2,502 matches
-
se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi. Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului mi s-a aprins de lumină și, că dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte imaginea casei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi.Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului mi s-a aprins de lumină și, că dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte imaginea casei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
viață curg, soarele toarnă Speranțe noi în suflete stinghere. Ieșeau din case invadând poteci, Cu visele crescute din iubire Și încălzind cuprinsul peste fire, Cei ce scăpau din nou de zile reci Și-n ghioceii nou sezon vestind, Reverberând în sevă și în sânge, Emoții pure arealul strânge, În primăveri, iubire înverzind... Dan Mitrache Referință Bibliografică: În primăveri, iubire înverzind / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Mitrache
ÎN PRIMĂVERI, IUBIRE ÎNVERZIND de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379630_a_380959]
-
De atunci nu s-a schimbat nimic, Atâta doar că filele se înmulțesc, Și dorul pentru El e transhumant, nu zace, Ci se strămută, ca un credo pământesc. Din sensul Lui, lăsat de-un Eminovici Drept moștenirea noastră vasculară, Străbate seva cea de gânduri-nișe Și de feerică iubire pentru țară. Azi, Eminescu nu putea să moară... În cuibul cel de pasăre măiastră O poezie cu însemn de pace Mi-ar înverzi mireasma cea livrească. Nu, Eminescu nu putea să moară, Visa
NU, EMINESCU NU PUTEA SĂ MOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379687_a_381016]
-
mea ursită să înceapă să zâmbească, lumea-mi să fie firească și s-o văd mai împlinită. Pe-a speranțelor orbită noi luceferi să roiască și s-arunc ciudata mască ce pe chip mi-a fost cioplită. Simt deodată-o sevă nouă în întreaga mea ființă. din tristeți și umilință nu mai ninge,nu mai plouă. A iubirii sfântă rouă a stins orice suferință și când dau din prisosință,dau cu mâinile-amândouă. Parcă-s altul dintr-odată.Am alt țel. Altă
ROSTUL MEU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379714_a_381043]
-
colo românesc modern, pe ici pe colo franțuzit sclifosit, iar azi plin vârf de anglicisme. Cartea „Gi la Murăș în Petrari” e scrisă în dulce grai bănățean, rar lucru întâmplat azi, când nici multe dintre doine nu mai sunt cu sevă a lacrimilor de durere ori de fericire, din care-au fost zămislite odată cu Dacia! Un pas peste țară, în Banatul sărbesc, azi cântă cum cânta odinioară Achim Nica, îndurător și iubitor de melosul și graiul bănățean, doinitorul seamăn al jeraticului
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului dorm semințele la adăpostul ogoarelor visându-se holde pline de rod lebede polare își sacrifică zborul în depărtări lunecoase din rădăcini izvoarele urcă în seva anotimpurilor vin păsări cu aripi săgeată în zbor aducând primenirea la tâmpla sufletului îmi cresc boboci de zâmbet primăvăratec se desțelenesc adâncurile cu zvonuri de muguri colorându-mi imaginația în verdele renașterii de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: zvon
ZVON DE MUGURI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374693_a_376022]
-
i milenară. Atât de grăbit ne pendulează timpul Când bobu-n cămp petrece anotimpul, Cu primăvara mugurii se-vor desface Iar cerul albastru e semnul de pace. Trec anii, n- am sa mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt , Din seva cuvântului crez îmi voi face Iar cerul albastru e semnul de pace. Cu dor de zbor pe aripi căntătoare Se-nalță zmee până ajung la soare . Pe-o gură de rai, copii vin să se joace, Iar cerul albastru e
CERUL ALBASTRU E SEMNUL DE PACE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374699_a_376028]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RĂTĂCIRI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi am văzut-o cum urca ascunsă Prin seve de copac, tulpini de floare ... Părea că le străbate o 'ntrebare: - Ce e tristețea asta'n noi pătrunsă? Frunzișul clătina fiori de teamă A frunzelor străpunse de rugină Și otrăvite, fără nici o vină, De curgerea clepsidrei de aramă. Revin din
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
ori circulând din gură în gură prin intermediul folclorului, al proverbelor și zicătorilor populare atât de îndrăgite. Este știută Înțelepciunea lui Solomon, din Cartea Înțelepciunii. Ea este un izvor nesecat de gândire epică și lirică la care apelează toți scriitorii, extrăgând seva bogată existentă în ele și adaptându-le la contemporaneitate. Sunt mii de ani de când ele sunt folosite de către oameni din toate colțurile lumii ca niște adevărate comori nepieritoare. Nu trebuie să fii neapărat preot ca să apelezi la cuvintele înțelepte din
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună, Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n față Și mi-au uscat seva cea plină de viață, Iar dac-au reușit de-atâtea ori să mă doboare, Am renăscut mai viu, bând elixirul din izvoare... Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-a fost grea la umblet Și din noroaiele
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
de ploi,Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi,Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună,Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n fațăși mi-au uscat seva cea plină de viață,Iar dac-au reușit de-atâtea ori să mă doboare,Am renăscut mai viu, bând elixirul din izvoare...Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-a fost grea la umbletși din noroaiele duhnind
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
nu moare... La cotul tainic de pârâu împărățea Cu rădăcini adânc înfipte-n mal Și-atunci când pas de călător trecea, Uimea...și tulbura cu trunchiu-i triumfal... Și cer, pământ, și ape mângâia Cu brațele-i fantastice de crengi Și-n seve tăinuite-și memora Tot ce văzuse-n univers de ani întregi... Matusalemică, înțelegea, Ce lângă ea gândisem an de an, Când apa vieții-nșelător trecea Și s-o oprim în noi mai încercam...în van. Citește mai mult SALCIAUn hău
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
-ne de ele dorul, ce nu moare...La cotul tainic de pârâu împărățeaCu rădăcini adânc înfipte-n malși-atunci când pas de călător trecea,Uimea...și tulbura cu trunchiu-i triumfal...Și cer, pământ, și ape mângâiaCu brațele-i fantastice de crengiși-n seve tăinuite-și memoraTot ce văzuse-n univers de ani întregi...Matusalemică, înțelegea,Ce lângă ea gândisem an de an,Când apa vieții-nșelător treceași s-o oprim în noi mai încercam...în van.... XXIII. DOR...DE MACI, de Gheorghița Durlan
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Ce mult, copilului, eu mi-aș doriPărul a-i netezi.... XXIX. VULCAN LATENT, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015. Vulcan latent... Are neliniști iarăși ramul gol... Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Citește mai mult Vulcan latent...Are neliniști iarăși ramul gol...Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea,Văzduhul clar așteaptă boarea,Verdeața va erupe iarăși din pământ,Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt,Miresme dulci vor izbucni spre soareși el o să le-adauge valoare,Pârâul cel înmărmurit în gheațăSe va trezi, fluid, la viață
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
din realitățile vieții, astfel că el se poate regăsi în multe dintre situații. Iar ca să se asigure că este înțeleasă, își plasează cuvintele în cel mai plăcut grai românesc, apreciind că, în afară de respectul datorat limbii poporului din care-și trage seva, aceasta oferă cele mai cuprinzătoare posibilități de exprimare a multiplelor stări sufletești și poate pune în valoare cele mai frumoase tablouri pictate în cuvinte, care să surprindă veridic mișcare ori agitație, melancolie ori veselie, speranța sau disperare, iubire și ură
VOLUM DE POEZII AL D-NEI OLGUŢA LUNCAŞU TRIFAN DE DOINA DEMENY de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374797_a_376126]
-
editarea volumului „43”, omul ce știe foarte bine care este importanța culturii, sprijinirea oamenilor care au interes pentru cultură și încearcă într-un mod sau altul să se apropie de aceasta, pentru că dumnealui este Omul ce-și hrănește sufletul cu seva culturii: Primarul comunei Pădureni, domnul Temistocle Diaconu. Având cuvânt deosebit pentru invitați și în special pentru autoare și volum, odată cu oferirea unui frumos buchet de flori, domnul Primar mai face o surpriză autoarei oferindu-i suport și susținere și pe
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
mi, per tu, per ell. A cadă instant hi ha una acció cabdal per mi, per tu, per ell. Cadă instant és decisiu per mi, per tu, per ell. En un instant pot canviar la teva vida, la meva, la seva. Avui, demà, demà passat, sempre. Per un instant podeu ser un rei, amb mi, amb tu, amb ell. En un instant ho pots perdre tot, una mică o, tal vegada, res. “Tempo“ traducere în limba portugheză : poeta Susana Custódio Cadă
ANNA CAKE de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371708_a_373037]
-
pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug, Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug, Eretica
CONTEMPORANEITATE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375684_a_377013]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > INIMA TA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului Primăverile se scurg prin noi precum sevele prin tulpinile fragede. E viața această un perpetuu schimb de muguri dintre azi și mâine. Înflorim uneori, alteori gerul ne pătrunde în trup și atunci bobocii ne cad înainte de vreme. E primăvară iar și cuvintele mele găsesc drumul spre tine
INIMA TA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375670_a_376999]
-
așa,/ până mai ieri,/...” Parcusul ”omenirii” și toate transformările apărute în decursul vremii sunt redate într-o exprimare metaforică, de mare subtilitate, esența gândirii punând în lumină rafinamentul stilului. Când balanța se înclina spre ziuă, acea zi difuză, în necunoscuta sevă a trăirilor își făcea loc jocul de-a iubirea. Nimic fără iubire! Aceasta să fi fost porunca divină? În poemul ( Vino...) există o chemare delicată către iubită, chemare izvorâtă din zona cea mai tainică a sentimentului, din sunetul mirific al
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
de cai. Vreau să încerc senzații nefirești. Și experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un lup de mare pe-o năucitoare maree străvezie și flămândă de trupuri crude, frăgezite-n lapte. Să te îneci în seva-mi ca-ntr-o undă, Ce-ți susură-n timpan, Te vreau la noapte! Referință Bibliografică: SIMPLE FANTEZII / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
iarbă în care se zăresc ghioceii și toporașii, iar lângă izvor se văd ”căprioarele” cum vin ”să se-adape”. ”Freezie de primăvară” este un adevărat tablou pictural, dar unde totul pare atât de viu, viața freamătă, se aude parcă și seva cum urcă în copaci, cum plesnesc mugurii, cum roiesc albinele ”și cum cântă cucu-n luncă”... Lirismul poetului vibrează în această atmosferă de basm, de caldă lumină, îngemănându-se cu gingășia și frumusețea din jur. Și pe iarba ce-abia
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Furnica e de obicei / Cam prea modestă (treaba ei!); Dar socoti ca d-asta dată / Din cale-afară e prea lată / [...] / Eu merg, nu mă târasc ca tine! / Stai sus pe-o frunză cocoțată / Ce mâine va muri uscată, / Când toată seva-i vei fi supt; Dar eu, d-aici de dedesubt, / [...] / Îti strig, omidă parvenită, / Că ești o parazită! Când eu trăiesc prin mine însămi, / Tu îți furi hrana de la alții, / Și doar târându-te te-nalți!“ (Omida și furnica, George
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]