3,912 matches
-
rău este nerodnic, aducător de rău, de necaz, este sec, „pietros”, răutatea lui datorându-se unui duh malefic. În locul rău joacă ielele, se săvârșesc omoruri și se fac farmece. Locul rău influențează omul și animalele prin îmbolnăviri sau întâmplări neobișnuite, sinistre. O bogată tradiție alcătuită din credințe definește locul rău. Potrivit lor, locul rău este cel unde s-a ridicat volbura, adică unde s-a iscat un vârtej de praf, unde s-a tăvălit un cal, unde a fost îngropat un
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
la timp cunoscut și necunoscut. În raport de aceasta apar reacții de tanatofobie sau de tanatofilie. Momentul morții este puțin studiat, printre altele, și din cauză că această experiență este fără nici un ecran de validare. La aceasta se adaugă faptul că este sinistră și cere curaj, sacrificii, demnitate. Este cunoscut că în final fața morților are o mare seninătate, totuși masca muribunzilor este tragică de cele mai multe ori, probabil este un efect al destinderii de după intrarea în moarte. Exista trei opinii cu privire la durere în
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
aspirări eterne... Nici că credeam vodată că un sânge Nobil cum este cel dintr-al tău piept, Sânge al lui Borebist, Diurpaneu, Ar fi putut să miște-n inimă-ți Alte simțiri decât ce le găsesc, Dar te-am văzut sinistru ș-adîncit, Tăcut, purtat de-o tainică durere, Dureri cum se-ntrevăd pe frunți de regi Și am crezut... Ce am crezut?... Uitai. B[ORIS] Putut-am ști c-a ta îngenunchere * Izvor e numai la dorinți d-acestea? Ce-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mărire. De le găsesc în inamic [î]l scuipă. Acei ce domnesc lumea... sclavi ei înșii {EminescuOpVIII 40} A unuia.. a celui ce-i mai rău, Mai crunt, mai diabolic, mai tiran! Astfel îi vezi urmând unul la altul, Umbre sinistre și rușinea lumei: Tiberius, Caligula nebunul, Claudiu, acea jucărie de muieri, Și Nero... Și-n fiecare din romani E sîmburele-acestor pasiuni: În apăsare el e-un Catilina, Apăsător - e fiecare-un Nero. Aceasta-i Roma... E speranța voastră. Aceasta-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre răsărit și-amiaz Pîn-unde marea sfarmă de țărm al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca marmură de pal, Și se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se mișcă tremurândă în acea sântă oară. Pe coardele de fier, Dar ce i-am zis, ce-mi zice ÎN van eu samă-mi cer. Când, provocate de-arfă-mi, răspund valuri o mie Ea vine... Cine-i dînsa? Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot numi. A fost o realitate crudă, care mi-a tâmpit și mintea și inima. Lui Dumnezeu și bisericei îi trebuie o minte și o inimă întreagă, eu... i le duc pe amândouă zdrobite. [ȘTEFAN] Și... ții la asta? [ALECU] (sinistru) Țin... Nu mai am ce face-n lume. Aș putea să mă omor, dar... e-o infamie. O! curagiul l-aș avea... cum am pe-acela al martiriului. Soldat? M-aș face... dar nu voi să fiu sclavul nimărui care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
REGELE Să-mi vie-acuma bardul, iubitul nostru bard! SERV[ITORUL] E beat Pepelea, Doamne, și doarme sub un gard. [(apart)] Citit-am [eu] odată-n psaltichie Că grea este în lume a regelui tichie. INTRIGANTUL (un iezuit palid, adâncit, sinistru) Hîrr! (Își arată dinții) Hîrr! Sunt rău... un demon. De-atîta răuție Eu m-am făcut un monstru și m-am dat la beție... Atât de infernal sunt încît de văz un cui Îndată eu pe dânsul căciula mea îmi pui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
decât pe domnia-voastră. Am vrut să te posed o seară numai eu singur, veți ierta egoismului meu". Mă conduse în cabinetul său interior. Aceasta era o cameră mică, însă naltă și mobilată cu un gust cu cât se poate mai sinistru decât celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cumanilor precum și retragerea lor au fost făcute cu totul în spiritul lui Ioannițiu, adecă c-o precugetată cruzime, pentru a dispopula și pustii cu totul Tracia și lăsară în urmă-le o țară peste măsură deplorabilă, redusă la un sinistru pustiu, plină de ruinele și surpăturile unei bunestări nimicite, adăpată cu de prisos cu sânge omenesc. Din ură contra grecilor, năvălitorii risipiseră orice cultură omenească, dar nu erau tari decât în distrugerea unei civilizații mai înalte, slabi însă în înlocuirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cugetare. În Chezășia lui Schiller stau vorbele: "Moros merse, pumnalul sub haină". - Aicea ac[c]entul simbolic cu care se intonează vorba pumnal trebuie să recheme deodată în sufletul nostru imaginea armei de omor ce ucide pe ascuns, cu tot sinistrul pe care-l poate produce această idee în noi. În Mignon a lui Gothe se înseamnă o țară misterioasă "în care mirtul stă liniștit și laurul sus". Accentul simbolic trebuie să aducă înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor antiteze, cari în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viață de pildă. Mefisto zice cătră Faust: "ca dezlănțuit, liber să vezi ce-i viața". Aicea vrem, prin accentul simbolic, să simțim mustul acelei viețe de plăceri pe care Mefistofeles o concentră în noțiunea vieței ca o antiteză a acelei sinistre și nefructifere vieți de cugetare a lui Faust. Aceste indicațiuni vor fi dat o idee clară despre accentul simbolic în diferitele sale stadii. Esemplele pentru ele și le va putea înmulți fiecare după plac. N-am {EminescuOpXIV 316} avut în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cruce, jură din toată inima că n-are să mai reînceapă. Căci, poetul a zis-o de mult: Iubesc și-mi place viața, Deși 's nefericit! Nu era de ajuns cele două colosale catastrofe de la Nizza și din Viena; un nou sinistru a venit să sporească numărul incendielor de teatre. Palatul de Cristal din Marsilia a ars cu desăvârșire și cât p-aci era să-l urmeze și teatrul imperial din Sant-Petersburg. S-a observat cu drept cuvânt că de aci înainte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe drumuri. Se pare că focul Sodomei și al Gomorei s-au abătut asupra țărei spre a o pustii. Târgul Fălciului, Târgul Neamțului, Târgul Cucului, focul din Brăila și mai știm noi câte altele! Suntem ispitiți a crede că aceste sinistre consecutive, cari au răspândit groaza și mizeria în atâtea localități prospere, sunt opera vreunor mâini criminale. E cu neputință ca hazardul singur să cauzeze în același timp atâtea nenorociri. Oricum ar fi, niciodată caritatea publică n-a avut o ocaziune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de mare ajutor. Dacă vine armata și trebuie să ne apărăm australul, atunci va fi nevoie de cât mai mulți luptători... În mai puțin de două ore, spațiul restrâns al magazinului era înțesat de figuri dintre cele mai ciudate. Ciungi siniștri și ființe superbe, produse ale celor mai noi tehnici de inginerie genetică, femei și bărbați se înghesuiau deopotrivă să vadă cum pot pune mâna pe austral. Kasser se urcă pe o masă pentru a-i putea privi pe toți. ― Domnilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să mă mai folosești cape o păpușă. Mi-e frică. Dar nu că am să mor. În momentul în care voi fi murit mă voi trezi într-o altă ființă, sub un alt soare, subiect al unei alte glume la fel de sinistre. Johansson deschise larg mâinile și sări din foișorul pe care chiar el, pe vremea când se credea Laak, îl construise pentru a-i aduce Dumnezeului său ofrandele. Mulți dintre cei care formau mulțimea ce îl privea căzând plângeau. Știau că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Stin, încercînd să spună ceva. Un fir subțire de sânge se prelinse și se uni cu cel al clonei. Cu o ultimă zvâcnire, Rim își întoarse fața spre Abate. Trăsăturile sale, care până atunci nu exprimaseră decât uimire, înghețară sinistru. ― Nenorocito, l-ai ucis, strigă Maria. ― Și ce-ai fi vrut, să-l las să plece? Ai uitat oare cine ești? Și ce obligații ai? Ai uitat de planul nostru? îi strigă sora ei. Kasser privea uimit la cele două
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca unic material de construcție. Cu toate acestea, performanțele lor erau uimitoare. Pe măsură ce se apropia de ușă, veselia începu să i se domolească. Tavanul înalt, parțial ascuns de o ceață verzuie, inexplicabilă, ferestrele lipsite de geamuri, prin care vântul șuiera sinistru, dar mai ales importanța întrevederii începeau să-l apese. Trebuia să-și întărească extrem de bine cuvintele pentru ca Zuul să reușească să transmită părinților lui exact ceea ce dorea el. În fața ușii fură opriți de șase zeți care-i examinară cu atenție
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Vă însoțesc... - De ce? Ca să îi dăm temeiuri să creadă că o urmărim? E mai bine să pară o discuție între fete... - Fete? interveni râzând un alt soldat. O știu pe asta. E o babă care se dedă la cele mai sinistre orgii, în virtutea nevoii aceleia a lor de a avea creierul eliberat de orice tensiune. - Eh, nu toate am avut noroc în viață, glumi Oksana plecând fără să o urmeze cineva. O dată închisă ușa, zâmbetul de pe fața ei se topi într-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
primilor agricultori, Abatele era cuprins de un respect vecin cu duioșia. E singurul timp în care sunt sigur de esența mea profund religioasă. Și noi însămînțăm cu virușii noștri. Prin voia Domnului, eu arunc semințele... Și dintr-o gloată replicată sinistru în maternitățile familiilor, clonele se transformă în oameni, ridicând dintre ei Mântuitorul. Mereu același, mereu jertfit, mereu făuritor al Căii spre Dumnezeu. Și devin credincioși, religioși, muncitori, multumiți de statutul lor, fără ambiție, fără veleitarism, fără talente... În lipsa Lor, Regatul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
folosească transmițătorul subvocal dar dispozitivul rămase brusc fără curentul generat de bateria din spatele urechii... Capul fusese despărțit de trup cu o sabie subțire cât o peliculă de film pe care Isidor o smulsese de sub pielea brațului stâng, care atârna acum sinistru, însîngerată, ca un afiș vechi, cojit de pe zid. Abatele înghiți în sec și își ridică ochii spre cer, așteptând lovitura. Însă, în loc de suferință, Starețul primi în obraz vorbele batjocoritoare ale lui Isidor. - Popo, dacă Dumnezeu e pitit între zidurile mănăstirii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care i-l dăduse Mirial înainte de plecare, novicele cu care își împărțise nopțile timp de mai bine de trei ani. Mătura mobilele simple cu o ultimă privire și închise ușa de lemn negru în urma lui. Bocancii grei stârneau zvonuri sinistre pe culoarele pustii ale Abației. Ajuns în cel mai întunecos dintre beciuri, Starețul își așeză palma stângă și ochiul drept în fața unor fante abia ghicite în zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens de piatră se dădu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu spatele de sobă și, tușind, și-a încheiat capotul, dedesubtul căruia se vedea o cămașă uzată de mătase; a respirat profund pe nări ca să poată trage puțin aer în piept, întrucît de obicei era răcit. Era o răceală specială, sinistră, care abia dacă trecea vreodată. Îi înroșea pleoapele și îi irita baza nasului; îi impregna capul și membrele ca o intoxicație grea, sumbră. Sau era de vină faptul blestemat că trebuia să stea în camera lui, așa cum i-a spus
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prin fața ochilor o scăpare oarecare, politică, tehnologică sau spirituală, sînt niște șarlatani. No future". Închipuiți-vă că anunțul meu n-a avut nici un efect. Nu ai de unde apuca această veste proastă care-i pentru toată lumea. Nu există nici un utilizator posibil. Sinistru. Ecou zero. Certitudinile raționale sînt în general negative, aici e hiba. Sînt cele care vă împing să sfătuiți pe cineva să nu facă un lucru sau altul, să nu creadă, să nu etc. Lucru care nu-l entuziasmează deloc. Inconștientul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1676 "Eseurile" au fost puse la index de către Biserica catolică apostolică și romană. Adversarii Spiritului Liber, Luther și Clavin, ca și Părinții Bisericii care îi atacau pe epicurieni și libertini au contribuit la salvarea în istorie a acestor curente. Ambianța sinistră a Evului Mediu este uneori luminată prin elemente care nu țin de filosofia hedonistă, prin cântăreții de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]