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră obiectele folosite în ritualuri: aur, elektron, parfumuri, instrumente muzicale, veșminte sacre. Erau însă goale, distruse; din ele rămânea doar amintirea, inscripțiile sculptate pe ziduri. Sacerdoții au ridicat pentru noi chepengurile de piatră și am coborât în subterane; acolo, inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus că înăuntrul pilonilor enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai întâi a fost distrusă și, probabil, aruncată într-un cuptor de var lespedea enormă de la Roma, din care s-au păstrat puține fragmente. Din fericire, s-a conservat copia sculptată pe o piatră foarte dură în orașul Ancyra din Galatia, astăzi Ankara; a rămas uitată vreme de o mie cinci sute de ani, apoi a fost descoperită de un ambasador german cult, acreditat în Imperiul Otoman. O altă copie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuvânt, unul singur: în loc de dignitate apare auctoritate: le-am fost superior tuturor prin autoritate - o hotărâtă enunțare a puterii. Ne întrebăm care a fost cuvântul folosit de Augustus. Forma Imperii. Ne-a rămas doar o descriere a acestei hărți geografice sculptate în marmură, cea dintâi din lumea occidentală; ea îi aparține geografului grec Strabo, care a văzut-o întreagă, nouă. Prin 1480, în mâinile unui anticar din Augsburg, Konrad Peutinger, a ajuns copia folosită de un general roman necunoscut spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numit Tentyris, iar noi îl numim Denderah, dar care, în realitate, purtase numele mistic Iunit Tentor. Zidurile exterioare erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit, cineva observă că, închis într-un cartuș asemenea numelui unui phar-haoui, era sculptat numele împăratului roman Gajus Caesar Augustus Germanicus, pe care noi îl numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo, „semnul nașterii sale“. Abia atunci oamenii au început să se întrebe de ce numele acela fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu inscripții hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la lacul sacru Sais. Poate fi văzut și astăzi: inventivitatea barocă l-a așezat pe spatele elefantului din piața Minerva. Un alt obelisc a fost descoperit în apropiere de piața San Macuto; hieroglifele gravate pe el spun că a fost sculptat de marele Ramses al II-lea. A fost plasat în fața Panteonului lui Agrippa, care între timp fusese transformat în biserică. Alte obeliscuri continuau să zacă însă îngropate, iar când au fost scoase la lumină au fost duse, unul să împodobească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schițe reprezentând ceea ce mai rămăsese din el în acea vreme. După câteva secole mai supraviețuiau rămășițe ale unor arce și ziduri groase, precum și mari blocuri de travertin. Abia când s-a refăcut și s-a studiat imensa hartă a Romei sculptată în piatră de împăratul Septimius Severus oamenii au înțeles că zona aceea plină de ruine fusese, la jumătatea secolului I, grandiosul templu isiac. Astăzi, prețioasele lui rămășițe risipite constituie unul dintre cele mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Bătrân“, mort în timpul erupției Vezuviului. Ne lipsește în întregime cartea lui Tacitus care povestește despre tânărul împărat. Pentru noi, toate aceste nume alcătuiesc o bibliotecă ilustră, cu rafturile devastate. Scrierile care s-au păstrat au supraviețuit de-a lungul veacurilor, sculptate în piatră, însă în cópii ale unor cópii ale altor cópii, selectate fără control sau traduse execrabil în întunecatele secole medievale, în biblioteci bizantine sau în mănăstiri din Occident, când amintirea vechiului imperiu era înecată în ură. Astfel, de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele, machiaje, petarde, fire, baterii, detonatoare de mici dimensiuni, hârtie lucioasă, vată, instrumente sculptat lemnul, chiar și o mașină de cusut și un costum de latex, plus alte sute de articole asemănătoare. Își pregăti repede un ceai de plante și se așeză la măsuță, unde mâncă niște fructe și un baton de cereale. Iluzionismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]