11,710 matches
-
În vreme ce groparul cinic, marcat de o seriozitate profesională incontestabilă, cu o mână tăia coșciugul iar cu cealaltă Îi ținea picioarele lui Matei. Lipsea fanfara. Nepăsător, Vasile a ieșit dintre ei și s-a Îndreptat către avionul prăbușit, monument desăvârșit al singurătății. Ajuns În dreptul lui, i se părea că stă lângă propria-i statuie, Încoronarea gloriei de scriitor la care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
călcat, colecția de ceasuri, colecția de cutii de chibrituri și colecția de capace de bere. Nu ieșea niciodată la plimbare după amiaza, dacă era vreun meci la televizor Îl privea mâncând semințe de dovleac, iar seara se Îmbăta, strivit de singurătate, uitându-se pe fereastră până la Îndobitocire. Nu avea decât amintiri oficiale, de serviciu, nu avea pulsiuni sexuale, nu-și cunoscuse părinții, dar avea presimțirea că taică-său era unul din soldații armatei sovietice, care se distrase cu o moldoveancă de pe lângă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
meargă fulgii. Și ce vină are el, Rogoz? De ce să scoată ăla castanele din foc cu mâna lui? Mai este și duminică, futu-i duminica mă-sii, când el e obișnuit să Își plângă de milă, de tristețe și de singurătate, nu să umble după canalii care scriu poezii patriotice. Și oftând a deschis frigiderul și a scos o sticlă de vodcă, Stalinskaia, primită de la șeful restaurantului „Dealul Mare“. Și-a turnat un păhărel și l-a dat peste cap rusește
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ceea ce nu puteam fi. În loc să fac ceea ce ai Încercat tu să faci, am ținut mai degrabă să mă pun la adăpost În rândurile lor, am Învățat să fiu duplicitar, adică să am doar o jumătate de viață a mea, În singurătate. Îți mărturisesc că eu sunt creierul acestei mise en scène care ți-a tulburat ultimele zile. I-am manipulat și pe Rogoz, și pe Cristian, și pe Căreală, și, ca să ți-o spun pe șleau, am vrut astfel să mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dragoste. Venise prin repartiție, era matematiciana, micuța, bruneta cu ochi albaștri, buze parcă se dăduse cu botox și ochi mongoloizi. Era cu 9 ani mai tânără ca mine. Tocmai îmi cumpărasem un apartament cu 2 camere și obosisem de muncă, singurătate și a venit săptămâna aia chioara, oarbă. Corespundea cu ce voiam eu, să fie cu studii superioare, a doua generație și să îmi placă. Totuși, două lucruri: unul nu l-am știut și pe altul l-am ignorat, crezând că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de la recepție nu voia să-mi dea o cameră. Mă tot întreba, incredul, dacă sunt singur. Probabil că încerca să-și imagineze care-i „trucul“ meu. — Da, singur sunt, i-am aruncat excedat. Nu se vede scris pe fruntea mea: singurătate de supernovă? Au nu am oare găuri negre în ochi și o nebuloasă făinoasă în gură? Când am urcat strângând în pumn o cheie veche, rugoasă, cu inel, ca alea de castel, am simțit, din jocul umbrelor și scârțâituri în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
recunoști că ți-e dor un pic de liberele maidane mioritice unde poți să-ți arunci nestingherit gunoiul din mașina aflată în mers sau să-ți schimbi uleiul la mașină pe marginea șanțului fără ca cineva să sune la Poliție. Despre singurătatea resimțită într-un sat din Luxemburg: nimeni nu mânca semințe pe banca din fața casei, nu mă simțeam nici admirat nici bârfit, ceea ce mă făcea să mă întreb dacă exist. Am simțit ca dispărute reperele unei existența în funcție de care eram obișnuit
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice de tipul maicii sau sfintei, care se salvează de acreală prin faptul că înlocuiesc iubitul cu Dumnezeu. Prăbușirea bărbatului singur este evidențiată adesea prin beție (beția poate da seama și de existența unei singurătăți în doi). Prefer însă bărbatul bețiv femeii acre; e mai ușor de suportat. Căința este apanajul celor puternici; gesturile celor slabi sunt umbrite de frică. ٭ Emmanuel Lévinas sugerează că locuința joacă un rol important în constituirea interiorității, în constituirea eu-lui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cântam... Nu era frumoasă, dar m-a cucerit entuziasmul ei. A venit mai aproape de mine și am rămas cu ea până în ziua de azi. Mi-a făcut patru copii: Mihai, Radu, Alice si Ana. Primii doi i-am dorit. În singurătatea mea mi-am dorit o familie, să am copii mulți. Ea era tânără, eu trecusem de prima tinerețe. Al treilea a venit nedorit. Mi-a mărturisit, după 4 luni, că vom mai avea un copil și am hotărât amândoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în momentul acela. Să știu că m-a iubit până la sfârșitul vieții. Fără iubire putem trăi cu toții? Și fără suflet? Îmi spuneam că ea a fost sufletul meu. Eu trăiesc și acum. Mie, care mereu mi-a fost frică de singurătate, am avut viața plină de fete, de femei, de părinți, căsătoria, copiii. N-am fost singur o clipă. Cea care a fost singură, într-adevăr, a fost ea. După moartea ei, nimeni n-a știut ce se întâmplă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la culoarea intensă, la acaju. Domina încăperea cu frumusețea, singurătatea și tristețea ei. Se ridică cu greu de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rece. Nimic personal în toată această locuință, doar câteva CD-uri, câteva discuri. Crezuse că erau ale lui Mihai. Dar nu, erau ale ei. Aici a stat Clotilde! Ea a fost cea care a creat totul! Această frumusețe stranie, această singurătate și tristețe pe care am simțit-o încă de la intrare. Totul era atât de simplu, de elegant și misterios. Se apropie de silueta de femeie din firidă. Când se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bucuria de a trăi, încredere, speranță. A fost așezat acolo unde păstra "Jurnalul" și scrisorile. "Jurnalul" era mărturia, ultima ei mărturie. Pleca la București cu un gând anume. A plănuit totul, cu minuțiozitate. Toată viața, și-a trăit-o în singurătate, simplitate, frumusețe. A venit la București cu un gând dus la împlinire, lăsând impresia unui accident. Așa a fost! Se deslușise, în sfârșit, ce a însemnat acea zi pentru el și pentru ea. Căuta să-și aducă aminte discuțiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
săi, la familia ce și-o întemeiase. Stătea în mijlocul atelierului nu știa de cât timp. Totul era ca la București. Și măsuța ei de lucru, la fel cu a lui. Deci aici lucrase ani și ani, își trăise gândurile și singurătatea. După expoziția de la Bayreuth, ea a dispărut, cu atelier cu tot, s-a retras, știind bine ce va urma. Dar etajul... Etajul nu are nimic cu ea. Acolo este viața lui Mihai și a lui Beatrice. Ei nu știu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bețivii. Te apucă un of și fuga la pahar! Știa că așa ceva n-o să i se întâmple lui, dar zâmbi, amintindu-și de budana babei Floarea. Și ea "consuma", ca să-și mai uite necazurile, ca să mai uite de bătrânețe și singurătate. Nu prea erau mușterii la Capșa! Localul decăzuse, nu mai erau vremurile când aici întâlneai tot ce era mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase și nu în bine... Mai trase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
eu "la umbra nucului"... Ce bucurie să stai la umbra unui copac! Sădise un nuc în spatele casei și sub el pusese o băncuță. Nucul crescu repede și-i plăcea să stea acolo, să privească spre pădure. Nu-i plăcuse niciodată singurătatea, chiar dacă era cu Toni. Nu se plictisea, mereu își găsea ceva de lucru. Ba în livadă, ba la gard, ba prin sat, la sfat cu oamenii..., dar totuși viața e făcută ca să fie trăită în familie sau cel puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din neatenție și neștiință exact pe... capacul babei Floarea! Observase și el, când venise prima oară, că bătrâna cam mirosea a rachiu, dar se gândise că, fiind singură, era explicabil să mai "consume" din când în când, ca să uite de singurătate. Mai vorbiră o vreme, apoi își luară rămas bun și plecară. În tot acest timp, Toni stătu de pază la poartă. După câteva zile, viața lui Petre și a Anei intră în normal: se sculau care când apuca, beau lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am început să scriu acest jurnal. Îmi place să ascult Bach, sunetul clopotelor de la biserică... Când am început să scriu Jurnalul, fata mea, Ana, m-a întrebat dacă sunt fericit. Da! Acum, aici, sunt fericit! Da, acum, aici sus, în singurătatea mea, singurătate de care m-am ferit o viață întreagă, mă simt fericit! Cu scrisul și luneta mea! Pentru cât timp sunt fericit, nu știu, căci eu am o fire sucită. Mereu neliniștit, mereu agitat. Aici, în sat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să scriu acest jurnal. Îmi place să ascult Bach, sunetul clopotelor de la biserică... Când am început să scriu Jurnalul, fata mea, Ana, m-a întrebat dacă sunt fericit. Da! Acum, aici, sunt fericit! Da, acum, aici sus, în singurătatea mea, singurătate de care m-am ferit o viață întreagă, mă simt fericit! Cu scrisul și luneta mea! Pentru cât timp sunt fericit, nu știu, căci eu am o fire sucită. Mereu neliniștit, mereu agitat. Aici, în sat, m-am implicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ai scuipat sânge. — De unde știi? Am avut o criză mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o șansă de fericire. Ce crezi că simte un om care-și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
diplomă premiat) și Proces cu ușile închise. Tematica ultimei sale creații este una gravă, aceea a deciziilor noastre, care de cele mai mute ori nu ne aparțin, ceea ce face ca viața însăși să nu ne mai aparțină, precum și a spectrului singurătății care pândește în spatele gesturilor noastre. Iar acestui dramatism al tematicii îi corespunde și dramatismul modalităților de expresie scenică, situate la interferența dansului cu teatrul, fapt ce caracterizează întreg acest filon de dans contemporan căruia îi aparține Arcadie Rusu și familia
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
a unor proiecte personale și de anulare a unor obișnuințe comune. Este recomandabil să nu începem alt angajament până nu se vindecă total rănile trecutului. Sunt însă și persoane care pentru a uita eșecul relației încheiate sau pentru a evita singurătatea încep o altă relație fără a evalua adecvat contextul sau persoana cu care pornesc la drum. Noua relație devine un fel de pansament pentru rănile emoționale și nu va fi durabilă sau autentică, pentru că odată cu adaptarea la noul context, interesul
Andreea Marin își pansează rănile lăsate de Bănică prin relația cu turcul by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72168_a_73493]
-
dobândi. Când, în 1982, satrapii comuniști îi propuneau să semneze o hârtie care i-ar fi schimbat într-o clipă starea de pușcăriaș în cea de profitor de lux, a răspuns fără ezitare: "Știu cât de adânc poate fi simțământul singurătății. Te gândești că te afli neputincios în fața aparatului polițienesc și al armatei mobilizat în acea noapte de decembrie. Încă nu știi ce se va întâmpla. Încă nu știi că oamenii vor începe să-și revină din șoc, că vor apărea
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
mult mai complexe decât par la prima vedere: "ținta la Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a reda o lecție de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un Ťinvestigatorť al nevăzutelor (s.a.) și nu al aparențelor (s.a.) nemilosului univers tentacular" (p. 27). Analiza lui Mircea Mihăieș nu ocolește nici
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
Constantin Țoiu Să rabzi imensa apăsare a singurătății, dacă se zice că ești important, și că ai până la urmă ceva de spus... Să te lași invadat de adevărurile nepermise. Să fii mai presus decât ești. Să minți întotdeauna în sensul celor ce nu pot fi, ca înălțime, de
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]