1,533 matches
-
din Bucovina au fost: Istensegíts ("Dumnezeu ne ajută!", azi Țibeni), Fogadjisten (înființat în 1776, în traducere " Fie voia lui Dumnezeu!", azi Iacobești), Józseffalva (înființat în 1785, azi Vornicenii Mari), Hadikfalva (azi Dornești) și Andrásfalva (înființat în 1786, azi Măneuți). Numărul secuilor din Bucovina s-a triplat în secolul al XIX-lea. În 1880, trăiau 9.387 maghiari, în 1890 8.136, în 1910 10.391 și în 1930 11.860. Acesta este una dintre puținele populații alogene din Bucovina, alături de evrei
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
maghiari, în 1890 8.136, în 1910 10.391 și în 1930 11.860. Acesta este una dintre puținele populații alogene din Bucovina, alături de evrei, care nu și-a diminuat numărul între 1910 și 1930. Plecarea unui număr mare de secui din Bucovina (13.32%) la sfârșitul secolului al XIX-lea se explică probabil printr-o serie de oportunități de care a beneficiat această populație în anii 1880-1890 prin colonizarea maghiară pe teritoriul Transleitaniei (Regatul Ungariei) din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Faptul că
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Austriei (odată cu înființarea Imperiului Austro-Ungar în 1867) a determinat pe o serie de lideri maghiari ai epocii să ceară repatrierea minorității maghiare pentru a-și concentra eforturile de colonizare (maghiarizare) a Transilvaniei și Voivodinei. În plus, nivelul de viață al secuilor s-a înrăutățit, în principal din cauza suprafețelor mici ale terenurilor agricole, iar mulți dintre ei și-au părăsit casele lor temporar sau permanent. În 1883, guvernul Ungariei a colonizat 4.000 de secui sărăciți în apropierea malurilor Dunării de Jos
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Voivodinei. În plus, nivelul de viață al secuilor s-a înrăutățit, în principal din cauza suprafețelor mici ale terenurilor agricole, iar mulți dintre ei și-au părăsit casele lor temporar sau permanent. În 1883, guvernul Ungariei a colonizat 4.000 de secui sărăciți în apropierea malurilor Dunării de Jos, în satele noi Hertelendyfalva, Sándoregyháza și Székelykeve. Această parte a Banatului a fost inclusă în Iugoslavia în 1918. De asemenea, au fost colonizați circa 2.500 - 3.000 secui bucovineni în localități din
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
colonizat 4.000 de secui sărăciți în apropierea malurilor Dunării de Jos, în satele noi Hertelendyfalva, Sándoregyháza și Székelykeve. Această parte a Banatului a fost inclusă în Iugoslavia în 1918. De asemenea, au fost colonizați circa 2.500 - 3.000 secui bucovineni în localități din sudul Transilvaniei: Ghioroc (comitatul Arad, 1883), Deva (1888-1892 și 1910), Hunedoara (1892), Babsára (comitatul Timiș, 1900), Vița (comitatul Cluj, 1900), Nimigea de Jos (comitatul Bistrița-Năsăud, 1900), Luduș (comitatul Solnoc-Dăbâca, 1905) și Streisângeorgiu și Cristur (ambele din
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
au emigrat în Canada și Brazilia. În Canada, s-au stabilit între anii 1905-1914 în localitățile Hapkins, Székelyföld, Máriavölgy, Hamilton, Regina, Punnichy și Eszterháza, iar în Brazilia în localitatea Boldogasszonyfalva (1924). În 1918, Bucovina a devenit parte a României și secuii s-au simțit marginalizați și excluși, fără a mai beneficia de educație în limba maghiară. Mulți dintre ei au așteptat ajutor și soluții la problemele financiare din partea "patriei-mame". După ce în 1941 teritoriul Bácska (Voivodina), pierdut în 1918, a revenit Ungariei
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
mai beneficia de educație în limba maghiară. Mulți dintre ei au așteptat ajutor și soluții la problemele financiare din partea "patriei-mame". După ce în 1941 teritoriul Bácska (Voivodina), pierdut în 1918, a revenit Ungariei, guvernul de la Budapesta a început colonizarea acolo a secuilor bucovineni. Colonizarea secuilor din Bucovina pe teritoriul comitatului Bačka (smuls de la Iugoslavia) a fost parte a politicii de întărire a comunității maghiare locale, ca o contrabalansare la colonitărilor sârbești (cu sârbi din vechea Serbie) întrepreinse de guvernul de la Belgrad intre
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
educație în limba maghiară. Mulți dintre ei au așteptat ajutor și soluții la problemele financiare din partea "patriei-mame". După ce în 1941 teritoriul Bácska (Voivodina), pierdut în 1918, a revenit Ungariei, guvernul de la Budapesta a început colonizarea acolo a secuilor bucovineni. Colonizarea secuilor din Bucovina pe teritoriul comitatului Bačka (smuls de la Iugoslavia) a fost parte a politicii de întărire a comunității maghiare locale, ca o contrabalansare la colonitărilor sârbești (cu sârbi din vechea Serbie) întrepreinse de guvernul de la Belgrad intre 1918 și 1941
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
contrabalansare la colonitărilor sârbești (cu sârbi din vechea Serbie) întrepreinse de guvernul de la Belgrad intre 1918 și 1941. Majoritatea comunității secuiești din Bucovina (de 13.200 de persoane) a plecat din România și, în temeiul tratatului dintre Ungaria și România, secuii au pierdut cetățenia română și toate averile lor. În schimb, ei au primit casele și terenurile confiscate de la coloniștii sârbi, în partea de sud a comitatului Bácska. La 6 aprilie 1941, au fost recenzați 9.132 maghiari, constatându-se o
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
a populației maghiare încă prezentă în Bucovina a emigrat în următoarele luni din cauza unei înăspriri la adresa lor a legislației românești. La 8 octombrie 1944, Ungaria a evacuat teritoriul Bácska, ca urmare a ofensivei partizanilor conduși de Iosip Broz Tito) și secuii au fost nevoiți să se refugieze din nou, de data aceasta în Transdanubia. Ei și-au pierdut iarăși toate proprietățile și au devenit emigranți apatrizi fără adăpost. În perioada 1945-1946 secuii au fost colonizați din nou, în principal în fostele
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
a ofensivei partizanilor conduși de Iosip Broz Tito) și secuii au fost nevoiți să se refugieze din nou, de data aceasta în Transdanubia. Ei și-au pierdut iarăși toate proprietățile și au devenit emigranți apatrizi fără adăpost. În perioada 1945-1946 secuii au fost colonizați din nou, în principal în fostele sate germane din județul Tolna. Deși au existat tensiuni între aceștia și populația germană rămasă, în cele din urmă ei au format comunități puternice și înfloritoare. În prezent, secuii din Tolna
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
perioada 1945-1946 secuii au fost colonizați din nou, în principal în fostele sate germane din județul Tolna. Deși au existat tensiuni între aceștia și populația germană rămasă, în cele din urmă ei au format comunități puternice și înfloritoare. În prezent, secuii din Tolna sunt mândri de istoria și obiceiurile lor populare. Ei au propria organizație: Asociația Națională a Secuilor Bucovineni ("Bukovinai Székelyek Országos Szövetsége"), cu sediul în orașul Bonyhád. În 1977, comunitatea secuiască din Bucovina mai număra doar 551 de persoane
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
au existat tensiuni între aceștia și populația germană rămasă, în cele din urmă ei au format comunități puternice și înfloritoare. În prezent, secuii din Tolna sunt mândri de istoria și obiceiurile lor populare. Ei au propria organizație: Asociația Națională a Secuilor Bucovineni ("Bukovinai Székelyek Országos Szövetsége"), cu sediul în orașul Bonyhád. În 1977, comunitatea secuiască din Bucovina mai număra doar 551 de persoane (după naționalitate). În 1992, secuii nu erau mai mulți de 505. Se poate presupune că, în ciuda unei diminuări
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
de istoria și obiceiurile lor populare. Ei au propria organizație: Asociația Națională a Secuilor Bucovineni ("Bukovinai Székelyek Országos Szövetsége"), cu sediul în orașul Bonyhád. În 1977, comunitatea secuiască din Bucovina mai număra doar 551 de persoane (după naționalitate). În 1992, secuii nu erau mai mulți de 505. Se poate presupune că, în ciuda unei diminuări relativ mici (8,3%) a comunității maghiare între 1977 și 1992 și apoi între 1993 și 1999, numărul maghiarilor a scăzut de atunci cu siguranță din cauza numeroaselor
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Arhangheli Mihail și Gavriil” (8 noiembrie) și figurează pe lista monumentelor istorice, . Numele satului este cunoscut încă de prin anii 1274-1320 când purta numele de Opati. În anul 1437 aici s-a semnat actul de convenție între nobilii sași și secui. Tot aici în anul 1514 s-au adunat răsculații lui Gheorghe Doja, în frunte cu Ioan de la Apatiu, pornind un focar de răscoală spre Cluj, devastând și arzând o mare parte din proprietățile nobilimii. Despre existența unei biserici în acest
Biserica de lemn din Apatiu () [Corola-website/Science/316622_a_317951]
-
Iuliana, Viorica și Maria. Principele Gabriel Bathory conferă lui Ladislau Lado de Săcal diploma de nobilitate, blazon și scutire de biruri "Noi, Gabriel Bathory, din mila lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei, domn al părților anexate de la regatul Ungariei, Comite al secuilor etc. dăm de știre și facem cunoscut prin scrisoarea de față, tuturor pe care îi privește, că odată cu mijlocirea unor domni consilieri credincioși ai noștri, luând aminte și considerând credința și slujbele credincioase ale credinciosului nostru nobil LADISLAU LADO de
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
Măneuți (comuna Frătăuții Vechi, județul Suceava). Inițial a fost biserică reformată (calvină), dar în prezent este folosită de comunitatea ortodoxă din localitate. Colonizarea maghiară a Bucovinei a început în perioada 1776-1777 și a cunoscut apogeul între anii 1785-1786. Satele de secui erau sate în care activitatea economică era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
a Bucovinei a început în perioada 1776-1777 și a cunoscut apogeul între anii 1785-1786. Satele de secui erau sate în care activitatea economică era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, grupuri importante de secui din Transilvania au emigrat în provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, grupuri importante de secui din Transilvania au emigrat în provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol vechile privilegii și drepturi ale secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Mádéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol vechile privilegii și drepturi ale secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Mádéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Mádéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776, 100 de familii de secui s-au stabilit pe acest teritoriu slab populat. În 1784 și 1786, mai mult de 200 de familii au sosit aici cu sprijinul împăratului Iosif al II-lea al Austriei și a contelui Andrei Hadik, guvernatorul Transilvaniei. Satele secuiești din
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
din Bucovina au fost: Istensegíts ("Dumnezeu ne ajută!", azi Țibeni), Fogadjisten (înființat în 1776, în traducere " Fie voia lui Dumnezeu!", azi Iacobești), Józseffalva (înființat în 1785, azi Vornicenii Mari), Hadikfalva (azi Dornești) și Andrásfalva (înființat în 1786, azi Măneuți). Numărul secuilor din Bucovina s-a triplat în secolul al XIX-lea. În 1880, trăiau 9.387 maghiari, în 1890 8.136, în 1910 10.391 și în 1930 11.860. Acesta este una dintre puținele populații alogene din Bucovina, alături de evrei
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]