4,151 matches
-
supra eu rezultă niște cifre arabe alambicate universul miroase detestabil a iubire opulent miroase a moarte scrie pe mine cu dinții hărți de sentimente hașurate între ieri și azi sunt tangouri frustrante nu îți place să fii eu respiră inegal sinele tău edulcorat /insulă de corali pavată cu hipersentimente/ întâia data timpul este dozat ultima data (mai) iubesc perdant dormi însingurat în tabloul lui Van Gogh abstracte monalise te revendică constant îmi pierd tocul de 15 cm defect pe autostradă unde
HIPERSENTIMENTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376604_a_377933]
-
prea multe legi, decât, poate, numai cu cele ale naturii...Probabil că, de aceea, la nuntă, mireasa se îmbracă în alb, iar ginerele în negru (Știe el ce-l așteaptă! Asta, așa, că ”...Să mai și zâmbim”.) În ce privește ”Armistițiul” dintre sinele nostru și gândul care ne ține în permanență ocupați, cu toții știm că ce e prea mult strică... dar și lipsa gândurilor... indică sărăcie spirituală. Și-atunci... fericiți cei săraci cu duhul? (ar fi unul din aspectele zicalei). Da, energia gândului
OLGUŢA TRIFAN ŞI ”ARMISTIŢIUL” CU GÂNDUL REBEL DE A SCRIE VERSURI DE PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376643_a_377972]
-
Desigur că, nu cred că există român care să nu dorească fericirea familiei sale și a poporului său. Dar, oare, știm noi cum să aflăm fericirea? Numai făcând pe alții fericiți. Să știți! Nu poți fi fericit doar golit de sinele egoist și parșiv. Liber de firea care ar dori să fie el mai presus de alții, dai mereu toată prețuirea pentru fiecare ființă umană și îi vrei binele. Și faci ceva, un gest cât de mic să îi vezi pe
DESPRE SECRETUL FERICIRII PĂMÂNTENE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376741_a_378070]
-
obișnuit o numim conștiință. Alteori visele ne confirmă o convingere sau alta, printr-o persoană la care noi ținem și care devine vocea conștiinței noastre. Acelea sunt visele care n-au nevoie de interpretare, ele sunt îndemnuri, ordine venite în sinele noastre cele mai înalte. * Nicolae , bunicul din partea tatălui, se stinsese de mult...Eu nu l-am cunoscut. În schimb am cunoscut-o pe bunica paternă, Ana. Era , mi se părea , foarte bătrână și nu mai vedea. Avea glaucom, inoperabil. Cred
TU POȚI! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376793_a_378122]
-
a egoismului, a minciunii, a meschinăriei, atitudinea lui reamintind că omul a fost creat să fie bun. Cu siguranță poetul își va fi propus ca prin urcușul neîncetat în căutarea drumului către sine, călătorie interioară pentru redescoperirea și întalnirea cu sinele pur și luminat (- devenirea întru ființă - cum se exprima într-un mod magistral C.Noica), să atingă acest ideal, să se ferească de idoli, de slăvirea deșartă a celor nemeritorii, a străinilor, care ne-ar îndepărta de noi înșine, până la
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
plată pentru predicatorii mai puțini dotați. Căsătorindu-se, crezând că și-a găsit liniștea sufletească și căldura familiei, de care nu a avut parte, nu peste mult timp rămâne văduv. În aceste condiții, trist și însingurat se retrage în “cochilia” sinelui. În timpul revoluției de la 1789, se duce la Paris, unde a înființat primul club al patrioților, alăturându-se extremiștilor revoluționari, deși Revoluția i-a pricinuit multe neajunsuri. Și-a dat seama că Revoluția Franceză, așa cum o judecăm și noi azi, a
CHAMFORT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375130_a_376459]
-
ar fi primul din cei șapte factori ai Realității, urmat de Buddhi (înțelepciunea), Manas superior, Manas inferior, Kama (senzația, dorința), Prana (vitalitatea) și Sthula Butha (materialitatea). Atma este totuna cu Mahatma (suflet mare). Toate acestea sunt străbătute de Eul omului, Sinele care înregistrează toate variațiunile spiritului, ale mentalului și ale grosierului, martor unic al existenței, esența Ființei, principiu eteric care e identificabil cu viața în sine și în care se manifestă dimpreună Brahma (Legea; primul Logos), Avidya (Neființa, Irealul; al doilea
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
nirvanice (p. 480), însăși viața lui este trăită între realitatea empirică și cea metafizică și se exprimă metaforic în limbajul poeziei. În viziunea sa, poetul are convingerea că orice viață este o renaștere a sufletului, un zbucium samsaric, în care Sinele transcende spre ceea ce același ezoterism hindus numea Sat-Avidia (Ființă-Neființă). Cea de a III-a treaptă este consacrată morții din perspectivă samsarică, dar în egală măsură și vieții repetate întru toate ale ei, mai ales în resfințirea iubirii. Eugen Dorcescu a
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
câmpie/ Greu adâncită-n umbra viorie/ A codrilor ce-o străjuiau de sus.// Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/”...(ibidem). Integrabil aceleiași poezii a ființei, erotismul este o purificare a Sinelui care se va desăvârși după principiile Fengshui yin și yang, respectiv materia stabilă, dar pasivă a naturii, concentrată în întuneric și umezeală (feminitatea), și forța cerească expansivă, activă deci, exprimată prin căldură și uscăciune (masculinitatea): „Goana lor buimacă/ E-a
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam. Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând...” (p. 490). Treapta a IV-a, Adâncul. Nimicirea, Abaddon, este consacrată discontinuităților, accidentalului care se manifestă la exteriorizarea interiorității, în căutarea alterității pe paradigma mundană a Sinelui: „...acum, pe treapta a IV-a, intervine ȘOCUL la contactul cu EXTERIORITATEA. Cu anecdotica Samsarei. Acum are loc cunoașterea fenomenală, la suprafață, a Samsarei. Cunoașterea stării de spirit numită Samsara”, confirmă poetul (p. 493). Materialitatea disolută în diluvian (ploaia ca
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
moarte, treapta sublimă, înălțătoare, purtătoare a tragismului nobil, a unui omenesc superior, și-ar avea locul, mi se pare, și logic, și pentru continuitatea în tragism și sublim, o treaptă a lui Thanatos (p. 509). Pe această secvență reverberează psalmodic Sinele reflexiv, debarasat de emoțional. „Lăudat să fii, Doamne,/ pentru lumină și soare,/ lăudat pentru alba ninsoare,/ lăudat pentru ploi, pentru grâne,/ lăudat pentru luna și stelele ce/ clipesc primăvara în Râu și-n fântâne./ Lăudat pentru bucata de pâine/ și
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
-i viață,/ încât, întors acasă,/ și-a șters, cu/ un gest decis, decisiv,/ și-a șters, de pe/ pânza goală a zilei,/ statura, umbra/ și urmele -/ atât înapoi, cât și/ înainte” (p. 541). Cu alura lui de sfinx, bătrânul este concomitent Sinele divizat între trupesc, spiritual și aspirația nirvanică, dar și înțelegere și acceptare a sensului și cauzărilor: „nedespărțit e tot ce se desparte”. Cea de a VIII-a treaptă este în definitiv Prima treaptă a cerului: „Sufletul meu/ între cădere și
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
prin canioanele vieții sale, nu a jucat niciodată, în exterioritatea teatrului și cinema-ului, un spectacol de bravadă la scenă deschisă, dar întreaga sa viață a fost până la momentul prezent act al trăirii într-o luptă interioară, neîntreruptă nicio secundă, sinele uman fiind continuu în raport de beligeranță cu asperitățile zilelor sale, imprimate de crampoanele unei boli înfipte adânc în corp. Dintotdeauna, sănătatea actorului Valentin Uritescu nu să fie ferită de vreo cădere a trebuit, ci să fie menținută, așa șubredă
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
sunt investigații afective prin propria viață, fragmente de amintiri, creionări biografice. Boala îi întinde curse și îi pune pietre de moară pe literele cuvântului, dar pe aripile lui, nu! Actorul Valentin Uritescu e „înrăit” într-un singur viciu: al explorării sinelui și-al comuniunii cu semenii. Îi cere vieții ani și anilor putere pentru aceasta! Iese la iveală de aici faptul că tristețea e învinsă de către Valentin Uritescu, dar cu boala își dispută dreptul la ideal în fiecare clipă de viață
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate / ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
sângele meu/ mă iubește ca o femeie. Poezia dumiană este una a stărilor. Starea de singurătate, starea de așeptare, starea de visare, starea metafizică, starea de meditație... Starea de nedeterminare, de nedumerire, de aflare pe o margine sau alta a sinelui, a lucrurilor apropiate ori îndepărtate, a vieții este imprimată și de expresia un fel de care lasă impresia de incertitudine, lamentare, nehotărâre. Să rămân aici în lumea mea/ cu o singură moarte cu toate ale mele, cu crescătoria mea de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
o schimbare. El nu se poate părăsi pe sine sau nu vrea să o facä decât atunci când înăuntru cineva îl va înlocui. Iată o altă metodă de a popula sufletul cu oameni, de a combate singurătatea! Ca singur locuitor al sinelui își alege drept locuință propria inimă întrucât nu mai poate locui în inima cuiva inexistent. Tristețea este starea de alb-negru, este cum ai împărți viața pe jumătate cu cineva căruia îi donezi unul dintre plămânii tăi. Mergând printre obsesiile poetului
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
găsit și pot veni! Mulțumesc! Bineînțeles că vă voi ține la curent... La revedere! ... Doamna Romașcanu...?!? Emanuela privea către Ana-Maria Bejan, dar părea că o privește fără să o vadă, privea prin ea. Devenise tăcută, prinsă între două stări. În sinele ei se petrecea un ceva ciudat, un ceva inexplicabil. Simțea un ceva ca un gol. Un gol în suflet, care se transforma într-un hău. Starea aceasta a prins-o de îndată ce s-a conturat plecarea sigură a Danielei, undeva, unde
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
cu o prefață de Marin Ifrim, „sunt... visez... rămân” (carte bilingvă, în italiană de Luca Cipolla) și, același volum tradus în limba franceză de Virginia Bogdan, ne dezvăluie un poet a cărui eu își pune problema existenței, croind cărare prin sinele dezorientat de avalanșa lipsei câmpiilor “răsfățate de râuri/câmpiile cu soare lipseau...” (Câmpiile cu soare lipseau...). Există o alunecare aforistică, în partea de jos a micro-poemelor palpită carnea răspunsurilor evidențiate în partea de sus, umplând clepsidra cu lumina cântecelor „născute
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
geamăn care îl înlocuiește pe celălalt frate geamănˮ (Idem). În ciuda scindării eului, a întâlnirii sale cu dublul, acesta nu se disipează, ci, la finalul experienței (traumatizante de cele mai multe ori), el se reîntregește, finalitatea fiind maturizarea eului și (re)câștigarea unității Sinelui (Idem) În Răzbunarea gemenelor, avem de a face cu o narațiune în ramă. Rama o constituie experiența concretă a autorului, care își discută creația literară cu soția Titina, iar narațiunea din ramă este istoria relației lui Norinel Ene cu gemenele
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului M-am lovit de limită când am ascultat glasul gol al butoiului tomnatec din care se scursese întreaga sevă tămâioasă de zâmbete. I-am deschis capacul spre libertate cu o plecare în centrul sinelui. M-am lovit de limită ca de o trezire în baia dumnezeirii . M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în pulbere de stele și măruntaie de vânt. Pășisem cu entuziasm și teamă pe scara podgoriilor
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > PARADOXUL SINELUI Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului Destinul? Hahaha ... de mai multe ori și-a bătut joc de mine! M-a încuiat într-o încăpere, albă, fără nici o ieșire și nici o intrare
PARADOXUL SINELUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372247_a_373576]
-
călătoria. Postulatul teoretic și metodologic al studiile comparate așa după cum îl vede Steven Totosy de Zepetnek este de “a impresiona și deschide dialogul între culturi, limbi, literaturi, discipline” iar prin intermediul poeziei așa se întâmplă în Serii de călătorie (Călătorii ale sinelui). Cartea este alcătuită din selecții sumare ale poeziilor scrise de către autoare în diverse puncte geografice, în diverse zone ale lumii, și este intenționat împărțită în cinci secțiuni intitulate: I. Serii ale celebrărilor (“Undeva, cândva”)-o secțiune ce se preocupă în
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
Odiseu sau Ulise, regele legendar al Itacăi și eroul poemului epic homerian Odiseea (de asemenea o figură cheie în Iliada lui Homer și în alte opere ale Ciclului Epic), persoana poetică/the poetic persona a Seriilor de călătorie (Călătorii ale sinelui) străbate, traversează lumea în lung și în lat dar este în permanență marcată de întorcerea acolo unde îi sunt rădăcinile: Acasă. Cartea are cinci secțiuni și pentru a sugera ca persoana poetică/the poetic persona a Seriilor de călătorie este
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
vieții și ne îndeamnă să apreciem percepția haosului din jurul nostru. Cinci este în conexiune cu ideea de călătorie, dar peregrinările, aventurile, nu trebuie înțelese în sens pur fizic. Unele dintre cele mai relevante călătorii sunt în interiorul ființei, sunt explorări ale sinelui, sunt aventuri ale minții și spiritului. Exact această combinație între călătoriile reale și cele imaginare, între călătoriile reale/geografice și cele interioare definește Travel Series/ Seriile de călătorie, un lucru bine punctat în subtitlul Călătorii ale sinelui/ Journeys of the
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]