2,409 matches
-
a descurcat excelent, cântând în ebraică, psalmodiind și legănându-se ca un fluture în pupa lui. A urmat kiddush, invitația la băut și mâncat, toate astea în lumina marii sinagogi de pe Wahrendorffgatan, în apropiere de Catedrala „Sfânta Eugenia”. La intrarea sinagogii erau doi bătrâni care glumeau spunând: noi avem tot viitorul în spatele nostru! A apărut numărul despre Suedia (Secolul 20) la București. Am lucrat foarte mult, inițiativa aparținând mai demult poetei Ioana Ieronim, care se pare că e acum în America
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
33 bani. Dar chiar dacă această tipografie n-ar fi lucrat cu mult mai ieftin decât d. Goldner, totuși o autoritate românească trebuia s-o prefere și să facă pentru ai săi ceea ce evreii fac pentru ai lor. Ei conspiră în sinagogă în contra creștinilor. Acolo se fixează prețurile, când concurența din partea creștinilor e nimicită și când se simt ei stăpâni pe vrun teren economic. Acolo se hotărăște moartea economică a meseriașului român, la autoritatea ocultă a statului în stat, în comitetele ascunse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor. Ce se va zice însă când vom arăta că pe pământ românesc, în Bucovina, sub sceptrul austro-ungar, sinagoga evreiască are mai multă autonomie decât biserica romînului? Căci dacă evreul are rabin, și-l alege singur, dacă are școală jidovască, își caută singur de dânsa. Dar dacă îi trebuiește românului preot, îl numește (mediat) guvernul de la Viena; dacă biserica
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
esploatarea puterilor pozitive ale poporului. Prigoniți n-au fost la noi evreii niciodată. Restricțiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ștefan-Vodă cel Mare întărește câtorva evrei, veniți din Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-și clădi sinagoge, un drept pe care turcii, așa-numiții noștri suverani, cari de pe la 1560 au început să ne calce tractatele nu l-au avut niciodată, deși confesia mozaică e pentru spiritul ascetic și îngăduitor al religiei creștine tot atât de străină ca și cea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
făgăduit. Și ce au făcut în țară? Mlaștina de scurgere a tuturor elementelor sale corupte, loc de adunătură a celor ce nu mai puteau trăi într-alte părți, Vavilonul babilonicei împărății. Deși după dreptul vechi judanii n-aveau voie nici sinagogi de piatră să aibă, astăzi ei au drept în mijlocul capitalei havra lor, iar asupra țării ei s-au zvârlit ca un pâlc negru de corbi, espropriind palmă cu palmă pe țăranul încărcat de dări, sărăcit prin împrumuturi spre a-și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe care l-am fi putut exploata. Nu voia să citească ce-a scris Tolstoi despre religie. Nu avea încredere în el ca om de familie, pentru că îi dăduse atâta bătaie de cap contesei. Dar, deși nu mergea niciodată la sinagogă, mânca pâine de Paște, o trimitea pe Mama la măcelărie după carne de porc pentru că era mai ieftină, adora homarul la cutie și tot felul de alte mâncăruri interzise, nu era atee și nici liber cugetătoare. Dl. Anticol, bătrânul negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
veni să-mi vorbești mie de Dumnezeu,“spunea el. Și în timp ce Dna Anticol rămăsese pioasă, ideea care i-a oferit toată viața o plăcere cruntă a fost aceea a marii apostazii de a-și duce mârțoaga cu ochi roz până la sinagoga reformată într-o zi de mare sărbătoare ca s-o proțăpească printre mașinile de lux complicate ale evreilor bogați care își dezgoleau înăuntru capetele de parcă ar fi fost la teatru, cu un soi de josnicie. A răcit pentru că a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cincizeci de ani, era băiat bun, donator, prieten, om cu milă, om cu vână, un calculator lucid al procentajelor, un tip dornic să facă un împrumut caritabil deși nu-și putea nici măcar scrie numele, un om care dăruia pergamente la sinagogă, un protector al rudelor de origine poloneză. Se știa; Einhorn le notase pe toate. Și se pare că toată lumea știa tot. O grămadă de franchețe și respect se perinda de la unul la altul. Și de asemenea, tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am cărat în spate până la limuzină, în parcul tomnatec al cimitirului, în care creșteau tot felul de tufișuri pitice printre dalele de piatră; după aceea înapoi la cina rece așternută pentru convoiul funerar și după aceea, la căderea serii, la sinagogă, îmbrăcat în pantalonii lui negri, picioarele sale călărindu-mă fără pinteni, atârnând neputincioase de-o parte și de alta a mea, cu obrazul apăsat pe spinarea mea. Einhorn nu era religios, dar era obligația lui să meargă la sinagogă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la sinagogă, îmbrăcat în pantalonii lui negri, picioarele sale călărindu-mă fără pinteni, atârnând neputincioase de-o parte și de alta a mea, cu obrazul apăsat pe spinarea mea. Einhorn nu era religios, dar era obligația lui să meargă la sinagogă și, indiferent de ce credea, știa cum să se poarte. Familia Coblin făcea și ea parte din congregația lui și eu mă alăturam de obicei verișoarei Anna în purda orientală, modificată, a galeriei, în timp ce ea îl bocea pe Howard în mijlocul tânguielilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nedemn. M-am dus la Einhorn, pe bulevard, unde pomii începuseră să dea muguri în vioriul favorit al unei seri de aprilie din Chicago, îmbibată de carbon și cu mirosul de la straturile suprapuse de mâzgă din canale, pe lângă lămpile de la sinagogă, oamenii care ieșeau de acolo cu haine noi și pălării de afaceri, cu plicuri pătrate de catifea pentru cele trebuincioase pentru rugăciune. Era prima noapte a Paștelui evreiesc, când Îngerul Morții coboară prin toate ușile neînsemnate cu sânge să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
publicitatea care altminteri i-ar distruge afacerile? Mama care e gata să facă orice pentru amantul ei? Ribono shel Olam!*“ Am fost surprins să aud expresia asta, pe care mi-a explicat-o după cum urmează: — Tata era portar la o sinagogă, și eu omoram timpul în pivnița lor. Am avut un unchi care a fost colonel în războiul cu burii. Cine ce este? Care va să zică dacă istoria aruncă asupra noastră o lumină stranie, ba chiar ridicolă, suntem încă serioși cu toții, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întrebat-o într-o doară : "Și cine-i tatăl tău?" A râs : "Ei, tatăl meu demult m-așteaptă acolo, unde-i și Tatăl mirelui meu... A murit demult, uitându-se la mine și șoptind : fetița mea, fetița mea... Era șeful sinagogii... Ce, nu-l știi ?"... Iair se numea, Iair... Numele Nu știu cum s-a întâmplat, își începu băiatul povestea. De când mă știu, mi-a fost frică să stau cu ceilalți. Chiar frații și surorile mele mă ocoleau sau, când eram împreună, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-mi ajungă pentru toată viața. Și chiar să-mi țină de foame. N-ați văzut că atunci când ești iubit nu-ți mai e foame? Și chiar trăiam din iubirea ei. Tot pentru ea mă duceam, când mă lăsa învățătorul, la sinagogă (erau multe de făcut în casă și trebuia cumva să-mi câștig adăpostul și mâncarea). În ziua aceea, învățătorul era singur. M-a chemat la el. Mi s-a făcut frică. Acuș o să-mi spună să plec. Dar unde, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a făcut frică. Acuș o să-mi spună să plec. Dar unde, Doamne?! Dar nu, nu era asta. S-a uitat lung la mine cine știe ce-o fi văzut. Mi-a spus să mă spăl și să mergem împreună la sinagogă. N-avea importanță dacă mai era ceva de făcut prin casă. "De când nu te-ai mai rugat?" mă întrebă el. N-am răspuns. Parcă de când se uscase mâna, nici nu mai vorbeam cum trebuie. Limba se împleticea și, încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimeni. Cu ochii în pământ, am mers în urma învățătorului. Ce n-aș fi dat să mă lase în pace, acolo, acasă. Nu mai vroiam nimic: iar lume, iar oameni, iar ură... mai bine aș fi murit. Când am intrat în sinagogă, El ședea acolo. Nu m-am uitat la El. Demult nu mă mai uitam la oameni și, dacă puteam să-i ocolesc, mă credeam în siguranță. Am simțit că învățătorul mă trage de haină. "Haide, du-te! Te cheamă". Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mare de iubire, iubirea curgea ca lumina și știam că iubirea aceea n-o să se sfârșească niciodată. Când mi-a spus: "Întinde-ți mâna", așa am făcut. Am auzit pe urmă strigatele celor din jur, i-am văzut pe învățații sinagogii ieșind furioși afară altădată m-aș fi temut, dar în iubirea aceea nu te puteai teme de nimic și de nimeni și când m-am uitat, mâna mea se făcuse ca și cealaltă sănătoasă. Am dat cu mâna pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Evreii din satul Copou XE "Copou" , cam 300 la număr (acest sat, care la origine era situat În afara Iașiului, a devenit un fel de suburbie Îndepărtată a orașului), au fost evacuați după aceeași metodă. Șeful Comunității, care era și administratorul sinagogii, a fost bătut până ce a paralizat, deoarece a Îndrăznit să telefoneze președintelui Comunității vecine din Iași și să-l Întrebe ce să facă cu sulurile Torei. A fost acuzat că este „comunist care a avut convorbiri subversive”. Bărbații Între 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vor fi executați pe loc, fără să pot căpăta dela cineva vreo lămurire serioasă spre a descoperi cauza acestei situații. Tot În acea clipă au Început să se tragă focuri de armă cazonă și pistol automat pe toată valea din spatele sinagogii de pe strada Aurel Vlaicu... Am fost Întrebat tot atunci de un ofițer german În franceză de ce români Împușcă așa fără motiv În oraș, producând alarmă... Orice Încercare de potolire a acțiunii descrisă mai sus din partea noastră a rămas fără efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a prezentat la anchete și la procesul din 1948 - a condus de fapt o bandă de huligani (probabil legionari), „parte din bandă cu pistoale și alții cu ciomege”, a pătruns În case evreiești din zona săracă, chiar În curtea unei sinagogi, pentru a-l prinde pe ceauș și pe fiul lui, a dus ea singură un convoi la Chestură, și Împreună cu banda sa i-a „bătut groaznic” pe evrei. Două fete din bandă, surorile Oțeleanu XE "Oțeleanu (surorile)" , au strigat „scoateți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
victimelor și pe care le puteau lua fără osteneală mare, dar s’au pus să scoată și dinții de aur din gură cadavrelor. Am lucrat la săpatul gropilor până ora la 5 d.a. după care am Început transportarea cadavrelor din sinagogă la groapă și am procedat la Îngroparea lor. N-am putut recunoaște pe nimeni printre cadavre deoarece În afară de faptul că erau sfârtecați și curgeau bucăți pe jos atunci când Îi transportam, erau umflați și intraseră În putrefacție”24. În cimitir, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vreo 130 de evrei, de dimineață, fără hrană, s’a milostivit de ei și cu Încă un tânăr, a urcat dealul cimitirului ca să le deie ceva de mâncare. Pe la ora șase seara, bătrânul este văzut urcând scările ce duceau la sinagoga din curtea cimitirului. N-a ajuns cu mâncarea până la cei ce lucrau la facerea gropilor când o patrulă compusă din trei jandarmi Îl oprește, Îl duc spre interiorul cimitirului, Îi ordonă să se dezbrace și să se desculțe, rămânând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
mâncarea până la cei ce lucrau la facerea gropilor când o patrulă compusă din trei jandarmi Îl oprește, Îl duc spre interiorul cimitirului, Îi ordonă să se dezbrace și să se desculțe, rămânând În căma e. Este așezat cu fața spre zidul sinagogii și Împușcat. Așa a fost Împușcat și tânărul ce a fost cu el”33. Un martor ocular a adăugat că tânărul nu a murit imediat - a implorat să se mai tragă un glonte În el, „iar noi Îngroziți, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nu erau morți, iar medicul dr. Gheorghiu XE "Gheorghiu" a acordat, după spusele sale, primul ajutor unui tânăr evreu care leșinase - „i-a făcut respirație artificială și o injecție”. Evreii au fost coborâți din vagoane și duși sub pază la sinagogă, ce se afla În apropierea liniei ferate. Doar În vagonul al treilea a fost găsit un evreu mort. Când au vrut să continue să deschidă vagoanele, a apărut, potrivit afirmațiilor lui Totoescu XE "Totoescu" , un ofițer german (Însoțit de căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
care ar putea ușura starea evreilor. Totodată, prefectul a dispus reîmbarcarea celor scoși din tren (și dispoziția a fost executată). Când pretorul i-a căutat pe fruntașii Comunității, „am aflat că președintele Comunității și ajutorii lui au fost «furișați» din sinagogă de către soldații regimentului căpitanului Marinescu XE "Marinescu" ”. Soldații care au păzit trenul nu au permis nimănui să se apropie de el, au Împiedicat aprovizionarea și chiar negoțul cu apă. Dar noaptea, când a Început o ploaie puternică, au fugit cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]