119,853 matches
-
cu cămașa udă în spate de transpirație alergând după două ghemotoace... -Ce-s astea, mamă-soacră ? a întrebat-o. -Doi pui de rață - i-am scăpat din traistă, i-a răspuns femeia, nădușită... -Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat seama că întreg tărhatul era compus din cei doi pui piperniciți și o găină ,gât golaș de Transilvania" năpârlită și rahitică, Haralampy a făcut pe loc o cădere psihică începând să alerge în jurul clădirii până când un ceferist i-a strigat: -Domnuuuu
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
mai stat să asculte despre ce domeniu era vorba, ci, în calitatea sa de român și de patriot, s-a bucurat atât de sincer încât... -Frate, mi-a zis, e colosal, înțelegi ? Să ocupi primul loc în lume - îți dai seama ? Mă simt pur și simplu mai sufocat decât Valentin Nicolau de îmbrățișarea parlamentară... Și s-a prelins de pe scaun sub măsuța cu televizorul, murmurând: -A noastră e izbânda!". Zadarnic l-am zgâlțâit și l-am stropit cu apă și cu
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
1 Părinții secolelor primare ale Bisericii nu au elaborat o învățătură propriu-zisă despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja concepția despre îndumnezeire la Părinții de după secolul al IV-lea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
putem dobândi mântuirea, deoarece în Biserică se concretizează harul dumnezeiesc și puterea lui Iisus Hristos. Biserica este concepută ca instituție, care dintru început se află în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Marele Părinte apostolic subliniază și rolul cel mai de seamă al Bisericii în viața creștinilor, și anume acela de a mijloci comuniunea spirituală a credincioșilor cu Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
filmul lui Tarkovski, apoi, la mozaicurile și icoanele catedralelor Sfânta Sofia din Kiev și Uspenie din Vladimir, cu o spiritualitate mai blândă în expresie decât a reprezentărilor bizantine, dar cu o mare putere de concentrare interioară, de care iei repede seama. Programul începe să se deruleze cu repeziciune. Prima întâlnire, primul cadou. Andrei Șerban spunea că nu mai face cadouri României. Oare? Nu face nici o selecție și acceptă să lucreze cu toți cei 56 de studenți ai Facultății de Teatru din
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
câteva ore pe Valea Ierii. Pentru ultimele zile actorii și studenții pregătesc scene anume alese din Peer Gynt de Ibsen. Andrei Șerban le propune acest poem dramatic scris secvențial, la care se pot lucra scenele în sine, fără a ține seama de succesiunea scriiturii. Ultima zi a work-shop-ului: sâmbătă, 18 iunie. Dimineața, actori și studenți își prezintă selecția: scene din Visul unei nopți de vară, Ivanov, Peer Gynt. Ultimele retușuri: se finisează unele scene. La altele se renunță. Au loc și
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
continuarea primeia, dar, deși are la dispoziție ,hrana" lui preferată, nu se atinge de ea. Singurii intruși în lumea acestui oraș, denumit de fapt Basin City, sunt niște mercenari irlandezi din a treia poveste, dar nu poți să îți dai seama cine sau de ce îi plătea. Dincolo de astfel de chichițe - care, totuși, ar fi trebuit rezolvate - pot să sugerez firul cronologic: cele două episoade ale primei povești se succedă de fapt, urmate de a doua și a treia. Sunt niscaiva similitudini
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
și dintr-o asemenea pluralitate de unghiuri încât ai spune că biata cameră a fost îndopată cu steroizi. Deși pe culmile vitezei, ritmul e oarecum sincopat, ca și când ai vedea o succesiune filmică de cadre de benzi desenate, neținându-se întotdeauna seama de regulile de bază ale racordurilor. Ei bine, era de așteptat, nici montajul nu e lipsit de eliptism. Ceea ce e obligatoriu de spus și întru lauda actorilor: grosul peliculei s-a filmat cu ecran verde. Cam atât aveau actorii drept
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
secol în urmă, în 1957 (și mai devreme, desigur), odată cu susținerea unei teze de doctorat despre Ion Popovici-Bănățeanul, publicată în 1959. Nu e o simplă speculație să spunem că preferă atmosfera culturală transilvăneană a secolului al XIX-lea, dacă ținem seama de subiectele celor mai importante cărți ale sale: G. Coșbuc. O privire asupra operei literare (1967), Ioan Slavici și lumea prin care a trecut (1968), Ioan Slavici. Opera literară (1970). La acestea se adaugă trei mari bibliografii, consacrate lui Ion
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
măcar, din multele octave ale unei vieți care nici nu sfîrșește și cu-atît mai puțin începe cu ce-i acum. O story prea arar curtată, fiindcă-și ia, în felul ei, distanță, de meșterii biografiilor romanțate, dar dospind, de bună seamă, pîinea cărților de amintiri în doi. Dintre ei, unul povestește, celălalt doar ține măsura. Așa o întîlnire, o ,hodină" distrasă de palabre, este Breviar pentru păstrarea clipelor, dialogul lui Alexandru Paleologu cu Filip-Lucian Iorga, de curînd apărut la Editura Humanitas
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
a-ți imagina, la loc, o viață pe care ai început, deja, s-o uiți și, mai ales, de-a-ți arăta, ca unui client nemulțumit cu valul lui de postav, că abia cînd a început să se tocească îți dai seama că a ținut bine la trai. Este lumea de lecturi și de personaje - scoase din rafturi sau întîlnite aievea, de la distanță aproape că nu mai contează - a unui diplomat fără gustul competiției. În cultură, cel puțin. Fiindcă e totdeauna nevoie
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
chipurile mici, pictate. Așa ajung la noi, consumatorii unui hidromel de istorie mare fermentată cu petite causerie, Alice Voinescu, Mihail Sebastian, Enescu, Noica, Grigore Gafencu... Nume dintr-un jurnal prescurtat, poate mai puțin riguros, prin capriciile memoriei dar, de bună seamă, mai încîntător. Un drum jalonat de întrebări curioase însă arătînd, prin felul cum taie ,porțiile" de plimbare, o metodă a bunului șuetar, care-și trage scăunelul mai lîngă conviv și-i mai dă, din timp în timp, un alt făgaș
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
meditații, am scris, am tradus, am făcut ceea ce credeam că mă pricep să fac, am refuzat să fac lucruri la care nu mă pricepeam și am sperat mereu. În 1990, '91, '92... În 1996, desigur. Nici nu mi-am dat seama cum au trecut 12 ani, dar... am obosit. Nu mă mândresc cu asta și nici nu caut scuze. Ca mine fac anual câteva mii (mă tem că zeci de mii) de tineri. Majoritatea absolvenți de facultate, majoritatea cu studii mai
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj spre centrul lumii, în căutarea sinelui. Din clipa cînd străinătatea lui la circ îi devine evidentă, el își dă seama că nevoii care îl trage înapoi către origini nu i se poate opune cu nici un chip (,N-am încotro! Mi-e tare dor/ Și trebuie să dau de ei", § 18). Apolodor își caută locul, iar umbletul lui prin lume este
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
drumul către tărîmul celălalt spre a-l întîlni pe profetul Teiresias, cel în măsură să-i dezvăluie deznodămîntul rătăcirilor sale și calea cea mai potrivită de a le duce la bun sfîrșit. Coborîrea în imperiul lui Hades și mai cu seamă întoarcerea de acolo este isprava supremă ce poate fi împlinită de un muritor în timpul vieții, de neasemuit cu orice faptă de arme de pe fața pămîntului. Un om în carne și oase întors din țara umbrelor a văzut și a trăit
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
o Ithaka, fie ea și populată de pinguini. O justificare își găsește el totuși, dacă este pus în legătură cu deznodămîntul peregrinărilor lui Apolodor: după ce a străbătut lumea în lung și-n lat pentru a-și afla familia, micul pinguin își dă seama că nu poate trăi prea mult în mijlocul rudelor, departe de prietenii săi de la circ, și face cale întoarsă spre București. Cu alte cuvinte, odată ajuns la capătul drumului, Apolodor realizează că Ithaka sa nu se află acolo unde și-o
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
l-a văzut întâia oară pe Schiller după ce au audiat amândoi o prelegere la Yena (7.06.1788). Tânărul ardea de nerăbdare să se apropie de marele scriitor, să-i strângă mâna cu adorație, dar n-a fost băgat în seamă. De ciudă l-a socotit pe maestru un egoist. Atunci scânteia comunicării și a ,afinității lor elective" nu s-a aprins. După șase ani îi descoperim însă lepădând toate reticențele, deschiși unul față de celălalt, judecând întâmplările vieții și prin prisma
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
unul față de celălalt, judecând întâmplările vieții și prin prisma celuilalt devenit confident și duhovnic literar, legați fratern fără umbra unei suspiciuni. Posedați de proiectele lor, ferite de ochi străini înainte de publicare și care vor stârni vâlva, n-au mai ținut seama între ei de reguli, de protocol, n-au mai fost discreți, au rupt lacătele, și-au destăinuit satisfacțiile și dubiile, și-au îngăduit slăbiciunile, fără false invidii, retezând propriile vanități. Au profitat și de luciditatea pe care o câștigaseră, își
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
vadă, posedă arma necruțătoare a remote-control-ului. În clipa când cuvintele lor nu vor conta, fiți siguri că realizatorii de programe, aflați sub teroarea nemiloasă a "rating"-ului, îi vor invita frumușel să-și vadă de pensii. După câte-mi dau seama, acel moment e destul de îndepărtat. Aproape nimic din ce arată televiziunile din România în materie de comentatori politici de vârste fragede nu e din cale-afară de promițător. Cum mi-am făcut - după modestele mele puteri - un program din a promova
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
un fel de-a scuti pentru sine o libertate mare și goală dar, totuși, libertate: "...După ce mi-a istorisit întîmplarea cu femeia blondă, într-adevăr miraculoasă, Tv. mi-a cerut să-i vorbesc despre mine. Am făcut cu băgare de seamă ocolul ultimelor luni și n-am găsit nimic, nu vrednic de povestit, dar nici măcar mediocru și curent. O socoteală care nu mă întristează totuși și care mai ales nu-mi răpește certitudinea că în mijlocul acestei absențe, în mijlocul acestei monotone desfășurări
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de mingi fără azimut și scrisul
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
fotografiez, cu care vreau să stau de vorbă - ceea ce este valabil și în cazul scriitorilor.Le-am citit mai întîi cărțile, fiindcă este o formă elementară de respect să mă ocup de scrierile lor. Am impresia că "celălalt" își dă seama dacă te ocupi realmente de persoana și activitatea lui, dacă ești "fair", dacă discuți în cunoștiință de cauză și dacă rezultatul dialogului va avea valoare sau dacă vrei doar să-l "exploatezi". Este foarte important ca oamenii să simtă că
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
cu cît încerci să fii mai bun, cu atît te obsedează mai tare violența, nepăsarea, sadismul tău de altădată." Jurnalul înregistrează energiile obsesiilor și viselor unei minți torturate astfel din ambele sensuri. Concurența permanentă între vise și vanități redundante dă seamă de contrariile firești dintre om și scriitor. "Jurnalul a fost atîția ani chiar duhul, respirația egală a minții mele"; de aceea nu e sigur dacă literatura se scrie din obsesiile vieții sau dacă fantasmele literaturii tensionează viața. Cert este că
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
viu, să zicem, necanonic, cu seminarii extrem de captivante - se vedea de la o poștă că e precum peștele în apă - ne-a predat în următorul semestru un curs special Arghezi. O încântare intelectuală. Desferecarea porților poeziei acestui genial creator, mai cu seamă, a Psalmilor, i-o datorez acestui profesor. Născut pe 26 aprilie 1920, la Ilva Mare, fostul județ Năsăud, profesorul Al. Husar consideră orașul în care și-a făcut studiile liceale, unde fuseseră elevi, cu ceva timp în urmă, Coșbuc și
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
cursul superior. "Lasă-i în pace", intervine profesorul de română, conducătorul, de fapt, al societății. Ca mâine, unul dintre ei devine președinele societății. După câțiva ani, în alegerea președintelui, în urma cuvântului meu de mulțumire, profesorul, surâzând, mi se adresează: "Bag seama că te-ai pregătit. După ce ai fost secretar într-a șasea, vicepreședinte, într-a șaptea, musai, într-a opta urma să fii președinte": Vă dați seama ce onorat eram, când știam că unul din predecesorii mei fusese Coșbuc. - Ce însemna
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]