3,461 matches
-
cuvântul. Am studiat două tipuri de afaceri în paralel: o bancă europeană și un magazin de electronice american - care, din motive de securitate, avea doar o casă de marcat. La banca europeană casierii erau nevoiți să alerge de la ghișeu la sertarul cu bani pentru cele mai simple tranzacții. La magazin, cumpărătorii se „delectau” cu spectacolul de a-i vedea pe angajați croindu-și drum în întrecerea de a ajunge la casă. Nici unul din modurile de lucru nu inspira încredere pentru clienți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
să o remarci cu adevărat, și ai fi realizat că rolul ei nu este doar acela de a fi un simplu suport pentru vasul de sticlă, ci era marfă de vânzare, cu o etichetă atârnând discret de un mâner de sertar. Nu te simțeai copleșit de alte patruzeci de piese de mobilier similare pe care să trebuiască să le studiezi. Puteai să-ți dai seama cum ar arăta comoda într-o casă, nu într-un showroom. Iar faptul că ai avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
începe exilul interior/exterior al generației mele. Și că, în ceea ce mă privește, cu dosarul meu fără rude în străinătate și tată artilerist, exilul va fi unul interior. Că nu voi avea scăpare decât în spațiul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, în dragoste, lectură sau în propriile gânduri. Intuiția a fost corectă. Mi-am petrecut cei mai fertili 20 de ani de viață (între 17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
-o. Ea urma să fie tot un studiu de caz: cel asupra condiției noastre de tineri maturi din generația care, în literatură, s-a numit opzecistă. În locul cărții am scris jurnale, nuvele și un roman de ficțiune. Toate mucegăiesc în sertarul în care le-am lăsat în decembrie ’89. Preferința pentru acest nume stă desigur în semnificația lui: oameni care trăiesc în marsupii. Oameni care se ascund în marsupii. Se dezvoltă pitic acolo, departe de ochiul public. Sentimentul că suntem prizonierii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nu afecteze în rău viețile altora, se reprezentau doar pe ei înșiși. Noi ceilalți eram doar inamicii din dos, cei invizibili, inamicii privați. Prizonierii rezistenței private. Marsupialii. Ne adunam aproape săptămânal să discutăm filosofie, literatură sau politică. Produceam manuscrise de sertar, satisfăcuți că avem un public alcătuit din alți nouă semeni. O lungă vreme instituisem un embargo pe discuțiile despre realitatea imediată ca să-i oprim intrarea în via privata. Fugeam carevasăzică în lumea ideilor și a cărților, unde totul era cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cești pentru ceai și cafea. A început o goană prin întreg restaurantul, toată lumea stătea neputincioasă în fața farfuriilor cu mâncare, iar chelnerii disperați din cauza imensei cereri colective au dat bir cu fugiții. În cele din urmă, Liviu a descoperit un sertar cu furculițe, pe care le-am folosit și pe post de cuțit sau lingurițe. Iar eu cu Marga am dat buzna în bucătărie pentru a le cere apă fierbinte și cești. Nu eram singurii violatori ai respectivului spațiu. Mai erau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atunci când prinde pe unii pregătiți și atunci aceia o rezolvă tragând chiar foloase, respectiv pe noi nepregătiți și atunci o pățim ca astă-vară la Podu Iloaei. Printr’o ironie a soartei, un articol discutând astfel de aspecte a așteptat În sertarul meu o revistă și a găsit-o abia cu o lună Înainte de eveniment, adică În volumul pe care-l editează acum profesorul Avarvarei de la Agronomie. Iată de ce m’am decis să reiau problema răspunsului plantei − baza oricărei biocenoze și, implicit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se leagă de aniversarea prietenului meu bucureștean, de mâine, pe care am anticipat-o cu o vodcă, exact În perioada catastrofei de la Podu Iloaei, admirând algele din sticla cu apă. Deci algele... care mă determină acum să mai scot din sertar niște date. Între cei inițiați În domeniul elegant, dar și subtil, al proceselor redox se știe că organismele În general, plantele În particular, necesită anumite condiții optime de mediu, iar acestea sunt specifice speciei. Culmea e că, dacă așezăm speciile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
carte prin iscusința cu care a fost scrisă prevestea un potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița “Cărarea mutului”, în paginile revistei “Cetatea Moldovei”, ăn. ÎI, 1942, iar în 1944 o altă schița intitulată “Crucea lui Bangau”, în “Revista Bucovinei”, nr. 8. În anul 1958 a colaborat la întocmirea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
dar cu siguranță că asta vine din receptor. Îl văd pe Gillman Într-un colț lîngă chiuvetă cum ridică ceașca mea cu Hearts și gesticulează spre ceainic cu mîna liberă. — Shirley, spun eu concis. Verific dacă mai am Kit-Kat În sertar. Încă mai am cîteva. — Bruce... trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mînă. — Despre ce? — Trebuie să te văd. Te rooog... Pizda a luat-o razna cu mine. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
eu, cu o biată peană de gâscă... Peana aiasta de gâscă cum o vezi e o armă nu mai puțin ascuțită. Cu ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu sfoară pe care i le înmânează Ioane, ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crezi?... Europa m-a și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat, a amenințat-o cu moartea, dacă peste două zile nu-i pune banii toți în sertarul de la masă, să fie pregătiți și el va veni noaptea să-i ia. După voce a presupus că hoțul cu pricina nu e altul decât nepotul său. Tata a sfătuit-o la primărie să se adreseze șefului de post. Bătrâna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
totul la miliție și doi milițieni, în noaptea anunțată au venit să stea la ea, ascunși în cămara de alimente. În noaptea anunțată, hoțul a năvălit ca un torent, scoțând ușa de la tindă din țâțâni și s-a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat o dată din răsputeri și milițienii au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-a apucat și a tradus integral în tinerețe (ofițer fiind!), din franceză, ABC-ul comunismului de Buharin, traducere al cărei manuscris cu cerneală roșie, cu grafia lui atât de ordonată și de clară, a zăbovit destui ani într-un sertar încăpător, spre mirarea, respectul și mai apoi spre nedumerirea mea. Nu încape îndoială că Țuțea, care se știe că în junețe a fost pătimaș de stânga, nu altminteri decât pătimaș de dreapta la maturitate și bălmăjit reacționar la bătrânețe, l-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă bucuram, de asemeni, de cea a părintelui meu (atâtea cărți franțuzești!) - fiind și unicul dintre toți care frecventam familiar librăria. Este epoca în care tata, ofițer la vânătorii de munte încă, deși cu diploma de doctor în drept în sertar (diplomă care mie nu-mi spunea nimic), pleca la instrucția cu ostașii purtând în geantă sau în buzunar câte un volum din cele galbene ale Editurii Flammarion: Oraisons funèbres de Bossuet sau Lettres de Madame de Sévigné ori altele. Pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grup, în perioada postcomunistă. Evident, după peste patruzeci de ani de communism mai nimeni nu se aștepta ca peste noapte să fie etalată o maturitate politică senină sau o productivitate economică susținută (chiar dacă mulți credeau că se vor ivi din sertare o serie de capodopere literare). Șansa autodefinirii nu a putut fi refuzată și ea s-a materializat în primele două decenii postcomuniste. 4. În 1989, ce fel de evoluție anticipați pentru România și Europa de Est pentru următoarele două decenii? Au fost
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Oriunde în lume a fost nevoie de un Mecena, fie că acesta a fost un generos magnat, fie că statul a jucat acest rol (cum se întâmplă în alte țări). Nu puține creații valoroase ale unor compozitori români zac în sertare și nu puțini maeștri români ai artei cântului s-au impus pe marile scene ale lumii! Un critic bulgar constata, cândva, că dacă România și Bulgaria nu ar fi dat atâția cântăreți valoroși, cu siguranță că scenele de operă ale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lieduri inedite eram până acum obișnuiți dar poezii scrise de un autor cântăreț consacrat este o noutate absolută! Cuprinderea într-un program interesant a unor miniaturi lirice, create cu talent și dăruire, oferă condiții stimulatorii pentru cei care păstrează în sertare reușitele lor încercări. Alcătuirea unui program, care s-a dorit a fi o comuniune de interpretări sensibile ale unor prime audiții publice, este salutară prin promovarea unor lieduri din portofolii de creație. Au fost programate astfel noi încercări realizate de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
le apreciam ca atare, dar poezii scrise de un autor, cântăreț consacrat, este o noutate absolută la Iași! Cuprinderea într-un program interesant a unor miniaturi lirice, create cu talent și dăruire, oferă condiții stimulatorii pentru cei care păstrează în sertare reușitele lor încercări iar foyerul operei poate deveni o bună gazdă în promovarea a tot ce este valoros! Acompaniamentul la pian al liedurilor a fost asigurat cu discreție și rafinament, de Vasilica Stoiciu-Frunză și prof. univ. Gabriela Lipceanu. Ambientul a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de unul care abia începe să se arate... și nu pot să nu amintesc aici de impetuozitatea cu care vine valul acesta mare, puternic, de o tinerețe care devansează totul cu o rapiditate de TGV o tinerețe prădalnică scotocind prin sertarele tuturor poeților lumii... Ne contaminează. Mă refer la "Poesis Internațional", juna revistă pe care i-o datorăm poetului Claudiu Komartin. Azi, "la aniversare", se cuvine însă, să-i urăm ctitorului George Vulturescu și minunatei sale lucrări "citius, altius, fortius". A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
telefon, că nu mai sosea poșta, că nu mai îndrăznea nimeni să vină la noi). Am parcurs relativ ușor această perioadă dură pentru că în liniștea pe care o crease în jurul nostru decuparea din contextul social am început să scriu romanul " Sertarul cu aplauze", despre care îmi închipuiam că va fi o carte postumă și în care tot ceea ce trăiam devenea materia primă pentru ceea ce scriam. A.B.După 1989? După '89 am scris mai puțin decât înainte, din cauza implicării aproape sinucigașe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1989? După '89 am scris mai puțin decât înainte, din cauza implicării aproape sinucigașe în viața publică: doar trei cărți de poeme noi și câteva cărți de eseuri și interviuri. Nu am mai scris proză (cu excepția ultimelor 50 de pagini din "Sertarul cu aplauze" pe care le-am scris în 1992). Mi-au apărut însă nenumărate reeditări și 45 de volume traduse în 24 de limbi. A.B. Așa cum se știe, sunteți poetă, dar și o mare luptătoare și apărătoare pentru drepturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de când regret că... nu mai scriu proză, că am o viață prea agitată pentru a-mi permite să stau la masa de scris ore și ore, și săptămâni după săptămâni, așa cum se întâmpla atunci când am scris "Proiecte de trecut" și "Sertarul cu aplauze". Nu-mi doresc nimic mai mult și nimic nu sper cu mai multă intensitate decât să redevin și prozator. A.B. Ați avut modele literare în școală, în viață? În școală, am admirat-o cel mai mult și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unei femei tinere, fiindcă mi-a mărturisit îi aducea aminte de Lida, soția care îi murise și după care tânjea vizibil. A.B.Ce "tabieturi" aveți atunci când sunteți la masa de lucru? Ce pregătiți? Nu scriu cu mere putrede în sertare și nici arzând miresme, cum se pare că preferă Proust, pentru redeșteptarea imaginației. La masă de scris mă așez de preferință când sunt perfect detașat de treburile și angaralele vieții cotidiene, iar pe fereastră intră o trâmbă de aer proaspăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]