3,963 matches
-
puteam să dorm. Mă tot gândeam la cuvântul acela: „bine“. Ce voia să spună tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus În cameră, ciudat de clare, reverberând din clădirea de piatră de vizavi. Ascultam sirenele poliției, claxoanele furioase. Perna mea era subțire. Mirosea a fumător. Dincolo de fâșia de mochetă, mama mea deja dormea. Înainte de conceperea mea, se Învoise să ia parte la planul bizar al tatălui meu, acela de a-mi determina sexul. Făcuse asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mirosul de piscină Îl lovește din nou și curiozitatea i se aprinde tare de tot. O ia din loc, părăsind Sala de Spectacole, și se uită pe scări În sus, la afișul atârnat pe perete: Clubul 69 prezintă Grădina Caratârtiței Sirena Melanie! Ellie și Țiparul ei Electric! Și Atracția Numărul 1 Zeul HERMAPHRODITUS ½ BĂRBAT ------------½ FEMEIE Fără trucuri! E pe bune, fraților! Și acum curiozitatea domnului Go i-a venit de hac. Cumpără un bilet și o mână de fise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Suprafața mării e o oglindă, reflectând regnuri divergente. Deasupra creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă, conținând două lumi. Clienții erau ființele marine; Zora, Carmen și cu mine rămâneam, În esență, ființe ale aerului. În costumul ei de sirenă, Zora stătea pe fâșia udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și o receptivitate care Îi lipsea unui vibrator. Nu se poate spune ce procent din populație visează la asemenea transmutații sexuale. Dar clienții veneau la grădina noastră subacvatică În fiecare noapte și se Înghesuiau În cabine ca să ne privească. După Sirena Melanie venea Ellie și Țiparul ei Electric. Țiparul nu se vedea de la Început. Silueta care se cufunda În adâncimile de acvamarin părea să fie o fată subțirică din Hawaii, Îmbrăcată cu un costum de baie din nuferi. Înotând, Își scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă aduc Într-o seară de vineri de la sfârșitul lui ianuarie. Era după miezul nopții. Carmen era În bazin, făcându-și numărul de Esther Williams. Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gării și se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer nemișcat, cristalin. Toată lumea era Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor de pe malul râului, pământul Însuși. Pe râu se auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îl aude pe Ianuarius șoptind în tretăiat: — S-a îndrăgostit, prostul! Vestea este atât de bizară încât principelui îi trebuie câteva se cunde să înțeleagă. Când în sfârșit pricepe, își plesnește zgomo tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi trebuie câteva se cunde să înțeleagă. Când în sfârșit pricepe, își plesnește zgomo tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De cineva de care nu-i era permis, bănuiesc? Ianuarius aprobă din cap, fără să-și ridice ochii din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vârteje; {EminescuOpI 197} {EminescuOpI 198} Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te chiamă. De te-ating, să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să compromită nivelul de camaraderie atins cu atâta greutate. Zece minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se Întâmplase? Era Înaintea sau În urma lui? Mașina poliției zbură pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le-au furat urșii mâncarea, cum s-au rătăcit după ce au fumat iarbă. Moff spuse că probabil Își vor aminti de această noapte ca fiind una dintre cele mai memorabile din toată călătoria. De undeva se auzi un zgomot ciudat. Sirene? Să fie posibil... mașini de poliție care să urce până aici? Într-o parte, prietenii mei zăriră o lumină puternică. Pâlpâia. S-au ridicat apropiindu-se de sursa de lumină misterioasă, iar acolo ce să vadă? Rânduri de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam că plângeau pentru că-și pierduseră camarazii. Ați chemat salvarea? i-am întrebat și mi-au răspuns că o chemaseră deja. Se auzea sirena ambulanței. Nu venea spre noi. Nu pot să-mi explic de ce am fost ultimii care am primit ajutor și din această cauză cei cu o situație mai gravă n-au rezistat. Doi dintre ei au murit. Toată scena era filmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nici o reacție. Noi patru am luat targa și am cărat-o până afară. În zadar. Nici urmă de ambulanță. Eram foarte nervos. De ce nu vine? Mă gândeam că toate ambulanțele fuseseră solicitate la Tsukiji. În depărtare se auzea sunetul unei sirene, dar nu se îndrepta spre noi. Nu cumva a greșit drumul și s-a dus în altă parte? Eram din ce în ce mai îngrijorat. „Aici!Aici!“, am strigat și am pornit-o în direcția de unde se auzea sirena. Pe când alergam, m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
depărtare se auzea sunetul unei sirene, dar nu se îndrepta spre noi. Nu cumva a greșit drumul și s-a dus în altă parte? Eram din ce în ce mai îngrijorat. „Aici!Aici!“, am strigat și am pornit-o în direcția de unde se auzea sirena. Pe când alergam, m-a luat amețeala... am simțit că mi se face rău. „Am stat treaz toată noaptea, asta trebuie să fie cauza.“ Când am ajuns cu Takahashi la suprafață, deja veniseră reporterii. A apărut o doamnă și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu, nu am nimic. Sunt foarte bine“. În orice caz, ochii erau bine atunci. La prânz m-am dus la un restaurant de soba din apropiere. M-am uitat la televizor. Se întâmplase ceva grav. De dimineață auzisem eu niște sirene, dar nu le-am dat atenție. La știri am aflat pentru prima oară că fusese vorba de gaz sarin. „Victimele văd negru în fața ochilor“, spunea un reporter. „Înseamnă că și eu...“ Încă nu făcusem legătura între mirosul ciudat din metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
departe. Dacă aș fi luat-o pe strada principală, aș fi putut să mă prăbușesc în timp ce mergeam. De aceea am decis să o iau pe o străduță lăturalnică. Mergeam încet-încet, clădinându-mă ca un bețiv. Afară era întuneric și se auzeau sirenele ambulanțelor și ale mașinilor de pompieri. Oamenii se agitau. Se pare că e o situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am rugat un coleg să mă însoțească. Pentru că nu văd, te rog să vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
periculos!», îmi ziceam. Nu eram deloc panicat. Da, absolut deloc. Chiar dacă am auzit de gaz toxic, nu simțeam că ar fi fost o problemă de viață și de moarte. În timp ce mă gândeam cum să ajung la firmă, se auzeau sunetele sirenelor, fie de la mașinile de poliție, fie de la ambulanțe. Am ajuns la concluzia că nu puteam face altceva decât să merg la Ginza și am luat-o într-acolo. Am mers pe jos până la intersecția de la Tsukiji și mă îndreptam spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe mine. Îmi ziceam: «Oare de ce nu m-am îmbrăcat bine într-o zi așa de răcoroasă?» Mă simțeam obosit. Eram epuizat. Cam atunci mi s-a așternut ceața pe creier și nu-mi mai amintesc nimic; parcă am auzit sirene ambulanței. Amintirile sunt vagi. Intenționam să merg la muncă. Mă duceam spre Ningyōchō. Pe drum am văzut un microbuz al poliției oprit. Le-am spus: «S-a întâmplat asta și asta. Îmi e rău.» M-au urcat imediat în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând din larg pescarii întârziați, cu micile lor bărci gudronate. Carol stătea în aceeași poziție, pe pat, cu palmele pe genunchi, privind Lumea prin fanta ce i-o lăsa ușa deschisă spre stradă a camerei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în greviștii care nu cereau altceva decât pâine și o viață mai omenească? Singura remarcă pe care o pot face „istoricii” noștri de doi bani, în zilele noastre despre acele crime odioase, e că Vasile Roaită nu a murit la sirenă ci prin curtea fabricii, de parcă asta mai contează după ce moare omul de glonț mișelesc. Ar fi trebuit să fie întrebat același Iuliu Maniu care era prim ministru în 1933, de câte ori a semnat dispozițiile pentru acele faimoase curbe de sacrificiu, dacă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sunt incapabil să-mi închipui evoluția sentimentelor ei aflând fuga numea) să le strice. Sau simbolic și sarcastic pentru mine, să le dea drumul în mare. Dacă va crede că am plecat pentru altă femeie, va spune: "Le-am dat sirenelor să facă ele muzică!" Ar trebui să plec fără să am o explicație clară cu Ioana? Aș denota o lașitate de care mi-ar fi rușine toată viața. Și apoi trebuie să pun și pe Viky în curent să păzească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând din larg pescarii întârziați, cu micile lor bărci gudronate. Carol stătea în aceeași poziție, pe pat, cu palmele pe genunchi, privind Lumea prin fanta ce i-o lăsa ușa deschisă spre stradă a camerei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de-a prefera acest local. Bazinul de apă cu valuri...În timpul verii seara până târziu, timp de câteva ore,cinci or șase tinere și frumoase fete, efectuau În valurile spumoase a-le bazinului un fel de demonstrație de virtuozitate imitând sirenele Înflăcărând imaginția veacurilor trecute Într-o așa manieră, Încât noaptea În somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]