2,599 matches
-
a poetului, care o străbate prețuindu-i toate înfățișările prin care îi iese în cale, și zborul sau cântecul păsărilor, și iubirea, și ierburile care cotropesc aproape orice peisaj, și mirosul de busuioc de la grinda unei case părăsite, și locurile singuratice pe care le străbate, și orice formă de manifestare a vieții, a firii, însoțit cel mai adesea doar de poezie pe care și-o ia confidentă, fiindcă, prin aceasta, Imensul gol se umple de cuvinte / Ca de glasuri un altar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce vă rugați? - Ne rugăm la Dumnezeu și la Sfânta Fecioară cu Pruncul, să ne apere de năvălitori, să putem și noi trăi în pace. Pe Jeanne o impresionau din cale-afară glasul clopotelor bisericii. Se retrăgea într-un loc mai singuratic și le asculta cu evlavie, ca și cum ar fi ascultat o muzică divină. - Vai, Catherine, dar clopotele noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu după multe zile, întrun asemenea moment de meditativă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
care sun foloasele ploii. Ploaie dacă nu ar fi, tot ce-i verde s-ar usca. Ploaia face să rodescă semințele, curăță străzile și limpezeste aerul. ține minte: FARĂ APĂ, FARĂ SOARE, N-AR FI VIAȚĂ PE PĂMÂNT Povestea piticului singuratic A fost odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene a venit pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să-ți povestesc ce i s-a mai întâmplat piticului
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene a venit pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să-ți povestesc ce i s-a mai întâmplat piticului în călătoria lui prin pădurea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
așteptam ca ele să se însuflețească. În cele din urmă, obosiți, am ațipit. A doua zi, în drum spre gară, aveam sentimentul ciudat că ne întoarcem acasă. Când am zărit clădirea coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului. Pe lacul cel plin de viață nu mai rămâne decât lumina aurie a candelabrului de deasupra
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ales al său, care să propovăduiască credința creștină și să lumineze mințile celor rătăciți. Seine se numea alesul. El provenea de la mănăstirea Saint Jean, care aparținea de episcopatul Longres. Seine făcea parte din falanga eroică a călugărilor, recunoscuți ca fiind singuratici și cutezători. Aceștia erau deosebit de fideli credinței lor și luptau cu înverșunare împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
problemă. Năpăstuiții nu aveau de ales, decât să ia calea supunerii. Cei care și-au părăsit chiliile și singurătatea și s-au alăturat alesului lui Dumnezeu, Seine, au alcătuit nucleul abației Saint- Seine, devenită repede celebră. Cum în acel loc singuratic viața nu era tocmai ușoară, aceștia s-au dedicat rugăciunilor. Și Seine se ruga în rând cu ei, cerându-i lui Dumnezeu să-i trimită un înger, care să-i facă cunoscută voința Celui de Sus. Rugăciunile au fost ascultate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ceea ce anume împrumutase de la ei. La auzul lui Oyral quartetul Schmidt fusese cuprins de o veselie frenetică. Singură, imună, doamna Schmidt privea cu indulgență cum acești oameni serioși erau deodată cam "șui", cum ar fi zis Lina în moldoveneasca ei singuratică. Acces trecător, de altfel, cum bine credea doamna Schmidt. Și iată că, după atâta timp, când quartetul Schmidt era de mult dizolvat, Oyral reapărea pentru a 204 205 consemna starea lirică a doctorului Rim, care, desigur, și uitase când și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mă-mbăt și- apoi adorm pe-o carte”... și din cauza comuniștilor a adormit într-un pământ străin, departe, foarte departe de țară. În textul: Matei Caragiale, Papadima face sublinieri de mare sensibilitate: autorul Crailor de curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tenderul. Cu bărbiile revărsate, fața ciupită lucea de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Înspăimîntat, dar nu spunea nici pîs, nu fiindcă ar fi fost un monstru, ci fiindcă avea idei foarte moderne despre educația copiilor. Julius, care-i amintea de propria lui copilărie, Îl cucerise. Străinul era foarte emoționat. În fond era un singuratic și În ultima vreme... De partea cealaltă a podului Îi arătă Hotelul Gării. Părea mereu gata să se prăbușească de vechi ce era, dar avea istoria și farmecul lui. Julius păru că Înțelege și Începu să asculte cu atenție, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și dac-ar fi numai ea! La douăzeci și șase de ani, deci, eram profesor la o școală gene rală din capătul Colentinei. Mer geam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem marea mea dragoste din facul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul singuratic. Liniștea țiuia în urechi. Ingrid râdea îmbujorată. „Acum o să ne jucăm de-a doctorul, dar nu trebuie să spui nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor care locuiau acolo și contorul de gaze cu cadranul lui de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dracu’, de mers pe jos. Că la mă ta și tac-tu acasă doar în tacsie ai mers, nu?” “Jinu l-ai luat?” “Luat” “N-ai spart dimijeana?” “Cum s-o sparg, bre, ce-s copchil?” Un om tăcut și singuratic pășește agale către ieșire. În mână duce un geamantan mic, de fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o undă de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dat la scoală, dar eram un elev slab la toate materiile. Nu-mi plăcea decât muzica și cântam foarte bine la pian. Sportul nu m-a atras deloc. La școală nu am avut prieteni. Eram un visător, un copil leneș, singuratic, da, firește, singur. La 15 ani m-am îndrăgostit, dar fata visurilor mele a dispărut curând și asta m-a obsedat mult timp. Era pură, dar nu mare, și foarte drăguță. Lângă ea mă simțeam copil. Părinții ei s-au
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
panoul de lemn pictat de mână pe care scria „Artizanat indian“, liceul - Căminul indienilor - unde lucrase ca suplinitor voluntar până când disperarea o alungase: imaginea se îndepărtă de ea, ostilă. Pe porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
imediat la acceptare plină de recunoștință. Întoarsă în sala de așteptare, văzu opt bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în flanelă, care stăteau într-un cerc, măturând pământul cu ochii lor lenți. Dinspre ei se auzea un murmur - vântul tachinând perdelele singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru altă victimă, adusă imediat după Mark. Un serviciu penticostal improvizat, care să ajungă acolo unde bisturiele, medicamentele și laserele erau neputincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o vagă senzație de greață. Fără importanță. Ziceați că aici toată lumea e rudă cu toată lumea. Dar cum rămâne cu familia Schluter? Ea se uită pe fereastră, la o stradă care se umplea treptat de trupuri în mișcare. Tatăl era cam singuratic. Joan Swanson avea niște rude în Hastings. Dar, ce să zic, ea era genul de persoană care credea că Judecata o să vină mâine după-masă, la patru și un sfert. Și nimeni dintre cunoscuții ei nu era dispus să facă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar încetase să mai fie. Singura care ar putea să-l ajute. Nevoia lui de ea o sfâșia în bucăți, mai mult decât propria-i senzație de neajutorare. Femeile îl consolară multă vreme. Îi arătară străzile, casele, arțarul de zahăr singuratic pe care îl plantase el în pustiul peluzei, scobitura din stânga garajului pe care o făcuse în urmă cu opt luni. Karin se ruga ca unul dintre vecini să iasă afară ca să-i salute. Dar toate ființele vii se ascundeau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru tot ce este frumos pe pământ. Dar vine un moment al plecării și atunci totul rămâne taine, doruri, regrete și amintiri. În inima mea va răsuna poate și dincolo durere și suspin. Într-o poiană tristă, sub un pom singuratic, voi încerca să depăn în liniște amintirile vieții. Urmașii mei vor aprinde lumânări și se vor ruga pentru iertare de păcate. Oricine are o carte nescrisă și un epilog după care începe o călătorie, printre stele, spre infinit. Va începe
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
pagină în cartea vieții, luând viața de la capăt, căsătorindu-se, iar alții știe Domnul pe unde au mai ajuns și ce frământări au fost în sufletele lor. Și unii și alții sunt convins că au îngenuncheat mult în clipele lor singuratice. Unii au 81 revenit în mănăstire, mulți au rămas în lume și nu au mai îndrăznit să se întoarcă în mănăstiri, alții au fost prinși cu problemele vieții de familie, iar alții au trecut la Domnul. Cât frig și foame
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]