1,535 matches
-
să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vecinul meu și-a scos tot felul de sunete, nu știi dacă s-a înecat sau scuipă sau își dă duhul. Apoi s-a dezbrăcat în pielea goală și-a început să se spele temeinic, peste tot, fără să se sfiască de mine. Avea pielea albicioasă. Între timp a început să vorbească, se mai întorcea să vadă dacă poveștile lui au efect. Îl cheamă Otto și e sas, dar vorbește bine românește, deși cu accent. S-a născut la țară, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl urmărește, Budacu, un vizitiu foarte bun, l-a ținut sub ochi tot timpul, așa că nu poate fi un om cinstit. Mai degrabă un voyou încă nedat pe față, a intervenit planturoasa nevastă a lui Caton Lecca, care nu se sfia să comenteze secretele de la Prefectură, de aceea era foarte prețuită în cercul doamnelor. Prietenul dumitale domnul Boerescu este cel care l-a pus sub supraveghere. Agata simți roșeața urcându-i în obraji, pentru că soția Prefectului de poliție nu pierdea prilejul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la raionul de mezeluri. O parte a poeziei actuale a devenit un soi de logaritmi cu ușoare evaziuni estetice. Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dată curții sultanului și a Imperiului otoman. Această denumire provine de la titulatura de Sublima Poartă, denumită în relațiile diplomatice și în tratatele oficiale. footnote>. Ziarul „Timpul“ de marți, 23 martie 1876 publica în articolul Carte neagră: „Ziarele opoziției nu s-au sfiit a imputa acestui guvern, că el tolera abusurile. Această imputare era nu numai nedreaptă, dar și cinică. Ele sciau foarte bine că dacă guvernul Lascăr Catargi s-a recomandat mai mult ce-va la recunoscința țerei întregi, acel ce-va
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el, aproape sonor, peste foarte puține clipe, alungânduși repede gândul de mai înainte. Vreau s-o fac, trebuie să se întâmple și deloc nu mă sfiesc. Fiind viața mea, totul îmi este permis. În plus, se tot vorbește, la modul general, despre așanumitul liber-arbitru; ei bine, chiar vreau să se știe că și eu am unul, unul foarte solid, și că sunt în putere să mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă avertizaseră să n-o fac, vis-à-vis de Liublianka. Am stat acolo, în fața șevaletului, câteva ore, și mi s-a părut că n-am captat în întreaga mea viață atâta energie negativă. Surprinzător, în pofida avertismentelor prietenilor, nimeni nu s-a sfiit de prezența mea. Peste numai trei zile însă, recepționera m-a sunat în camera hotelului, spunându-mi că un domn mă "convoacă" în fața recepției, rămânând ca eu să stabilesc ora. Am crezut mai întâi că este o glumă, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sub mărăcini. 8. Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară. 9. Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au nici un frîu înaintea mea. 12. Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
svintii mănăstiri Halchi cerire, luând sama tuturor veniturilor svintii mănăstiri Aron Vodă, ce iaste închinată la numita de sus mănăstire, cum și cheltuielilor ce s-au făcut, după socoteala ce-au arătat arhimandritul Domitiian... ― Acești epitropi de la Halchi nu se sfiesc să-i ceară socoteală lui vodă, fiule! ― Păi, ei voiau să obțină de la vodă încuviințarea reînvestirii ca egumen al Mănăstirii din Țarină a arhimandritului Domitiian. Și spun trimișii lui vodă mai departe: “La cercetare ce s-au făcut și altor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
roșcate. Franțuzoaice, magrebine, asiatice... toate delicioase, toate ispititoare. Și deja și-o trăgeau, se cunoștea, da, și-o trăgeau, schimbau băieții, profitau de tinerețe; În fiecare zi treceam prin fața automatului cu prezervative: se serveau de față cu mine, nu se sfiau. Am Început să-mi spun că poate am o șansă - asta a declanșat totul. Erau probabil multe fete cu părinți divorțați, trebuia să găsesc una aflată În căutarea unei imagini paterne. Ar fi putut să meargă; simțeam că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
concediu și cred că Într-o zi am să mă urc În tren și-am să vin până acolo să văd și eu cum ești tu profesor. Bătrânul Încă-l mai așteaptă (cu sticla de „afinatâ“ aproape goală). Nu se sfii să-i povestească și lui că „fata șeia“ o făcut copil din flori, da’ nu-i nimic, s-o arăni ea cumva că omu’, dacă-i liber, sănătos și sătul... Da’ o zis baba că l-o făcut și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a învățat românește, după moartea ei nu va mai avea cu cine-i vorbi, acolo, departe, limba, dar După ceva tăcere / de sus / Dumnezeu a spus: / - Cu mine. Spre deosebire de confrații lor din țară, scriitorii români contemporani din afara granițelor nu se sfiesc să-și exprime direct sentimentele față de pământul natal (Iubesc țara în care m-am născut) și, de aceea, între frustrare, nostalgie și cinism, Leo Butnaru își manifestă mândria de a aparține unui popor și unei țări, care i-au dat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îndreaptă spre capitală. Țelul lui era Gara de Nord, iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut, după cum trebuia să facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
i-o cunoscusem pînă atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, Îmi luă iar fața În mîini și-mi sărută din nou fruntea și obrajii. Apoi: Cel mai important e că vă iubesc, spuse. Iată, nu mă sfiesc să v-o mărturisesc. Vă uitați la mine mirat. Și Încet, Încet ca-ntr-o catifelare, fără să ne dăm seama, făcurăm doi pași pînă În dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, În timp ce mîna ei dreaptă, strecurată sub mine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ochii mei, liniștindu-se lin, fără spasme, firesc. Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întîlnîtă și îmbrățișată până atunci, și după ce a încetat examenul și Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atît fusese de clandestină și de caldă comuniunea noastră. Pentru că nu o mai puteam privi pe ea, am privit ― cu alții ochi ― pe inginer și m-am întrebat cum poate fi un om atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult și, când Maitreyi mi-a propus să luăm lecții împreună, am primit. În schimb, eu trebuia să-i dau lecții de franceză. Chiar în acea zi, imediat după, masă, ne-am așezat la lucru în odai-a mea. Mă sfiisem întîi să luăm lecțiile în odaia mea și propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte babe, dar o dușcă de rachiu face minuni. Vrei chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre, că mă doare-n cot de părerea ta. Ha! H!a Ha! a izbucnit Pâcu într-un râs răgușit. Moș Dumitru a înghițit cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil, discuțiile prelungite cu preotul, cu învățătorul rus, cu toți cunoscuții, nu o spunea, dar nu-i priiseră. Era obișnuit din școală să facă mereu ceva, și tata - lucru de mirare, parcă se sfiia să-i mai ceară ajutorul la treburile gospodăriei. Și din cauza asta simțea că nu-i mai era locul acolo. IV. Ca oricărui tânăr, ordinul de chemare în armată îi veni, într-un fel, ca o ușurare. Îi intrase în sânge
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
articol cu titlul „Latră Virgilică, latră”, Zaharia Stancu îi atacă necruțător și, ca la comandă, o pleiadă de scriitori aruncă din belșug cu noroiul calomniei. Nume ca Eugen Barbu, Ion Lăncrănjan, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor și alții nu se sfiesc să afirme că cei doi ar fi chiar agenți K.G.B. în același timp în închisorile României și în exil au pierit nu numai foștii conducători, dar și cei care le-ar fi asigurat succesiunea. O mare speranță - aproape certitudine că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu spor din munca altora, fără să-și pună vreo problemă de morală... Lumea îl supraveghea atent, dar el continua să se înfrupte din munca altora. Nu alegea... fura orice-i cădea în plimbările lui nocturne, iar uneori nu se sfia să intre într-un lan de porumb și să iasă cu sacul și cu sânul burdușit de știuleți până la refuz - chiar la lumina zilei. Tata l-a văzut de multe ori brăcuind munca altora și o dată i-a spus: - De ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mă primești?“. În aer e un flux de senzualitate ce pune lucrurile În alertă; a adus vin roșu, șuncă de Praga, icre negre, pâine. „De-ai ști ce animalic te doresc!“, o spune cu o sinceritate seacă, brutală; nu se sfiește de nimic, nu are acea rușine iscată dintr-o pudoare falsă; la ea totul este simplu, cum ar râde, cum s-ar strâmba În oglindă, cum s-ar juca cu păpușa. Se dezbracă fără să Întârzie, are acum o lascivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că el ia masa la o familie ardeleană și, fiindcă n-a anunțat, oamenii I-ar aștepta nemâncați cine știe până când, încît n-ar vrea să... Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca să nu-și strice hainele cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]