KorAP: Find »[drukola/base=sicriu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...135 >

3,370 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar dumneavoastră, doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama se așază pe o piatră, lângă drum. În jurul gurii are un inel de răni care înmuguresc. Rong și Kuei Hsiang discută despre îngroparea tatălui nostru acolo unde suntem. Eu nu am inima să-l las într-un loc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dar tot nu ne-am putut achita datoriile. Ieri, mama a vândut ultimul ei lucru: suvenirul de nuntă primit de la tata, un ac de păr în formă de fluture, făcut din jad verde. Înainte de a ne părăsi, cărăușii au dus sicriul pe malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
verde. Înainte de a ne părăsi, cărăușii au dus sicriul pe malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
călare conduși de către taotai-ul însuși. — S-a făcut o greșeală, zice el. Călărețul meu nu a dat tael-ii familiei care trebuie. Auzind asta, mama cade în genunchi. Oamenii taotai-ului iau tael-ii înapoi. Epuizarea mă copleșește brusc și mă prăbușesc peste sicriul tatălui meu. Taotai-ul vine la sicriu și se lasă în jos, ca și cum ar studia firele de iarbă din pădure. E un bărbat solid, cu trăsături dure. După o clipă se întoarce spre mine. Mă aștept să vorbească, dar nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
a făcut o greșeală, zice el. Călărețul meu nu a dat tael-ii familiei care trebuie. Auzind asta, mama cade în genunchi. Oamenii taotai-ului iau tael-ii înapoi. Epuizarea mă copleșește brusc și mă prăbușesc peste sicriul tatălui meu. Taotai-ul vine la sicriu și se lasă în jos, ca și cum ar studia firele de iarbă din pădure. E un bărbat solid, cu trăsături dure. După o clipă se întoarce spre mine. Mă aștept să vorbească, dar nu o face. În cele din urmă, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aud. Acum e prima oară când am ieșit din casă. Nu am călătorit niciodată ca tine. — Călătorie? Nu a fost deloc o experiență plăcută. În timp ce continui să vorbesc, mintea îmi este inundată de amintiri despre tata. Mirosul de putrefacție al sicriului și muștele care se țineau după el. Ca să îndepărtez tristețea, schimb subiectul: Ai mers la școală, Nuharoo? — Am avut preofesori particulari, îmi răspunde ea. Trei. Fiecare m-a învățat o altă materie. — Care era materia ta preferată? — Istoria. — Istoria! Credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
scumpă contribuție. Însă nu primesc nici un sfat de la spiritul tatălui meu. Mintea îmi este tulburată și devin din ce în ce mai conștientă de faptul că sunt pe cont propriu. Mormântul tatei este pe latura muntelui ce privește spre partea de nord-vest a Pekingului. Sicriul său se odihnește sub iarba înaltă până la genunchi. Îngrijitorul cimitirului, e un bătrân care fumează dintr-o pipă de lut, ne spune să nu ne facem griji în legătură cu jefuitorii de morminte: — Morții din partea asta sunt cunoscuți pentru datoriile lor, ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
poarta principală, în vreme ce noi, celelalte, vom intra pe o poartă laterală. Peste mulți ani, oamenii au să spună că am fost geloasă pe Nuharoo. Dar nu sunt. Sunt copleșită de propriul meu noroc. Nu pot să uit muștele care acopereau sicriul tatălui meu, și nici că mama a trebuit să-și vândă acul de păr. Nu pot uita că am fost logodită cu vărul Ping. Și nu pot să mulțumesc îndeajuns Cerului pentru ceea ce mi se întâmplă. În cămăruța roșie, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cer. — Târfă! înjură ele. Acum roagă-te lui Buddha înainte de a muri! Deodată, atenția gloatei este distrasă. An-te-hai s-a cățărat pe poartă și aruncă de acolo cu tărtăcuțe umplute cu pietre. — Fantome fără dinți! urlă el. Înapoi! Înapoi în sicriele voastre! 9 Îl trimit pe An-te-hai după eunucul-șef Shim. Când acesta sosește, îl primesc în ținuta mea oficială de Curte, complet machiată și purtând podoaba pentru cap. Este surprins: — Doamnă Yehonala! Shim se lasă în genunchi și își pironește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi acopăr fața cu mâinile. Printre degete, îl zăresc sosind pe prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă albă, cu cizme asortate. Când se uită la sicriu pare lovit de durere. Rudele femei trebuie să își evite verii și cumnații, așa că ne retragem în camera alăturată. Din fericire, eu pot să văd prin ferestre. Capacul sicriului este ridicat pentru prințul Kung: pe pieptul doamnei Jin sunt așezate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
într-o robă albă, cu cizme asortate. Când se uită la sicriu pare lovit de durere. Rudele femei trebuie să își evite verii și cumnații, așa că ne retragem în camera alăturată. Din fericire, eu pot să văd prin ferestre. Capacul sicriului este ridicat pentru prințul Kung: pe pieptul doamnei Jin sunt așezate grămadă bijuterii sclipitoare, aur, jad, perle, smaralde, rubine și cristale. Pe lângă oglinjoară, ea își ține și trusa de machiaj. Prințul Kung stă solemn lângă mama sa, durerea făcându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
bucuros să le permit să făcă din nou comerț, ca pe vremuri. Fie ca ei să regrete, cât încă mai e vreme. În Sala Virtuții Luminoase era umezeală din cauza zilelor cu ploi puternice. Parcă ne-am fi aflat într-un sicriu gigantic. În jurul patului împăratului Hsien Feng, care fusese ridicat pe o platformă temporară, s-a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să obțină audiențe de urgență. Toți arătau ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
moară. Hsien Feng nu mai poate să înghită. Supa din ierburi pe care i-o prepar continuă să-i fie adusă de către eunuci, dar nu se mai atinge de ea. Se dă comandă pentru roba de dragon de înmormântare, iar sicriul Majestății Sale e aproape gata. Cu toate astea, fiul meu nu a fost numit încă succesor, iar Majestatea Sa nu a articulat nici un cuvânt cu privire la această chestiune. De fiecare dată când vreau să-mi văd soțul, eunucul-șef Shim mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
zis că l-ați biciuit pe băiat pentru că a refuzat să facă ce voiați dumneavoastră. La final, Majestatea Sa a fost de acord să vă ia cu el. Îmi închipui cum sunt comandate de către Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu mătasea în jurul gâtului și pe Su Shun împingând scăunelul cu piciorul. Înainte ca trupul meu să se răcească, mi-ar turna pe gât argint lichid, ca să mă modeleze în postura pe care o dorește. — Doamnă, faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cațără în poala mea și zice că e gata să-și recite textul. De data asta e foarte bun. Îl laud cât de mult pot, dar trebuie să fac un efort să-mi stăpânesc lacrimile. Nu pot scăpa de închipuirea sicriului meu care tocmai se pregătește. Aproape că pot auzi zgomotul făcut de ciocanul care bate cuiele în lemn. În ciuda comportamentului său, Tung Chih s-a făcut un băiat frumos. De la mine are ochii luminoși și pielea fină. Restul trăsăturilor sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mulțumesc“ sau „la revedere“, iar când îmi desfac brațele și spun „te iubesc, fiule“, el mă dă la o parte. Ceremonia care marchează urcarea oficială pe tron a lui Tung Chih începe atunci când trupul lui Hsien Feng este pus în sicriu. La Curte se emite un decret pentru a proclama noua eră, iar Tung Chih trebuie să emită, la rândul lui, un decret în onoarea mamelor sale. Ca de obicei, primim o mulțime de omagii și cadouri nefolositoare. Sunt conștientă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
și Nuharoo ne îmbrăcăm în robe albe și ne exersăm pașii în curte. Purtăm în păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
tale? — Sunt aproape pregătite. Pare ușurat să găsească un subiect de conversație. — Ce încerci să obții mai exact? — Lucrez la formarea rezistenței oamenilor mei. În prezent, ei sunt capabili să stea în formație cam jumătate de zi, însă marșul cu sicriul va dura cincisprezece zile. — Pot să nădăjduiesc că nu-ți vei suprasolicita oamenii sau pe tine însuți? îl întreb. În tonul meu se simte o urmă de blândețe. Îmi dau seama că tocmai am pus o întrebare, ceea ce eticheta interzice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
legitim să ne acuze. Poate inventa unul. Dacă este capabil să emită decrete de unul singur, nu va ezita să ne îndepărteze când va veni timpul. Apoi îl va vâna pe prințul Kung. Nuharoo se ridică: — Trebuie să merg la sicriul lui Hsien Feng și să mă rog. Majestății Sale ar trebui să i se spună despre asta, astfel încât spiritul său să ne ajute din Ceruri. Paznicul de noapte bate din tobă de trei ori. Este trei dimineața. Întunericul e încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o ultimă ofertă de a ne înțelege cu Su Shun. Sunt de acord. A doua zi, îmbrăcate în robele noastre oficiale, eu și Nuharoo îl convocăm pe Su Shun într-o audiență în numele tânărului împărat. Mergem în sala în care sicriul lui Hsien Feng se odihnește în spatele unui panou. Cât așteptăm, Tung Chih se cațără pe sicriu și se întinde pe burtă. Îl privesc pe fiul meu cum ciocăne în sicriu. Îi șoptește tatălui său despre noul lui prieten, iepurele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îmbrăcate în robele noastre oficiale, eu și Nuharoo îl convocăm pe Su Shun într-o audiență în numele tânărului împărat. Mergem în sala în care sicriul lui Hsien Feng se odihnește în spatele unui panou. Cât așteptăm, Tung Chih se cațără pe sicriu și se întinde pe burtă. Îl privesc pe fiul meu cum ciocăne în sicriu. Îi șoptește tatălui său despre noul lui prieten, iepurele cu ochii roșii. Își invită tatăl să iasă și să-l vadă: — O să țin eu capacul ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o audiență în numele tânărului împărat. Mergem în sala în care sicriul lui Hsien Feng se odihnește în spatele unui panou. Cât așteptăm, Tung Chih se cațără pe sicriu și se întinde pe burtă. Îl privesc pe fiul meu cum ciocăne în sicriu. Îi șoptește tatălui său despre noul lui prieten, iepurele cu ochii roșii. Își invită tatăl să iasă și să-l vadă: — O să țin eu capacul ridicat pentru tine. — Explică de ce decretul către prințul Kung a fost trimis fără sigiliile noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
părăsirea Pekingului. Su Shun nu a întârziat să-și facă mișcarea. A cerut imediat o audiență cu noi, la care a participat întreaga Curte. A declarat că tocmai terminase de redactat un nou decret care se adresa națiunii, privind deplasarea sicriului, și că avea nevoie să folosească sigiliul lui Hsien Feng. Prefăcându-mă a fi neliniștită, mi-am scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]