4,167 matches
-
Pot fi: psihologi, specialiști în resurse umane, sociologi, agenți de vânzări, politicieni, profesori, medici de familie, etc. Inteligența intrapersonală implică abilitatea de a se înțelege pe sine, capacitatea de a forma un model plin de acuratețe și de veridicitate a sinelui și de a fi în stare de a folosi acest model pentru a acționa eficient în viață. Oamenii dotați cu o astfel de inteligență sunt extremi de conștienți de propriile convingeri, sentimente și motivații. Le place să lucreze singuri și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nasul, cu pielea, cu toți porii, cu limba"215. Trăind și simțind realitatea atât de intens, eul blecherian suferă, este un eu chinuit de tirania formelor ce îl înconjoară, ajungând să trăiască o dramă la nivel spiritual. Exacerbarea continuă a sinelui, starea constant angoasantă, căutarea febrilă a unor ipostaze care să-l salveze din individualitatea dată, frica de sine însuși, îl apropie pe Max Blecher, într-o oarecare măsură, de Franz Kafka, fapt surprins exemplar de Eugen Ionescu. Suferința originară din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care merge din loc în loc fără a vrea să se stabilească undeva"218. Acestă incapacitate de a se simți comfortabil cu sine însuși se extinde asupra spațiului pe care personajul blecherian îl simte străin, neaparținându-i. Cauza acestei incompatibilități cu sinele și cu lumea vine fără îndoială din nevoia stringentă de a fi altcineva, nevoie pe care personajul lui Blecher nu reușește decât temporar să o satisfacă. Plecând de la teoria narativă a identității a lui Paul Ricoeur din Soi-même comme un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
între identitatea IDEM și identitatea IPSE, cele două componente interdependente ale identității, unde IDEM reprezintă nucleul dur, centrul, forma stabilă, constantă și permanentă în timp a identității, iar IPSE înglobează și chiar stimulează schimbarea, alteritatea, desemnând variațiile, zona dinamică a sinelui, ambele coexistănd în interiorul aceluiași individ, Ada Brăvescu observa că personajul blecherian își explorează la maximum latura IPSE, dorindu-și să fie altcineva sau altceva, să-și suprapună sinele pe un alter. Ar accepta cu cea mai mare bucurie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
IPSE înglobează și chiar stimulează schimbarea, alteritatea, desemnând variațiile, zona dinamică a sinelui, ambele coexistănd în interiorul aceluiași individ, Ada Brăvescu observa că personajul blecherian își explorează la maximum latura IPSE, dorindu-și să fie altcineva sau altceva, să-și suprapună sinele pe un alter. Ar accepta cu cea mai mare bucurie să fie un clovn, o paiață mecanică într-o vitrină curată și luminată, o figurină de ceară din panopticum, propria sa fotografie, un pom, o statuie, chiar și o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a unei importante cantități din mine însumi"253. Sfârșitul romanului Întâmplări în irealitatea imediată va coincide cu prima criză conștientă a naratorului-personaj, pe de o parte, iar pe de ală parte cu afirmarea clară a dorinței de a scăpa de sinele care i-a fost dat: ce bine ar fi fost să înlocuiesc eu paiața cea mică și veselă! Între cărți și mingii, înconjurat de obiecte curate, așezate corect pe o coală de hârtie albastră. Pac! Pac! Pac! Ce bine, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce va fi purtat de Emanuel cu sine, pentru că printr-un transfer atributiv va deveni chiar râsul său. Astfel, de la ascultarea și tăcerea celorlalți se va ajunge la ascultarea sinelui. Personajele blecheriene, ca de altfel și personajele lui Mann, iau în calcul posibilitatea lor de ,,a nu mai fi", după ce au conștientizat posibilitatea altora ,,de a nu mai fi". O astfel de moarte are rolul de a scoate personajul din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai fi", după ce au conștientizat posibilitatea altora ,,de a nu mai fi". O astfel de moarte are rolul de a scoate personajul din ceea ce Heidegger numea ,,starea de a fi căzut", o stare inautentică, acea stare zilnică care blochează accesul sinelui către sine. După moartea lui Quitonce, Emanuel va experimenta stări angoasante, ființa sa ,,se va deschide sieși ca grijă"275. De altfel, dintre toate personajele romanului, Emanuel și Ernest sunt cei care constată conștient dispariția lui Quitonce, singurii care percep
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va experimenta stări angoasante, ființa sa ,,se va deschide sieși ca grijă"275. De altfel, dintre toate personajele romanului, Emanuel și Ernest sunt cei care constată conștient dispariția lui Quitonce, singurii care percep moartea celuilalt ca o posibilă moarte a sinelui. Moartea lui Quitonce, ca de altfel a tuturor personajelor care vor urma, are rolul de a îngheța afectiv sentimentele lui Emanuel. Același efect îl produce aupra lui Aschenbach, personajul din Moartea la Veneția, al lui Thomas Mann, dispariția tinerei fete
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a nu mai fi. Literatura lui Blecher se transformă astfel într-un discurs susținut al modului în care personajul poate să facă față acestei confruntări. De aici, escapadele în ,,irealitatea imediată" și ,,vizuina luminată" adevărate oportunități de confruntare a sinelui cu sine. În Excurs asupra câtorva termeni heideggerieni din Ființă și timp, Gabriel Liiceanu, numea angoasa ,,switch existențial" deoarece rolul acesteia ar fi de a transforma discursul în tăcere, de a face primul pas către posibilitatea întâlnirii cu propria moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai fi". Heidegger concepe ființa ca ,,grijă". Din această perspectivă, angoasa este definită ca o ,,grijă permanentă a ființei de a nu mai fi". Este posibilitatea prin care individul poate ieși din ,,cădere", din acea stare inautentică care împiedică confruntarea sinelui cu sine. Personajele lui Blecher învață ,,să prelucreze moarea în registrul vieții"279, ajung să se confrunte cu propriul lor sfârșit ca posibilitate. Ipostaza cu care se identifică atât Emanuel, cât și personajele din Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
zi, și noapte, se vede și nu se vede nimic, se viețuiește și nu se viețuiește, lucrurile sunt pline, și goale"415. Finalul călătoriei este simbolic, găsirea oglinzii și implicit actul oglindirii echivalează, de fapt, cu momentul conștientizării și recunoașterii sinelui. Oglinda nu face decât să întărească ceea ce era evident dar uneori, din diferite motive, nu putem vedea: pentru a merge ,,dincolo" trebuie să cunoaștem foarte bine lumea în care trăim, atât latura socială, cât mai ales cea interioară. Fără cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu face decât să întărească ceea ce era evident dar uneori, din diferite motive, nu putem vedea: pentru a merge ,,dincolo" trebuie să cunoaștem foarte bine lumea în care trăim, atât latura socială, cât mai ales cea interioară. Fără cunoașterea/ recunoașterea sinelui, interiorului, limita nu poate fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu un discurs reflexiv despre propriul eu, de data aceasta constatator și nu interogator. ,,Deschiderea" se produce în acest ultim roman mai des, tocmai datorită faptului că tentativele de cunoaștere ale propriului trup au fost nenumărate, rezultatul acestor ,,transgresări" ale sinelui fiind identificarea exactă a trupului cu ,,caverna intimă și cunoscută, acceași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele"420. Convingerea de la care naratorul-personaj pleacă în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din România, coord. Aida Todi, București, Editura Universitaria, 2011. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Construcții paratopice în romanele lui Max Blecher" în Studii de literatură și critică literară, coord. Paul Dugneanu, Editura Universitaria, București, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui", http://www.e-reporter.ro/sentimentul-morții-si-constiinta-sinelui-in-opera-lui-max-blecher, 26 martie 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui în opera lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.1 (38), Anul XI, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Max Blecher" în Studii de literatură și critică literară, coord. Paul Dugneanu, Editura Universitaria, București, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui", http://www.e-reporter.ro/sentimentul-morții-si-constiinta-sinelui-in-opera-lui-max-blecher, 26 martie 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui în opera lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.1 (38), Anul XI, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Receptarea critică a operei narative a lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
rușine, sentimentul că faci ceva greșit. Iată cît de simplu sună instrucțiunile: „Așa te vindeci”. CÎnd vindecătorul te vede În acest mod profund și sincer, vei experimenta eul radiant din tine. Această carte vă va ajuta să vă armonizați cu sinele dumneavoastră radiant. Un al doilea concept important din acest volum este premisa fundamentală a medicinei energetice și anume faptul că Einstein a avut dreptate - totul este doar energie. Lumea fizică nu este altceva decît o vibrație Înceată a energiei. Energia
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și pe care părțile îl vor semna, fie părțile nu au ajuns la nici o înțelegere, dar cel puțin au fost lămurite niște aspecte comune ale conflictului lor. E. TIPURI DE CONFLICT la nivel individual - conflict interne, cu propria persoană CU SINELE - fac obiectul de studiu al psihologiei; la nivel de grup - conflicte in cadrul grupului si conflicte cu alte grupuri - sunt cele care ne vom referi in lucrarea noastră; la nivel de societate - conflicte interpersonale (intre indivizi) și în interiorul societății (exemplu
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3130]
-
poeticii teatrale moderne. Elementele de continuitate și discontinuitate, vizibile în raporturile autor-univers imaginat, autor-regizor, autor-text-personaje, autor-reprezentație dramatică-actori sunt urmărite pe trei niveluri distincte: strategii dramatice, statutul personajului și limbajul dramatic. Analiza stilistică este pusă în slujba surprinderii raporturilor personajelor cu sinele, cu alteritatea, cu istoria. Un loc important este acordat comentării modalităților de demontare a mecanismului teatral. Din cuprins: • Strategii dramatic • Statutul personajului • Limbajul verbal din perspec-tiva modurilor de structurare a limbajului dramatic modern NICOLETA MUNTEANU (n. 1970) a absolvit Facultatea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a treia ipostază este întrupată de Philip Marlowe însuși. Cititorul constant al cărților lui Chandler va concede imediat că un astfel de personaj e gândit în oglinda flatantă a unui autor care-și căuta mântuirea prin scris: Marlowe reprezintă, desigur, sinele ideal al lui Chandler, conștiința care l-a pedepsit pe Roger Wade-ul din el, deși nu fără a-i lăuda realizările (Wade cel din carte este „nițel ticălos și poate și nițel geniu”), și s-a împrietenit cu acel Terry
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interiorul său, nu fără o anumită reținere (Spender, 1977, pp. 134-135). Pentru a puncta decisiv, Natasha Spender fixează în pieptul fiecăreia din aceste ipostaze ale autorului câte o etichetă pe cât de agresivă, pe atât de reducționistă: Roger Wade ar reprezenta „sinele său rău” (his bad self), Philip Marlowe - „sinele bun” (his good self), iar Terry Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l reboteze pe Lennox în Lomax
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1977, pp. 134-135). Pentru a puncta decisiv, Natasha Spender fixează în pieptul fiecăreia din aceste ipostaze ale autorului câte o etichetă pe cât de agresivă, pe atât de reducționistă: Roger Wade ar reprezenta „sinele său rău” (his bad self), Philip Marlowe - „sinele bun” (his good self), iar Terry Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l reboteze pe Lennox în Lomax! O fi vorba de „sinele fals” al personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Spender fixează în pieptul fiecăreia din aceste ipostaze ale autorului câte o etichetă pe cât de agresivă, pe atât de reducționistă: Roger Wade ar reprezenta „sinele său rău” (his bad self), Philip Marlowe - „sinele bun” (his good self), iar Terry Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l reboteze pe Lennox în Lomax! O fi vorba de „sinele fals” al personajului!) Pentru a nu fi învinovățită de reducționism, autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
self), Philip Marlowe - „sinele bun” (his good self), iar Terry Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l reboteze pe Lennox în Lomax! O fi vorba de „sinele fals” al personajului!) Pentru a nu fi învinovățită de reducționism, autoarea eseului concede: Aceste trei ipostaze, frecvent aflate în conflict, sunt adeseori subordonate unui al patrulea, plăcut, generos și binevoitor prieten paternal (Spender, 1977, p. 135). Rămâne doar să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
antrenarea și stimularea gândirii și creativității, bazate pe metodele consacrate, pe jocuri plastice și experimente-joc, prin abordări inter-, pluri și multidisciplinare: Unele metode, situații de Învățare și experimente creative au caracter constructivist, altele solicită gândirea analogică, simbolică, imaginația, inteligența emoțională, sinele, conștientul, subconștientul, altele au caracter ludic accentual, altele sunt colective, altele individuale, unele valorifcă experiențe perceptive concrete, Însă toate incită structurile și procesele psihice ale subiectului implicat. Iată În continuare câteva metode pe care auxiliarul didactic le propune educatorilor de
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]