1,791 matches
-
o măsuță și se strecură în celălalt fotoliu, așezându-se - e totuși cazul s-o spunem - turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lor sărăcie salvatoare, se opriseră cu caii în spume într-o fundătură mirosind a levănțică, îl zăriră pe Broanteș mergând pe lângă ziduri și ținând-o de mână pe Cosette. — Hei, Iacopone!* - strigă vesel spătarul. Ia vino-ncoace! Broanteș se apropie sfios, fără să o lase de mână pe Cosette. Da’ văz că ne înmulțim! surâse spătarul. Cine e dumneaei? — Sunt Cosette, de la han - ciripi cu vioiciune țigăncușa. Noi doi ne iubim - adăugă ea, arătându-l cu degetul pe Broanteș - și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scumpă doamnă, că totul în lumea asta merge spre ideea de cuplu? Barza cu cocostârcul, iepurele cu iepuroaica, cocoșul cu găina, binele cu răul, stejarul cu ghinda, bărbatul cu femeia, martirul cu crucea. De la firul de păpădie care-și întoarce sfios capul spre păpădia de alături, până la elefantul matur care în întunericul fertil al junglei își lasă cu hotărâre trompa pe spinarea docilă a femelei, viețuitoarele toate se hârjonesc cu plăcere la adăpostul cifrei 2. în fiecare zi, în fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmbătrânită, a Sfântului Petru. „Cine ești?” întrebă blând Sfântul Petru. „Sunt Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse tânărul plin de speranță. „Și cine te-a trimis aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis nime, Sfinte Petre, m-a luat Domnul”, răspunse sfios tânărul. „Te-a luat cam devreme, făcu Sfântul, uitându-se compătimitor la el. Și de unde vii?”. „Din Moldova”, zise Iovănuț. Fața preacuratului se încreți un pic: „Din Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu domniile-lor de jugul amar al turcilor. Episodul 179 SUFERINȚELE TINEREI COSETTE Vorbele înțelepte ale gazdei o făcură pe zvelta țigăncușa să plece capul. Cum stătea așa sfioasă, părea mulțumită, fericită chiar că este martoră, ba uneori și părtașă la sfatul unor asemenea oameni, fețe simandicoase, boierești, rang mare. Și totuși, cine ar fi zăbovit mai mult cu privirea asupra făpturii sale dinspre care venea în răstimpuri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
modelul asiatic. Turcul observă asta și zâmbi: — Șezi bre, cum vrei, nu-ți fie frică - zise el. Dacă nu te-am omorât când te-am văzut venind, de ce-aș face-o acum? Oameni suntem... Metodiu se mulțumi să înghită, sfios, în sec. — Cald, bre - zise turcul dându-și și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi este permis, cu siguranță, da! răspunse Eugen bucuros. Mulțumesc mult pentru invitație! În salonul destinat consultațiilor, exista aparatură tehnică modernă destinată investigațiilor și consultațiilor oftalmologice. Retrasă în apropierea ușii de acces, încărcată de puternice emoții, Iuliana privea tăcută și sfioasă toate acele aparate și dispozitive pe care nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl așezaseră pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu un ochi la pescarii aflați la câteva zeci de metri de noi, așteptam căderea magnifică a soarelui în Ocean. Exact atunci, cu puțin înainte de apus, a apărut un băiat care s-a apropiat de noi și mi-a cerut, sfios, o țigară. rockin’ by myself Iarba din Paradis Dumitru UNGUREANU Pășunile raiului... La răsărit de Eden... Două titluri de John Steinbeck, un autor cândva celebru prin descrierea vieții și-a frumuseții acelui ținut magnific numit California. Îmi tot propun să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cererea de redeschidere a mănăstirii, a venit la Giurgeni, în vara lui 1995, părintele Antonie Jeflea, starețul de astăzi, care a transformat așezământul în mănăstire de călugări, cu zece viețuitori. Așa este și astăzi. Părintele Antonie, starețul, este tânăr și sfios ca o fecioară, însă totodată sever și autoritar prin felul său special de a te privi senin, cu o liniște de dincolo de lume. Are numele de familie Jeflea, și ciudat, s-a născut chiar în satul Jeflești, comuna Vidra, din
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să zboare, într-o cristalină și învăluitoare melodie. Dora și Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar de picioarele subțirele ca și pierdute în niște galoși prea largi și de păpușa din cârpă pe care copila o strângea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
e bine. Nu-ți face griji! E doar moartea și-atât, părea ea că-mi spune. Nu mă simțeam mâhnit într-un asemenea loc. Moartea era moarte și Naoko era Naoko. — Care-i problema? mă întreba ea cu un zâmbet sfios. Sunt aici și gata. Gesturile ei familiare îmi alinau sufletul și-mi vindecau rănile. „Dacă aceasta este moartea“, gândeam eu, „nici nu-i chiar atât de rău“. — Da, spuse Naoko, moartea nu e cine știe ce. E doar moarte. Totul este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
convingerii sale, de fermitatea propriului său glas. — Și eu cred la fel, spuse Beth. Nu sunt convinsă că lumea noastră este pregătită pentru sfera aceea. În ce mă privește, eu sigur n-am fost. Îi adresă lui Norman o privire sfioasă. El Îi puse mâna pe umăr. — În regulă, spuse Harry. Dar să privim lucrurile din punctul de vedere al Marinei Militare, care a organizat o operațiune de proporții, costisitoare; șase oameni au murit și două habitate au fost distruse. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dezlegat apariția distribuitorului de la brutărie, un tânăr demn de toată Încrederea, deși nepoliticos. Zanichelli, mitocanul În chestiune, a fost pentru mine, cum se zice În popor, un deus ex machina. Propria-i opacitate Îl făcea apt pentru țelurile mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imaginația populară nimerește mereu la țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte, Pedro Paniego, e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ora asta într-un astfel de tîrg? L-a găsit, cu toate că întîi a trecut prin fața lui fără să-și dea seama, cînd s-a întors, ușor îngrijorat, doar n-o să stea pe bancă în fața gării pînă dimineața! Întîi a bătut sfios, apoi din ce în ce mai tare, întîi s-au trezit vecinii, Băcănie, La Chiose, apoi s-a trezit și Ali Mehmet, l-a auzit cum chihăie, coboară pe scara scîrțîitoare de lemn uscat, străvechi, "stai, bre, stai că vin". Ținea lampa în mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de bogată, urmați de Fran în persoană, care arăta, după părerea Henriettei, mai bine ca oricând. Părul arămiu al lui Fran cădea peste față, în atitudinea extrem de sfioasă pe care o adopta când întâlnea persoane necunoscute, apoi îl dădu pe spate de îndată ce începu să se simtă în largul ei. Era un amestec straniu, medită Henrietta, de forță și vulnerabilitate, asemenea unui trandafir palid, delicat, care pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa ceva ca uniformă și bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire? — Sigur că nu. Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran. — Poți să împrumuți juponul meu dacă vrei, îi propuse Lottie cu generozitate. Fran fu mișcată la culme. Juponul de dantelă era comoara cea mai de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dat un ziar făcut sul. După câte se pare, asta le-a pecetluit relația. Îmi închipui. Uite ce e, Jackă euă Și poate că Fran și-ar fi cerut scuze și totul s-ar fi rezolvat dacă Ben, Ben cel sfios, cu suflet mare, n-ar fi dat iar totul peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ăla de bridge. Deci, când plănuiți să vă căsătoriți? întrebă în cele din urmă maică-sa. — Nu ne-am hotărât exact. Totul s-a întâmplat destul de brusc. Oricum, cred că ar cam trebui să mă întorc la redacție. Phyllis atinse sfios brațul fiicei sale. — Îmi pare rău că n-a fost o atmosferă veselă. Pare o persoană foarte drăguță. — Mulțumesc, mamă. Chiar este. Ralph îi conduse la plecare și o îmbrățișă strâns, așa cum obișnuia să facă atunci când era mică. Mirosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de tata, nu-i așa? — Nu, nu, el e beton. Fran izbucni în râs. Auzise multe calificative la adresa lui Ralph, dar niciodată pe acesta. — Iar tu probabil că ești încântat la culme că s-a întors mama ta. Fran îl privi sfios, tânjind să afle mai multe. — Aș fi preferat să rămână naibii în Australia, de fapt, izbucni Ben. — Dar nu e un motiv de bucurie că l-a iertat pe tatăl tău după atâția ani? Fran își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea cineva să fie atât de lipsit de inimă? — Oh, Doamne, Ben, sări ea să-l îmbrățișeze. N-am știut! — Iar acum s-a întors și o să facă din nou același lucru și îmi fac griji pentru tata. Se opri sfios, uimit de propriul său curaj. — Tu ești singura persoană care-o poate opri. — Eu? Sigur știi că tata e îndrăgostit de tine. De câteva luni bune. Ascultă cântece siropoase, se îmbată și rămâne uitându-se la ziarul tău. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trestii, ori bolțile întunecoase ale sălciilor, în care se cerneau stelele, florile de lumină, și inima-mi bătea grăbit când un fir de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]