11,090 matches
-
situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie. Am putea citi atunci că la noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și zburdălnicia greviștilor. Un cocoS ´ at al vremii noastre După cocoșatul de la Notre Dame, a mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poarta țăranului, a producătorului, cu cincisprezece și respectiv douăzeci și nouă de mii la kilogram și ajunge pe piața de desfacere ‹ ‹ cu o sută cincizeci și respectiv o sută optzeci de mii de lei pe kilogram. De zece ori mai scump decât valoarea ei de la producător. Unde este respectul față de muncă?“ „Un gardian, care să deservească primăria, costa mult. Cu salariu și parte procentuală din echipamentul din dotare, care consta din: uniformă, chipiu și pistol, după cum ziceau unii, ajungea la trei sute
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
această metodă de a obține mesteceni din plopi este neemoționantă și ușor caraghioasă. Din punct de vedere silvicol s-ar putea să fie valabilă, dar aplicarea ei ar necesita cheltuieli prea mari, întrucât pensula, vopseaua albă, manopera etc. sunt mai scumpe decât puieții de mesteceni propriu-ziși, care pot fi procurați la prețuri accesibile de la orice stațiune de cercetări dendrologice. Si microbii sunt oameni... Ștefan Aurel Drăgan este un poet sensibil și inventiv, care face însă greșeala de a folosi prea des
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă își închipuie că Iulian Nuță scrie o poezie filozofică. Versurile reproduse în carte cuprind de fapt reflecții naive, dacă nu de-a dreptul puerile, unele înduioșătoare, altele pur și simplu caraghioase: „În Cer / Stelele sunt stele / Și cumpără haine scumpe / Iar planetele / Sunt planete / Și cumpără haine cu defecte / Pentru că sunt ieftine. // Pe Pământ / De ce nu e ca-n Cer? / Pe Pământ / Oamenii răi cumpără/ Haine luxoase.“ Volumul conține și un fel de poeme în proză, la fel de inconsistente din punct
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă i-ai fi făcut ce mi-a făcut taică-tu... Un naiv prost Cum, necum, dar Gelu Rîmbu a ajuns grangur, spre cinstea lui și mirarea multora. Din acel moment și-a schimbat ținuta și comportamentul. Îmbrăca doar haine scumpe, devenise sobru și se străduia să folosească un limbaj elevat. Evident că nu făcea totul perfect, dar, pentru profani, părea că a devenit "alt om". Calitatea lui Gelu, cea mai apreciată de altfel, era că nu vorbea aproape deloc atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu v-a mai urmărit? întreb interesat. Nu, domnule amabasador. Dar o va face. Bine, bine, dar pierzi leafa pe patru luni de muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu-i nimic la fel de scump. Mă uit la marinarul nostru. Este un bărbat frumos, cam la patruzeci de ani și potrivit ca statură. Privește mai mult spre dușumea. Aș putea să anunț autoritățile cubaneze... La ce ar folosi? Sașa nu poate fi acuzat de absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vrei să dai șase milioane și-ți dau și caloriferul acesta electric. Este cu ulei. Dimineața te scoli în camera călduță și ești boier. Aici e vorba de bănet, nu glumă. Dar ai un vagon de marfă, clasa întîia. Prea scump. Îmi ești simpatic. Îți spun ceva, dar jură că nu spui nimănui. Jur. Nu, pe cruciulița asta să juri. Jur, spune Haldan ținînd cruciulița în mînă. Astea toate valorează triplu, dar le-am furat, așa că le dau de chilipir. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de tot și ochii i se umezesc. N-are tata să-ți dea nimic, îngeraș scump. O lacrimă chiar își dă drumul și ajunge în mustață, provocînd o ușoară mîncărime. Vasile încearcă să se scarpine cu dinții de jos, schimonosindu-se în fel și chip. Se uită atent la copil și comentează: Ce vină are el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu însemnele firmei, cu tricolorul și cu înscrisul apăsat "director Zăbavă Iulian". Vasile Datcu era un om foarte deștept, adică așa îl credeau mulți și reușea pe loc să dea soluții doar pe jumătate. Jumătatea cealaltă, de obicei, o vindea scump și cam nu se potrivea deloc scopului. Deci, domnule Datcu, ce zici, putem valorifica cenușa asta care ne înădușă? Adică, să scoateți și ceva venituri din ea? Știu eu? Dacă s-ar putea, ar fi bine. Nu vă faceți iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în orice situație. De exemplu, în fața Dianei, o studentă pe la o facultate fictivă, era chiar generos. Nu aveți o carte de chimie organică? Sigur că am, s-a repezit profesorul. A invitat-o la el, a cumpărat cafea din aia scumpă, un vin acătării, prăjituri, flori și două pahare de cristal, plus lumînări. Vai, ce frumos! a spus gurița aia frumoasă și proaspătă. Tu ești și mai frumoasă, îndrăznește Rîmbu. Chiar? întreabă fata, privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dracu'", cum îi plăcea femeii să se despartă de ei. Poate că m-aș obișnui cu Viorel ăsta, dar mă cam face de rîs în lumea bună. Prin "lume bună", Claudia înțelegea lumea celor cu bani, a celor cu telefoane scumpe, mașini de lux și mari amatori de subcultură, de tip manele. Nici Claudia nu poseda vreo brumă de cultură, dar a cunoscut oameni culți și-i admira fără să-i înțeleagă. În realitate, oamenii culți cunoscuți de Claudia erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu cedează. Similitudinea o exasperează și atunci face o criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce vă faceți mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o, lăsînd și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor oferit de minerit. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
raport sexual între două sexe, ci printr-un raport de natură homosexuală. Dacă în antichitate legea talionului presupunea o pedeapsă echivalentă, după care se socotea judecata încheiată, în cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința opiniei publice, rostită fără perdea: Trebuia omorît! Trebuia să i se preleveze organele, ca să salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poți să zbori. Adevărul este ceva plat, dragostea este verticală, în adevăr nu-ți poți desface aripile.) Ca să iubești, ai nevoie de un pretext și atunci apare femeia" (spunea Cioran). O vezi, te bucuri, o guști, îți place, nu este scumpă deloc, uneori o împarți și cu alții. Prezența ei fizică transformă emoțiile în chestii concrete, orizontale. Absența ei înalță cu cât depărtarea sporește. Este un fel de ridicare a orizontalului pe verticală. Așteptarea este o fântână adâncă cu apă curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărare, de-a stânga și de-a dreapta drumului,12 punți. La fântâni, se aruncă bani pentru ultima apă limpede; la crucile drumului, pentru ultima incertitudine; la poarta cimitirului, sfântul Petru taie bilete: hai, grăbiți-vă, locurile la fereastră sunt mai scumpe, spectacolul începe, astăzi vizionați un trailer despre cum se strânge în brațe. Moartea este cea mai consistentă iubire. La început, imprimă o stare de inadaptabilitate, nu ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar singurătatea stâlpilor de telegraf. Într-o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar singurătatea stâlpilor de telegraf. Într-o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-a curmezișul cerului, precum în vis, Carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
6. Die 10 decembris 1513 Niccolò Machiavelli, în Florența Niccolò Machiavelli către Magnificul Lorenzo de'Medici De cele mai multe ori, aceia care doresc să dobîndească bunăvoința și favoarea unui principe obișnuiesc a i se înfățișa cu lucrurile care le sînt mai scumpe între toate cîte le aparțin, sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate cîte sînt ale mele nimic care să-mi fie mai scump și pentru care să am mai multă prețuire, decît acea cunoaștere a faptelor săvîrșite de oamenii mari, pe care am dobîndit-o de-a lungul unei bogate experiențe a lucrurilor petrecute în vremurile noastre și prin lectura neîntreruptă a celor din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
poporul regreta pierderea urmașilor acelor duci, care de atîtea secole conduceau acea țară înfloritoare și printre care se număraseră unii dăruiți cu atîta bunătate, încît ar fi meritat să fie exemplu de rege. Ducele Leopold lăsase o amintire atît de scumpă lorenilor, încît atunci cînd văduva lui a fost obligată să părăsească Luneville, toți s-au aruncat în genunchi în fața caleștii și au oprit caii de mai multe ori; nu se vedeau și nu se auzeau decît plînsete. CAPITOLUL III [Despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le va lipsi reputația, mai ales cînd mărinimia lor este o urmare a largheței sufletești, și nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic mai scump în destinul tău decît puterea de a salva atîția oameni și nici mai demn de bunătatea ta decît voința de a o face." Ar trebui, deci, ca pedepsele pe care un principe le aplică să nu fie niciodată o ofensă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale îmbălsămări și înmormântări. Marcu (14,3-9) aduce câteva amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la naștere. Astfel, pentru Stăniloae, traducerea Filocaliei nu era numai un act de simplă cultură teologică, ci, deopotrivă, împlinirea unei datorii sufletești. În dedicația la volumul I, el scrie: „Doamne, primește munca acestei traduceri ca pe o rugăciune pentru sufletul scumpei mele copile, Mioara”. Maciej Bielawski a consacrat un lung studiu Filocaliei lui Stăniloae și nu am intenția să refac aici analiza lui187. Mă voi mulțumi să subliniez câteva aspecte care nu au fost luate în seamă de cercetătorul polonez. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uitarea, noaptea ta sunt lacrimile, fiecare avem noaptea noastră... dar amândouă ne-am uitat în ochii Lui... și am rămas acolo, într-un cer fără uitare, fără lacrimi, fără noapte, în plină lumină, în dulce și lină lumină, surioara mea scumpă... Într-un cer fără trecere... Cum oare să te fi rănit lumina ? * "... acuma ce mai e, iar plângi?! Trezește-te, hai, trezește-te!" O luă ușor de umeri pe sora ei și o strânse la piept. "Faci ca atunci când erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]