2,466 matches
-
ventriculului stâng cu deplasarea septului interventricular de la dreapta la stânga. În tamponada cardiacă, inspirul determină o presiune intrapericardică de 18-20 mmHg cu comprimarea și diminuarea volumelor celor doi ventriculi. Apare o creștere a întoarcerii venoase în inima dreaptă, bombarea accentuată a septului interventricular spre stânga și scăderea volumului ventriculului stâng. În inspir, umplerea ventriculului stâng scade foarte mult, scade ejecția cu dispariția undei de puls - puls paradoxal (Kussmaul). De obicei etiologia este TBC, doar în unele cazuri este necunoscută (fără a exista
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
sunt datorate unui alt aspect al dissincronismului: cel intraventricular. Sistola prezintă o primă fază, care decurge la un nivel presional scăzut, impulsul ajuns la nivelul ventriculului drept determinând nu doar contracția mai rapidă a acestuia, dar și pe cea a septului interventricular. Contracția septală are loc în mare parte înaintea închiderii valvei mitrale, mixând astfel nefiresc sfârșitul diastolei cu începutul sistolei. Deși realizată cu consum energetic (practic însă pierdut pentru rezultatul final al contracției, care ar fi trebuit să fie ejectarea
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
20.3). În a doua fază a sistolei, desfășurată de data aceasta la un nivel presional crescut, are loc în sfârșit contracția peretelui lateral al ventriculului stâng, care a primit abia acum comanda să o facă. Dar în acest moment septul, care se contractase inițial mai repede, începe faza de relaxare. Ca atare contracția tardivă a peretelui lateral „împinge” septul interventricular către ventriculul drept („mișcarea paradoxală a septului”) (fig. 20.4). Rezultatul constă într-un un volum de sânge care este
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
în sfârșit contracția peretelui lateral al ventriculului stâng, care a primit abia acum comanda să o facă. Dar în acest moment septul, care se contractase inițial mai repede, începe faza de relaxare. Ca atare contracția tardivă a peretelui lateral „împinge” septul interventricular către ventriculul drept („mișcarea paradoxală a septului”) (fig. 20.4). Rezultatul constă într-un un volum de sânge care este „pasat” între pereții ventriculului stâng, în loc să fie ejectat în aortă [3-6]. Consecințele sunt reducerea ejecției cardiace și consumul ineficient
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
care a primit abia acum comanda să o facă. Dar în acest moment septul, care se contractase inițial mai repede, începe faza de relaxare. Ca atare contracția tardivă a peretelui lateral „împinge” septul interventricular către ventriculul drept („mișcarea paradoxală a septului”) (fig. 20.4). Rezultatul constă într-un un volum de sânge care este „pasat” între pereții ventriculului stâng, în loc să fie ejectat în aortă [3-6]. Consecințele sunt reducerea ejecției cardiace și consumul ineficient de energie la nivelul unui cord cu rezerve
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
ca rezultat și alterarea relaxării musculare, contribuind la disfuncția diastolică. O privire de ansamblu asupra urmărilor prezenței blocului de ramură stîngă ar arăta următoarele [3-6]: 1. Reducerea volumului sanguin ejectat: - volum de sânge pendulant între regiunile ventriculului stâng activate prematur (sept) și cele activate tardiv (perete lateral); - creșterea volumului end-sistolic. 2. Ineficiența mecano-energetică - reducerea funcției sistolice în pofida costului energetic adesea crescut. 3. Întinderea sistolică tardivă - reducerea forței; - întârzierea relaxării; - aritmii. 4. Disfuncția valvei mitrale (regurgitare mitrală) - incoordonarea mușchilor papilari. 5. Remodelarea
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
blocului de ram stâng propriu-zis [6]. Reducerea dissincronismului mecanic intraventricular este însă mult mai importantă, deoarece astfel se obține ameliorarea globală a funcției ventriculare stângi. În plus, date recente iau în discuție și așa-numitul „dissincronism intraparietal” (contracție dissincronă în septul interventricular sau peretele lateral) ca factor contributiv la alterarea performanței cardiace [4,6]. Trialurile actuale au demonstrat modificări în parametrii ecocardiografici ce denotă remodelarea favorabilă a ventriculului stâng, incluzând reducerea dimensiunilor end-sistolice și end-diastolice ale acestuia. Modificărilor de durată de
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
în plus aceste corduri au adesea un metabolism energetic compromis. Ameliorarea eficienței contractile prin CRT nu se datorează eventualelor modificări ale funcției contractile miocitare, ci este rezultatul unei acțiuni la nivelul cavităților cardiace: recoordonarea normală a contractilității diverselor regiuni ventriculare (sept interventricular - perete lateral, de principiu). Pentru moment cel puțin, nici o altă terapie utilizată în insuficiența cardiacă nu se adresează direct ameliorării eficienței mecanice cardiace. În timp ce drogurile inotrope cresc consumul miocardic de oxigen în paralel cu creșterea contractilității, vasodilatatoarele scad ambii
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
mitrală. Sonda de ventricul stâng se plasează într-o venă posterioară sau laterală sau în una dintre ramurile acestora. În caz de necesitate se pot accepta și venele antero-laterale. Marea venă cardiacă sau interventriculara anterioară, întinzându-se de-a lungul septului interventricular, trebuie abordate doar dacă au anastomoze care pot dirija sonda către peretele postero-lateral [8, 10, 12-14]. Uneori venele țintă apar îngustate, în cazuri particulare putându-se utiliza dilatări locale ale acestora pe calea tehnicilor de angioplastie, pentru a facilita
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
în mod clasic în apexul ventriculului drept (manevră relativ facilă, dar care poate avea efecte hemodinamice adverse, dupa cum s-a discutat) există varianta utilizată frecvent în prezent, de plasarea a unei sonde cu fixare activă în zona mijlocie a septului interventricular, zonă care exclude problemele hemodinamice ale stimulării apicale și oferă în plus și corectarea întârzierii contracției septale observată în cazul stimulării ventriculare stângi [8]. Dacă se pune problema unui sistem cu defibrilator inclus, atunci sonda de ventricul drept, care
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
defibrilare și aceasta se întâmplă uzual la apexul ventriculului drept. Există chiar varianta ca sonda de defibrilare să fie plasată în apexul ventricular drept, dar să se mai asocieze o sondă de stimulare-detecție cu fixare activă în zona mijlocie a septului interventricular: în timp ce sonda de defibrilare apexiană ar asigura exclusiv un prag ideal de defibrilare, cea mid-septală ar fi utilizată la stimularea hemodinamic adecvată a ventriculului drept. Sonda de atriu drept joacă un rol mai mare decât ar părea la prima
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
boală, la un ventricul stâng cu pereți mult îngroșați pe toată suprafața lor și o cavitate extrem de mică. Între aceste extreme există o paletă largă de posibilități, care duc la apariția unei hipertrofii asimetrice. Cel mai frecvent afectate segmente sunt septul interventricular și peretele lateral, care pot atinge și dimensiuni monstruoase de până la 60 mm. Cu frecvență mai mică se citează hipertrofii izolate ale septului anterior - în regiunea bazală, septului posterior, peretelui antero-lateral, peretelui posterior sau a zonei apicale. CMH - forma
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
largă de posibilități, care duc la apariția unei hipertrofii asimetrice. Cel mai frecvent afectate segmente sunt septul interventricular și peretele lateral, care pot atinge și dimensiuni monstruoase de până la 60 mm. Cu frecvență mai mică se citează hipertrofii izolate ale septului anterior - în regiunea bazală, septului posterior, peretelui antero-lateral, peretelui posterior sau a zonei apicale. CMH - forma apicală, ce s-a descris ca având o prevalență mai mare în populația japoneză, prezintă un aspect electrocardiografic tipic, prin prezența undelor T negative
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
la apariția unei hipertrofii asimetrice. Cel mai frecvent afectate segmente sunt septul interventricular și peretele lateral, care pot atinge și dimensiuni monstruoase de până la 60 mm. Cu frecvență mai mică se citează hipertrofii izolate ale septului anterior - în regiunea bazală, septului posterior, peretelui antero-lateral, peretelui posterior sau a zonei apicale. CMH - forma apicală, ce s-a descris ca având o prevalență mai mare în populația japoneză, prezintă un aspect electrocardiografic tipic, prin prezența undelor T negative gigante în derivațiile precordiale.Acest
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
Diagnosticul diferențial de mare finețe este cel al CMH cu cordul atleților - care de multe ori prezintă aceleași aspecte morfologice, existând însă alte criterii de ordin ecocardiografic care le diferențiază. De asemenea, la persoanele vârstnice apar hipertrofii localizate la nivelul septului interventricular, însă nu atât de importante, iar modificările de la nivelul valvei mitrale sunt de ordin degenerativ. Cu frecvență mult mai mică putem întâlni aceste aspecte în rândul copiilor ce provin din mame diabetice, în bolile cu depozite miocardice, boli endocrine
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
iar modificările de la nivelul valvei mitrale sunt de ordin degenerativ. Cu frecvență mult mai mică putem întâlni aceste aspecte în rândul copiilor ce provin din mame diabetice, în bolile cu depozite miocardice, boli endocrine (hiperparatiroidismul, feocromocitomul) sau tumori primare ale septului [9]. Pattern-ul histopatologic tipic pentru CMH este reprezentat de creșterea diametrului transvers al miocitelor care prezintă forme bizare și care sunt aranjate haotic. Acest aspect de dezorganizare caracterizează atât zonele hipertrofiate cât și pe cele de dimensiuni normale ale
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
beta-blocante) sau creșterea volumului ventricular sau a presiunii arteriale (efortul izometric, squatting-ul, administrarea de adrenalină) duc la reducerea obstrucției [3]. Cauza principală a obstrucției subaortice este dată de mișcarea anterioară în sistolă a valvei mitrale (SAM) și contactul acesteia cu septul inter¬ventricular sub un unghi de aproximativ 90 grade. Durata acestui contact determină gradul de obstrucție și poate fi apreciată extrem de ușor prin examen ecocardiografic. SAM este produsă prin efect Venturi (fluxul sistolic trecând printr-o zonă îngustată a tractului
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
obstrucție și poate fi apreciată extrem de ușor prin examen ecocardiografic. SAM este produsă prin efect Venturi (fluxul sistolic trecând printr-o zonă îngustată a tractului de ejecție ventriculară, va avea o velocitate crescută ce va determina sucțiunea valvei mitrale către sept), precum și prin efectul de împingere a valvei de către presiunea crescută ce se realizează subaortic [3]. Consecința existenței SAM este apariția unui jet de regurgitare la nivelul valvei mitrale - de cele mai multe ori ușoară sau moderată și care este orientat către peretele
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
coreleze două metode diagnostice: electrocardiograma și RMN în dorința de a găsi o explicație modificărilor ce apar în CMH. Astfel, concluziile autorilor au fost următoarele: undele Q patologice apar la pacienții cu hipertrofie în special la nivelul zonei apicale a septului interventricular anterior în detrimentul celorlalte segmente ale VS; absența undelor Q normale în derivațiile D1, avL se datorează fibrozei miocardice care poate produce și tulburări de conducere, iar undele T negative apar ca urmare a hipertrofiei apicale și a discrepanței de
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
calcificarea inelului mitral, fără a fi însă un element diagnostic. Ecocardiografia reprezintă metoda neinvazivă de elecție care poate pune diagnosticul pozitiv al unei CMH. În explorarea bidimensională trans¬toracică, unul dintre criteriile cele mai importante de diagnostic îl constituie dimensiunea septului interventricular (SIV) - măsurat în treimea bazală - din secțiune transversală parasternală, la nivelul valvei mitrale. În funcție de dimensiunea acestuia se acordă un anumit punctaj (între 15-19 mm: 1 punct, 20-24 mm : 2 puncte; 25-29 mm: 3 puncte; >30 mm: 4 puncte) la
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
este cuprins și peretele antero-lateral. Punctajul maxim de 10 demonstrează implicarea globală a VS în contextul bolii [4]. Maron et al. au realizat în 1981 o clasificare ecocardiografică a CMH în funcție de zonele hipertrofiate. Astfel, există tipul I (hipertrofia izolată a septului anterior - 10% din cazuri); tipul II (hipertrofie panseptală - 20 % din cazuri); tipul III (hipertrofia SIV și a peretelui antero-lateral - 52% din cazuri) și tipul IV (alte regiuni decât zona bazală a SIV anterior - 18% din cazuri). Tot ecocardiografic se apreciază
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
mm din CMH), ale cavității VS care nu este scăzută în dimensiuni, precum și pe absența disfuncției diastolice. În cazul unui sportiv, întreruperea antrenamentelor timp de 4-6 săptămâni duce la regresia hipertrofiei [3]. În cazul CMH cu hipertrofie localizată la nivelul septului interventricular (SIV) diagnosticul diferențial se realizează cu hipertrofia izolată de ventricul drept (VD), cu dextro-transpoziția de vase mari sau chiar cu hipertrofia septală a vârstnicilor. Aceasta din urmă se caracterizează prin hipertrofia zonei bazale a SIV ( pe o lungime de
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
injectarea unei cantități între 1 și 3 ml de alcool 98% într-o septală proximală de mare calibru a arterei descendente anterioare, în scopul de a crea un infarct miocardic iatrogen la nivelul SIV. Consecința acestuia este reprezentată de subțierea septului, lărgirea consecutivă a tractului de ejecție al VS și scăderea obstrucției la acest nivel, cu scăderea ulterioară a SAM și a gradului de insuficiență mitrală. Van Dockum et al. a publicat în 2006 un studiu interesant în care pacienții la
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
rhinolaliei închisă în deschisă (88; p.124) al căror comportament seamănă, dar presupune o metodică de corectare diferențiată. Rhinolalia mixtă caracterizează vorbirea în cazurile de insuficiență velară după despicături congenitale operate, combinate cu obstrucție nasală prin vegetații adenoide, deviații de sept, specifice copiilor care prezintă despicături congenitale complete, în care sunt interesate buza, maxilarul superior și pragul subnarinar. Diagnosticul diferențial din punct de vedere etiopatogenetic necesită o atenție deosebită deoarece în funcție de acesta se precizează conduita terapeutică medicală, logopedică ți psiho-pedagocică. În
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
este înconjurată de cinci procese - un proces fronto-nasal, două procese maxilare și două procese mandibulare. Procesul fronto-nasal dă naștere: a) procesului nasal lateral ce formează porțiunile laterale ale nasului; b) procesului nasal median ce formează porțiunea mijlocie a nasului și septul. Cele două procese maxilare formează obrajii și se unesc cu procesul fronto-nasal pentru a forma buza superioară, planșeul nasal, premaxilarul, o parte a maxilarului superior și palatul dur. Cele două procese mandibulare formează maxilarul inferior și buza inferioară. O anumită
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]