1,455 matches
-
pronunțat al textului. De fapt, și bocetul presupune un puternic lirism, o covărșitoare tensiune sufletească. Titlul, format din diminutivul miorița sugerează și el gingășia, delicatețea sufletească a personajului principal și duioșia sentimentelor și anticipează încărcătura afectivă a textului, lirismul său sfâșietor în anumite momente. Deși balada are ca punct de plecare o practică veche a oierilor, aceea a deplasării turmelor de la munte la șes și invers, cunoscută sub numele de transhumanță, ea prezită cu mijloacele cele mai simple, într-o formă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
treia a baladei, care corespunde celorlalte motive (motivul testamentului, al nunții cosmice și al măicuței bătrâne), este cea mai întinsă și cea mai bogată în semnificații, fiind totodată caracterizată printr-un lirism profund, răscolitor. Autorul anonim transformă totul într-un sfâșietor monolog liric prin care ciobanul moldovean își exprimă ultimele dorințe înaintea morții ipotetice. Dispozițiile testamentare ale baciului pun în lumină atitudinea Iui în fața morții și reliefează trăsăturile sale caracteristice. El o roagă mai întâi pe mioară: Să-i spui lui
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
este tot o parte lirică și accentuează atmosfera lirică generală și tragismul. Liricul se îmbină în această parte cu dramaticului atât ca intensitate a sentimentelor, cât și ca tehnică de compoziție, căci elementul dramatic apare sub forma acestui presupus dialog sfâșietor prin încărcătura sa sentimentală. Ciobanul o roagă pe mioară să-i spună mamei lui că na murit, ci că " M-am însurat/ Cu o fată de crai,/ Pe-o gură de rai", dar să-i ascundă faptul că la nunta
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mai înainte deoarece baladei îi lipsește deznodământul, moartea fiind ipotetică ("Și de-o fi să mor"). Îmbinarea părților epice, lirice și dramatice ale baladei. într-o structură perfectă, armonică, preponderența liricului și transformarea întregului într-un adevărat "cântec de lebădă", sfâșietor, dureros, constituie prima dovada a genialității autorului anonim și a originalității acestei capodopere. Genialitate a dovedit autorul anonim și în felul în care gradează acțiunea baladei (atât cât este) și zbuciumul ciobanului moldovean. Astfel imaginea de basm cu care debutează
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pretextul că trebuie să participe la o conferință privitoare la viitorul lor. La forță, atunci cînd a fost să-i îmbarce în camioane și, mai departe, în trenuri pentru a fi predați. Realizînd ceea ce-i așteaptă, au avut loc scene sfîșietoare (un bărbat și-a ucis soția și pe cei trei copii, apoi s-a sinucis lîngă ei). Imediat după predare, cei mai mulți dintre acești ofițeri au fost împușcați, iar restul împrăștiați în lagăre de muncă, unde, probabil, doar cîțiva vor fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
premiat în Italia și în alte cîteva țări. La realizarea lui au fost folosite scrisori și jurnale descoperite în cenușa și în pămîntul de sub temeliile barăcilor, plus benzi cu bocete evreiești (unul, cîntat de un cantor, era de-a dreptul sfîșietor prin imensa durere pe care o evoca). Lecturile alternau cu discursuri ale Führerului (aplaudate îndelung, frenetic), cu cîntece de petrecere cazone și marșuri, cu citate din însemnările medicului de lagăr (care vorbea de „hrană bună, hotel”) sau din ale unor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un „erzaț de dramaturg”, un propagandist care uzează de procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A murit (de leucemie) fetița unui zețar. N-am lucrat cu el direct niciodată, dar îl cunosc și mă cunoaște. Are o figură spînatică, poartă un basc vechi, rotund, spălăcit și merge cu genunchii îndoiți. E
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Veneția” de Robert Coover: „... Jocul actoricesc a fost total excelent, mai ales cel al Smaragdei Olteanu În Zâna cu păr albastru. Mary-Jane Corrette „Evening News”, 6 iunie 1997. „... Interpretând-o pe Zâna cu păr albastru, care pronunță ultimele cuvinte sfâșietoare ale piesei, Smaragda Olteanu este magnifică”. Pat Hewertson „Evening Herald”, 20 iunie 1997. Spectacol realizat În colaborare cu regizorul englez Robert Delamere. Cu acest „Curiculum Vitae” care reprezintă un rezumat de 33 de ani de activitate În cadrul Teatrului Național din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
solitudine, de tristețe, de regret... Cu câtă stângăcie am știut să fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la Început... Acum stăm la fereastră ca niște copii și le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar În mijlocul străzii e Oceanul. Sfâșietoare - scrisoarea voastră. Dacă măcar ați izbuti, din când În când, să fiți mulțumiți! Cred că, de fapt, așa se și Întâmplă. Ei bine, de dragul meu, de dragul nostru, fiți atenți: trece un minut fericit. Trece și pe la voi (de revelion ne-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citesc la Întâmplare câteva pagini, dar rândurile se aștern străine În fața ochilor mei. Ele nu-mi aparțin, știu că altele sunt cărțile pe care visam să le scriu”. Pe autorul și prietenul atâtor cărți emoționante Îl regăsesc Întreg În această sfâșietoare pagină. Mi-am amintit de zăpadă se numește povestirea și volumul din care am citat. Bucuria zăpezii este legată, Într-adevăr, de ziua În care Sorin Împlinea zece, optsprezece, douăzeci și nouă, patruzeci și nouă de ani... ca și de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și În filosofie, cu adeziune structurală la existențialismul lui Kierkegaard. Răsfoiește albumele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care - nu am nici o Îndoială - Îi vor păstra pentru totdeauna dureroasa lui memorie. Nici Alain Fournier, nici Raymond Radiquet nu ne-au transmis tinerețea lor pierdută Într-un mai sfâșietor mesaj. Deocamdată moartea lui a trecut neobservată și sunt ziare care n-au găsit pentru această veste nici cele două rânduri necesare pentru o simplă informație, fără elogii și fără regrete. E o moarte care n-a cântărit nici cât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apucat bine să intrăm pe poartă și din curte se auzea un plânset nestăpânit de femeie zdrobită de durere. Mama lui Ion Banea mă aștepta, dar văzându-mă singur, a căzut prăbușită pe niște lemne de lângă casă și în cuvinte sfâșietoare își evoca fiul pierdut. N-am mai avut tărie și nici voință de a mai rezista acestui val de durere, care ne copleșea sufletele. Ecoul plânsului de atunci ne-a pătruns parcă în sânge și în suflet și azi parcă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
auzit. Mi-e doar puțin greață. Îmi simțeam stomacul în gât cam de multișor. Nici nu era de mirare cu miile de lipitori care miroseau oribil și se lipeau de noi, cu aerul ăla închis și bezna înfiorătoare, cu oboseala sfâșietoare și dorința înnebunitoare de a trage un pui de somn. Toate au o limită. Nervii îmi erau încordați la maximum. Mă simțeam ca un pian care nu mai fusese acordat de cel puțin cinci ani. Oare câte ore trecuseră de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
imensă clipă de euforie, care își are câtimea ei de indecență. Cu toate pretențiile ei, piesa Chinul, în care se percep reminiscențe ibseniene, nu e decât o melodramă, cu întorsături ce se vor de senzație, înduioșări înlăcrimate, câte un țipăt sfâșietor. Acuratețe are dialogul, care prin aplombul panseurilor morale adeverește reputația lui F., aceea de om de spirit. SCRIERI: Sanda, București, 1908; Chinul, București, 1910. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 574-575; Rebreanu, Opere, XII, 6-9, 104-106, 366, XIV, 109-110, 168; Paul I.
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
arheolog înrăit”, caută în morminte viața celor dispăruți și dă de propriul trup (Poșeta veche); evocarea se amestecă ambiguu cu retrăirea traumelor (pierderea părinților, a prietenilor), jocul devine realitate, călătoria în timp o nouă înmormântare, iar „povestea” capătă accente tragice, sfâșietoare (Cinematografele copilăriei, Peisaj cu lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților din familie (un fel de sacrificiu simbolic al părinților pentru nașterea și viața fiului) par generate de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași linie neorealist-onirică, aici de un lirism mai atenuat, cu propensiune către alegorie și parabolă. Modelul limbajului biblic este și acum urmat
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
Basarab, cu „kralul” sârb Simion Stareț), menite să întărească neatârnarea țării, ocrotind de factorii neprielnici „crucea, neamul și moșia”. Politica lui Vlaicu e, în condițiile date, una de renunțări amare și de sacrificii bine chibzuite, „cugetarea” primând, cu oricât de sfâșietoare urmări, asupra „simțământului”. Dacă voievodul nu are de ales, dilema tânărului Mircea tinde să se rezolve într-un alt fel, din momentul în care dragostea lui și a Ancăi e jertfită, cu inevitabilă cruzime, întru reușita calculelor reci. Apariție surprinzătoare
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
unde natura conflictului încă tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a personajului masculin - orgolios, cinic și imoralist - din structurile narative ulterioare, consemnările din Parada dascălilor înscriu tentativele scriitorului de a găsi o formulă adecvată pentru a transpune sfâșietorul examen interior, propriu eului narativ în O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei și în nuvele. Luându-și modele mai ales din literatura franceză, dar și din cea engleză (Pierre Ronsard - pentru strategia de a crea multiple profiluri
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
el exploatează sentimentul de dragoste, niciodată expus de-a dreptul, întotdeauna prezentat cu delicatețe, pe ocolite cumva, spre a nu stingheri austeritatea morală: iubita (sau poate soția) îi trimite celui îndrăgit, aflat departe, în „xinite” (printre străini, la lucru), o sfâșietoare scrisoare de dragoste, fără însă a-și dezvălui direct sentimentele. Astfel, iubitul află că, de când a plecat departe, i s-au îmbolnăvit mioarele rămase acasă, i se năruie târla ce le adăpostește și, tot de atunci, plâng de dorul lui
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
rămâne trei zile. Dar tatăl îi impune ospitalitatea și îl reține și a patra zi, apoi îl forțează să stea la masă și a cincia zi iar timpul trece. Gazdele vor să-l mai rețină, el pleacă totuși după un sfâșietor rămas bun, luându-și cu el soția. Această dorință de a-l reține pe oaspete fără voia lui, de a-i întârzia plecarea, este sursa dramei. În drum, se face seară și trebuie să se oprească în tribul Beniaminilor la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vară, la ceasul când ceața începe să dea lucrurilor contururi nedeslușite, aflându-se sub bolta din grădină, zări în fund două aripi albe care pluteau la înălțimea spalierului. Fiind sigur că era o barză aruncă lancea. Se auzi un țipăt sfâșietor. Era mama lui a cărei bonetă cu colțuri înalte rămase țintuită în perete. Iulian fugi din castel și nu se mai arătă niciodată"390*. Distanța este obsedantă fiindcă ea nu încetează să învie prezența scandalos de incestuoasă. Totul debutează cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
său. Această femeie prăbușită într-un fotoliu părea neînsuflețită, ea nu apleca măcar ochii asupra copilului pe care îl ținea la piept, dar privea în aer, în gol" ca obsedată de vreo nostalgie indicibilă, poate ca alte femei de amintirea sfâșietoare a unui trecut iremediabil, definitiv pierdut. Cea "care vine de la Castel" are ochii albaștri "obosiți" ea este ca un înger transparent cu eșarfa ei de mătase. Această "frumoasă imagine tristă și imuabilă", înțepenită, îl duce pe K. la un somn
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]