KorAP: Find »[drukola/base=sesiza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...2142 >

53,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

capul cu prostii. Unde e prietenul tău? De ce n-ai venit cu el? Amintirea existenței lui Marc o dezorientă. Se întrebă ce fusese în mintea ei de nu-l invitase să o însoțească. Învățată doar cu tovărășia verilor ei, ea sesiză prea târziu posibilitatea petrecerii unei seri plăcute în compania lui. Simțindu-se abandonată, Luana regretă greșeala pe care o făcuse. Își dori cu toată sinceritatea ca Marc să fie lângă ea. "Trubadurul", atras de fata care-i împărtășea pasiunea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vânzoleala din jur. În timp ce străbăteau sala ochii Luanei îi întâlniră pe cei ai lui Marc. Era acolo, pe unul din scaune, alături de toți colegii lui de clasă. Privirea lui mai avea încă, în ea, lumina bucuriei revederii chipului drag, când sesiză că fata e prinsă de mâna unui alt băiat. Luana nu se așteptase să-l vadă acolo. Nu-i spusese că va veni, n-o invitase să-l însoțească. Conștiința situației în care se afla și a faptului că locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ar fi luptat pentru idealul ei, dar doamna de mate era un dascăl excepțional. Plecai cu lecția învățată din clasă. Lucra mult cu elevii, zeci și zeci de probleme, de toate felurile. Cunoscându-și școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-și ceară scuze că nu poate veni la gară s-o aștepte. Urma s-o caute, în timpul după-amiezii, la cameră. Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să-i stârnească dorința de a-l iubi. Realizând că fetița micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
știind că orice pas greșit o va face să se prăbușească. Pe partea cealaltă a străzii Radu îi urmărea, așteptând ca ea să-i arunce măcar o privire. Au urcat în mașină și-au dispărut, fără ca soția lui să-i sesizeze prezența. Ajunși acasă, Sanda le ieși în cale gata de orice sacrificiu. Micuța Aniela, bine instruită să nu-și supere mama întoarsă acasă după o lungă suferință, îi ieși în cale privind-o cu ochii mari. Îi văzu fața ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

limbaj sau fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-o medita. Știu, dumneavoastră nu sunteți de specialitatea dorită de noi, Evelina indiscutabil o să urmeze medicina, declarase mama cu un aer maiestos și primi încurajările prompte ale profesorilor: Desigur, o hotărâre de milioane! Trebuia să fii foarte atent ca să le sesizezi izul de malițiozitate. Dar mai știu, continuă netulburată femeia, că dumneata, Nina ești un bun pedagog iar dumnealui, zise și privi către profesorul Alexe, un excelent organizator. Să zicem că vă angajez pentru niște meditații de suflet. Firește, vom stabili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un talent deosebit, parcă fusese născut să fie bufon. Câteva minute se scurseră de-a lungul paselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și apă. Îi ajunse din urmă tatăl Carminei, se întorcea de la birou ceva mai repede decât de obicei. Părea calm, liniștit. Îl întrebă pe băiat unde dăduse examen, îi ascultă politicos relatarea, îi plasă câteva formule de încurajare. Carmina îi sesiză falsitatea vorbelor, pentru ea era limpede că nu credea nici el în propriile cuvinte, probabil de aceea ei nu i se adresase, în poartă îi strânse mâna băiatului, îl întrebă ce-i mai fac părinții, fratele, sora. Bine, bine, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna, cum o numea ea, avea un talent deosebit de a sesiza grotescul din miezul întâmplărilor mărunte ale vieții, cărora nu le-ai fi acordat nici o importanță dacă nu apărea ea să le readucă în centrul atenției, să le dilate fantastic. Reușea de minune să împingă umorul către marginea lui era imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
conflictuală dintre ea și restul lumii se risipea ca prin farmec era atât de pricepută să facă și să desfacă, să genereze tensiune și apoi să producă destindere. Numai așa, credea ea poți merge înainte, doar prin contrast poți să sesizezi realitatea. După propriile ei mărturisiri avusese o căsnicie total nereușită, suportată cu stoicism ani și ani, din pricina copiilor care trebuiau să aibă un tată. Felul ei sublim de resemnare, forța de a accepta viața așa cum este dovedeau din plin vocația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
nu-i timpul pierdut etc. Dar dacă amicii ei erau mai puțin pretențioși și aveau nevoie de o femeie sau de serviciile ei, rolul de iubită era oricând disponibil, cu trup și suflet și cu toată atenția concentrată, ca să poată sesiza momentul când urma să fie înlăturată să se poată retrage ea la vreme. Avea o teamă grozavă de ridicol chiar dacă îl căuta mereu. Dar marea plăcere a Sidoniei Trofin rămânea tot facerea și desfacerea legăturilor matrimoniale, în această ocupație își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că Fana are un ascuțit simț de observație și sesiza deopotrivă și pitorescul și sensurile ascunse ale întâmplărilor. Ei, bine, draga mea, în relațiile mele cu Dimitrie, folosesc o întreagă strategie. De pildă evit să fiu în fiecare zi aceeași, mă tem că atracția existentă între noi s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
moarte, trecuseră zile și nopți lungi de absență și firul dintre ele nu se mai înnoda, nu mai regăseau făgașul prieteniei de odinioară, ceva se dereglase, nu mai funcționa și Fana nu-și planificase nimic în sensul acesta, nici măcar nu sesiza golul ce se născuse între ele, pășea orbește, furată și ea de marea plăcere de a se asculta vorbind, ce păcat, ea nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
treabă, își spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt cu cuvânt comunicarea Carminei, echivala cu o gonire, ce ciudat, nu și-ar fi putut imagina o asemenea întorsătură! Nu greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
panourile cu diverse citate, straturile de pansele intens colorate. La mesele de lectură două tinere răsfoiau presa literară și sporovoiau încetișor despre semnatarii articolelor, spunându-le pe nume ca și cum le erau cel puțin veri primari. Atunci, dintr-odată, Carmina a sesizat cum sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi sesizat nemulțumirea, ori el era relaxat, se aplecase către sine cu destulă minuțiozitate, acum ajunsese cu relatarea la viața lui de zi cu zi, îl auzi spunând: Dimineața roua e foarte rece. Și vorbele lui sunau ca o parolă. Ce minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură: Doamne, eu fără dragoste mă usuc ca un vrej de fasole, o să vină Ovidiu, o să-i zic asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
siguranță ca apoi, când ea își pierdea răbdarea, să apară pe neașteptate, nervos și nesigur, să înceapă cu o ploaie deasă de întrebări rostite una după alta, fără nici un moment de pauză, tot mai agitat, atunci când i se părea că sesizează ceva neclar ce trebuia neapărat edificat, trebuia să încerce să-și spulbere suspiciunile și de aceea revenea la aceleași întrebări, o punea să repete pe faze, pe etape, cum petrecuse câte o după amiază, situată undeva în urmă și devenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]