1,780 matches
-
băscuța împletită de tine și cu căluțul preferat. Știi că dragostea se naște din suferință, căreia îi schimbă sensul cu un nimb salvator. Dragostea leagă toate ființele de Sursa lor, le oferă o cale liberă și desăvîrșită. La atîta virtute, sfioasă virtute, parcă ascunsă pentru a nu fi răstălmăcită, nu ai motive de frică. Ai dăruit mereu fără să ceri nimic în schimb. E rîndul lui Dumnezeu să-ți dăruiască viață. Între Cer și pămînt se află un tărîm de mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Adică mai avea trei crengi cenușii și plate ca platitudinile comune. Cea din mijloc era mai înaltă, mai plată și păstra încă în vîrf un fel de frunze în formă de spini cu care înțepa cerul. Crengile laterale erau mai sfioase și semănau cu două babe despletite, sau împletite, după gust. În jur mai erau niște copăcei, dar mai necăjiți. Un peisaj expresionist, dezolant, doar mîl și nisip cît vedeai cu ochii. Bate Strigătul lui Munch de departe. Atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
neinteresant; de neatins; nemulțumit; nepriceput; nerespectuos; nervozitate; nesătul; nou; nume; oală; oamenii; ocean; oltean; omul; onest; Ovidiu; paharului; parșiv; păcat; politic; post; preamărire; pretențios; prietenul; prost cu frînă; prostul; puternic; ranchinos; răsfățat; rece; romanul; românul; sat; sărac; sărman; sătul; semeț; sfios; singur; sinistru; snobism; societate; soțul; spate; spatele; Stalin; stăpîn; supărat; superficial; sus; șezut; nu știu; tăcut; tembel; timid; tînăr; tocătorul; trist; tristețe; țăran; țîfnos; ultimul; ură; urca; în urmă; pînă la urmă; vanitos; vechi; nu vorbi; zelos; zevzec; zîmbet; Zoe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); nu (2); oameni (2); obraz roșu (2); ocară (2); om (2); pată (2); pierdere (2); probleme (2); public (2); reacție (2); regrete (2); retragere (2); reținere (2); rîs (2); roșeală (2); roșie (2); roșu în obraji (2); rușine (2); sfios (2); situație (2); tupeu (2); act; nu am; amantă; amară; amărăciune; atitudine; batjocoră; beat; bîrfe; boacănă; bucurie; bun; cap plecat; caracterizare; carte; căire; cerut; de ceva; ceva rău; cinste; complex; conștiință; copiat; copil din flori; copilărească; copilăros; credință; creion; curățire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neinformare; neîncrezător; neliniște; neplăcut; neștiință; nevoie; niciodată; nimic; nocturnă; noutate; obsesie; oribil; păianjen; de păianjen; de a pierde; de pierdere; plictiseală; podul unei case; preconceput; premier; primejdie; probleme; rar; răspuns; de rău; reacție; restanțe; retrăire; rîs; rușine; sare; sănătate; scrisă; sfios; simț; de singurătate; slab; speria; sperietură; stare; strașnică; strategie; școală; șoareci; terifia; terminat; teroare; tigru; timiditate; trac; tunet; țipăt; umbră; vara; vechi; viitor; violență; vulnerabilitate; xerox (1); 808/198/51/147/0 temelie: casă (262); bază (162); fundație (35); început
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o s-o facă Irina pe teribila, pe neîndurătoarea domnișoara Cucu! Doamne, păi atunci cine face pe Mona?! A, stai, stai că m-am prins! Înseamnă că Mona e chioară și șchioapă. Asta e. Carevasăzică, concepție nouă! Și-atunci Grig e sfios și bea lăptic, iar Miroiu e roșu la față și cu păr pe piept... Măcelarul și dorul de infinit! Val: Pînă la urmă tot agronomia o să te mănînce... Alex: Explică-te! Altfel îți arunc mănușa! Val: Lasă, mi-e destul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Diotima" (1975) conțin versuri în care simțim spiritul ultimei perioade: Dan Laurențiu, Leonid Dimov, M. Ivănescu, dar și Eminescu cu romanticii chemați în epocă, cu spectaculosul și incandescentele care ocupă un spațiu de fantezie dominată de melancolia lunară a nopților sfioase și palide în care îl putem intui, dar numai cu o mare atenție, pe Hölderlin. M. Ursachi este un nostalgic. Nostalgia poetului este generată de aspirația spre realizarea perfecțiunii în artă. Puterea cuvintelor, neputința în fața dimensiunii vremii, a trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că toți colegii s-au adunat și mă așteaptă. Ajung în cinci minute și... surpriză!!! Aproape toate scaunele din jurul mesei ovale din cabinet sunt ocupate; plus direcțiunea... în plenul ei. Încep direct cu o întrebare: Cum stăm? Nimeni nu e sfios, ci simt că de-abia așteaptă fiecare să împărtășească celorlalți ce a gândit între timp. Alina (geografie) sparge gheața. Ceilalți o ascultă uimiți: Veneția, canale, labirint, ieșire din labirint, ieșire spre moarte; Veneția se scufundă, dar nu arată, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cu sine însuși, făcând tocmai ce-l rugasem: încerca să se situeze. Reperele, însă, și le stabilise la un nivel care depășea conjuncturalul. A încheiat brusc, de parcă ar fi răsucit un comutator, revenind pe pământ cu un alt surâs, parcă sfios, jenat. întotdeauna o fi fostașa, sau această încordare de arc răsucit până la limită în strădania de a realiza comunicarea cea mai densă, mai concentrată, este rezultatul numeroaselor experiențe de punere în scenă și interviuri în străinătate? m-am întrebat și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
plănuită de părinți. Vasile Baciu l-ar fi vrut ginere pe George Bulbuc, flăcău bogat. Umilită, lovită și atunci când era însărcinată, Ana nu iese din cuvântul lui Ion, este lipsită de dragostea părintească și "sufletul ei trist căuta o dragoste sfioasă și adâncă". Suferind din cauza lipsei de afecțiune a lui Ion, complexată de frumusețea Floricăi, Ana era bântuită de "gânduri de moarte", avea în priviri "o dragoste de câine huiduit" și simțea "o silă grea pentru tot ceea ce o înconjura". Ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău". Portretul fizic: "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", nu prea vorbăreț, cu ochi adânci ca ai Vitoriei, cu mustăcioară, având un farmec deosebit. Era inteligent, sfios și supus, dar îi ghicea gândurile mamei. Inițierea începuse din copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat în slujbă grea și la năcaz". În râpă, veghează osemintele tatălui său, se simte înfricoșat, dar devine bărbat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; / Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor tatălui său. Ca elev, nu a atras în nici un fel atenția profesorilor săi. La
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze în execuții tehnice armonioase de cadențe și rime, din păcate lesne coruptibili
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce se explică prin dorința de a-l fixă între limitele imagistico-spațiale proprii unui obiect, unui referent: Te știu. Întreg dăruita în tine / frumusețea-și înaltă sânii, / adâncindu-se în solduri și într-o / mișcare lină zvârcolindu-se în poala sfioasa, / coborând în mlădierea formelor / la picioarele frumoase cu zece cochilii. (Vorba, trad. PS). Identificându-se cu o formă statuara iubita și dorită silueta feminină cuvântul capătă contururi umane, se fixează în limite nete, devine un monument.259 În opoziție cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la picioare, ar fi făcut orice ca s-o cîștige. Serile striga pe străzi că fără ea nu poate trăi. L-ar fi rupt în bucăți pe celălalt, pe flăcăul blond, ca și tine, cu ochii la fel de albaștri, pe flăcăul sfios și așezat de care ar fi trebuit să mă țin. Mama Sabinei îl alesese totuși pe apucat. Era frumos, cinstit și plin de iubire. Știa multe povești, fel de fel, de prin oraș sau de departe, cu pietre negre și
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în adâncul său. E drept că altora tabloul le-a inspirat un întunecat sentiment de chin; aceștia erau cei care cugetau mai mult decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele deosebite de care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintr-un cutezător manuscris de roman prin care încercam, în anumite seri la Paris, să schițez viața botoșăneană a copilăriei mele cu unele tipuri ce-mi rămăseseră în minte. Da, un roman, un roman contemporan de vreo 200 de pagini. Sfios am dat lectură unui capitol și, la capăt, sentința lui Caragiale a venit, batjocuritoare: Foarte bine! tot așa ceva poate să placă; așa ar trebui să scriu și eu. Am trecut în odaia de alături, unde în acea zi de rece
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Caragiale, decît conștiința superiorului și inferiorului, concomitente în el, exprimată uneori cu accente de o sfîșietoare frumusețe". Sunt aici dezvoltate sugestiile emblemei mateine "Cave, age, tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca "blînd și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un verb(regent verbal)” - Ager, oțelul rupe de la fund pământul negru, muncit cu dușmănie. Regentul nominal este regentul principal. El poate fi un : substantiv: Greierii negri, traficanți, vând o mirodenie trecătoarelor albine; pronume: El, singuratic, duce către cer brazda; numeral: Sfioși, cei doi nu izbutiră să găsească răspunsul potrivit. Regentul verbal este un verb(locuțiune verbală) sau, mai rar, un adjectiv (Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie, se face palid). Regentul verbal este de fapt un simplu termen de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
îl oferă romanul. Devenirea lui Huțu nu e niciodată calitativă, ci de fiecare dată, după fiecare școală terminată, acumularea e pur cantitativă. Mara surprinde schimbarea oamenilor în mod obiectiv prin creștere, prin succesiunea vârstelor. Hubărnațl e pe rând un adolescent sfios și timid, supus, până la desființare tatălui, sau un vagabond declasat, complet debusolat în afara căminului, apoi dintr-odată maturizat printr-un miracol al vârstei și al experienței, încă o dată aruncat în degradare prin agresivitatea, duritatea și obtuzitatea neiertătoarei sale soții, în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi trențărosul acesta care urcă Pietrarul așa de abătut? Era un glas de bărbat care Îi ajunse la urechi. Îl recunoscu, era tatăl lui care mergea cu mama sa la biserică, gătiți frumos ca de Rusalii. Bună ziua! li se adresă sfios străinul. Glasul lui parcă venea de pe altă lume. Îi privi cu blândețe și zâmbi. Badea Ionuț și lelea Ioana se uitau unul la celălalt, după ce străinul le răspunse la binețe. Deși erau parcă nedumeriți, dădură să plece. Ionuț, nu cumva
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata asta de jivină e
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
al tău tată n-ar ști să-l recunoască. Tezeu O fiul meu! Speranța de care sunt lipsit! Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-ați slujit! Ce remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen Atunci sosi în taină sfioasa Aricie De aici rezultă următoarea schemă: Povestitorul (Teramen) Auditorul (Tezeu) (1) Întrebări, cerere de povestire (1488-1491) (2) Exclamații (1491-1492) (3) Eclamații (1493) (4) Reluarea rezumatului (1493-1494) (5) Exclamații precum și noua cerere de povestire (6) Povestire (1498-1570) (7) Exclamații-comentarii (1571-1573) (8
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei roabe supuse. Din mijlocul lor ies spirale de volbură cu clopoței albi, rămurele de sălășitoare roz, amestecate cu cîteva ferigi, cu cîțiva lăstari tineri de stejar, cu frunze minunat colorate și lucioase. Toate înaintează plecat smerit, asemenea sălciilor plîngătoare, sfioase și imploratoare ca niște rugăciuni. Și vezi deasupra lor, fibrișoarele subțiri, înflorite, veșnic zbuciumate, ale parasinului purpuriu care își revarsă în valuri antenele aproape galbene, piramide albe de nourică de cîmp și de apă, coama verde a secărelei, penajul destrămat
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]