2,469 matches
-
Astăzi îl voi folosi pentru o faptă sublimă. Apoi îmi va sluji drept barcă pentru a mă ajuta să trec oceanul nașterii și al morții”. Cu aceste cuvinte, prințul s-a aruncat la pământ în fața tigroacei. Ea era însă prea slăbită ca să se miște. Mahăsattva, fiind un om milos, nu purta sabie. Așa că își tăie gâtlejul cu o bucată ascuțită de bambus și căzu lângă tigroaică, care mâncă imediat toată carnea și sângele său, lăsându-i doar oasele. Povestirile de acest
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
foarte frig, uscau lâna În spatele nostru... plus urmările din Securitate, când mi-au pus gheață pentru laptele din sân... Și a venit o caravană medicală la Mislea, și ăsta a fost norocul meu, că În anul acela eram și foarte slăbită, și atunci m-au depistat. Am stat În dispensarul Închisorii câteva săptămâni, nu mai Îmi amintesc câte, că nu mai puteam să lucrez... Îmi era greu să ridic mâna să mă piaptăn, că m-a slăbit febra asta continuă. Acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu blăniță de miel, a fost foarte greu... Și de la gară până la lac, prima stație după gară, cred că am pus jos de zece ori cel puțin... Abia făceam câțiva pași și iară trebuia să mă odihnesc, că eram foarte slăbită. Și acolo, În stație, am Întâlnit o doamnă care aștepta tramvaiul și i-am cerut bani de tramvai... Înainte să mă despart de Lia Popescu, ea mi-a spus: „Du-te la doctoru’, că el te va ajuta cu locuință
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
murit așa mulți, În schimb au murit bătrânii, care-au fost aduși În ’52, toamna. În perioada de care v-am spus s-a murit mai tare la Canal, să știți. Și noi, țineți cont, chiar dacă eram tineri, eram foarte slăbiți, iar munca era prea grea... Adică nu există pedeapsă mai mare decât să-i dai omului normă de muncă și să nu-i dai de mâncare. Și de la 33 unde-ați mai fost duși? Dup-aceea ne-o dus la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
recunoscut nimic. Deci ziua mea cea mai bună a fost aceea când mi-au tăiat lanțurile, după 31 de zile de mizerie, de frig și de foame, și când am avut impresia că mă Înalț, pur și simplu... Și, deși slăbit, am urcat scările spre celula mea de la etajul 2 În pas alergător... Și primirea cu „Ave Maria” cântată pe două voci... și „Rugămu-ne Îndurărilor”... (cântă - n.n.) N-ați auzit muzica aceasta? E nemaipomenită... Prin ce Închisori ați mai trecut până
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a iubit tare. Cu toate că spiona Împotriva Ungariei? (Se miră și face ochii mari - n.n.) Da! A lucrat contra națiunea noastră, dar asta e o altă chestiune. Mai ales pe mine m-a iubit foarte tare, pentru că am fost eu tare slăbit... Probabil de aceea am fost scos din celular și m-a băgat acolo, pentru că am ajuns aproape ca să mor. No, și Almășan baci m-a Întrebat mai Întâi: „Pentru ce ești aicea? Ce ai făcut? Cum ai făcut? De ce ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doar dintr-o pensie a lu’ tata, cum să poată săracii părinți să-mi trimită? Da’ contribuia toată familia: frați, surori, toți aduceau câte ceva și mi-o trimis regulat pachete. Și așa m-am mai refăcut puțin, că fusesem tare slăbită. Vă spun că aveam numai 60 de kg... Cât ați stat la Oradea? La Oradea am stat din octombrie, noiembrie ’62, cam așa ne-o dus, până-n anul celălalt, În august, când m-am eliberat, că de-acolo m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foc În trei ani de zile, nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, aveam colici și aveam dureri teribile, și, la un moment dat, am rupt zeghea de pe mine și-am spus: „Domnule, Împușcați-mă! Și așa sunt nevinovat. Împușcați-mă pentru că nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot să muncesc aici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau cunoscute, aceste nume sunau: Petre Grădișteanu, Ciru Economu, Mihail Zamfirescu, Nicolae Ținc, Nicolae Scurtescu, D. Petrino și alții. Caracteristica acestui cenaclu, dezbrăcat cu totul de școala Heliade, era lupta împotriva Junimii de la Iași.57 55. De la fr. mitigé, îndulcit, slăbit, diminuat. 56. Probabil Trompeta Carpaților, care nu era, totuși, „cel mai bine scris ziar de la 1871“. Cel mai bine scris ziar în anii 1870 era Timpul, mai ales după preluarea în ianuarie 1877 a conducerii acestuia de către Titu Maiorescu - și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
el. Sub toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în clădirea din spate a Institutului. Din locul în care eram, i-am văzut bine doar mîinile: slăbite, uscate, vlăguite. Au vorbit Victor Enășoae, Ioan Popovici, un student (Simion și nu mai știu cum), profesorul Alexandrescu. Toți au evocat o (mare) personalitate locală, didactică și culturală. Dar singur studentul a surprins o notă distinctă a adevăratului Alistar, amintind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dată, cred, pentru că nu pot să laud fierbinte: sînt prea reticent pentru gustul său. Iar el e, adesea, „centaur”, fugos, expansiv. La suprafață n-a existat niciodată o ruptură între noi, dar în adînc mai multe fire au fost uzate, slăbite, zbîrcite. De vină e, poate, distanța, sau sînt anumite „vorbe” purtate de „crainicii” săi privilegiați. Vrei o judecată de ansamblu? L-am considerat mereu omul unui moment. A strălucit cît a fost la Bacău, pe bolta locală. În București, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perfecți. Și că totul în jurul nostru se schimbă. „Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului” (Ps. 124). Dar uneori și munții se clatină. După momente de siguranță vine, invariabil, îndoiala. Ieri mă simțeam viguros, astăzi mă simt slăbit; ieri eram încrezător, azi sînt dezabuzat. Parcă nu mai știu nimic, parcă am secat. Ceva mă ridică, apoi ceva mă apasă. Urc și cobor. Dar, deși sufăr că nu o dată mă îndoiesc, că sînt nesigur, atins de nimicnicie, nu-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o carte poștală, prin care mă anunță că mata dorești să vii. Te rog să-mi scrii anticipat pe când și cum săl ambalez? Vreau să ușurez greutatea, ca să-ți fie matale mai ușor. După scris, și Dl. Ciurea pare foarte slăbit. După părerea mea, ar trebui să profitați de o lună mai caldă, când Brașovul va fi În flori și multă verdeață. Acum Încă e prea devreme. Vă rog să primiți multe mulțumiri pentru interesul ce puneți pentru mine; până atunci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
carte de mai multe ori. Numea asta prima mână, a doua mână, a treia mână. Celelalte erau sortite să se limiteze la prima mână. Mi-am pierdut credința că se va Însănătoși când ne-a spus că, simțindu-se prea slăbit, nu mai poate scrie. Dar și atunci, mintea sa continua să scrie: la prima, la a doua, la a treia mână.” * Vitalitatea lui Sorin ne uluise, nu o dată. Putea fi, parcă, simultan, În mai multe locuri, la o expoziție, un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
astfel ne putem regăsi - Încercând, de fapt, să fugim de propria noastră singurătate. Rănile sunt deschise, altele se vor adăuga mereu până când trupurile noastre vor cădea.” Într-adevăr, rănile se tot adaugă, zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și iubite, și cărți, și propriile noastre bâjbâite pagini. Și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de cea abia dispărută, apoi și pe aceasta. Rutina ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata mereu să-și Împlinească rostul de a asigura „rotația” muritorilor pe Terra Incognita. Pe Paul Schuster l-am revăzut În martie 2004, la Berlin. Slăbit, nervos, ca În ultimii ani, dar Îndârjit și vitalizat, ca totdeauna, de obsesii morale și politice. Provocarea, pe care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care era cu patul lângă mine. Curând neam împrietenit; i-am purtat dragoste de prieten și camarad până la moartea lui primăvăratecă și până azi amintire neuitată. Băiatul acesta, vesel în aparență, cu toată viața puțină, care sălășluia în trupul lui slăbit, era foarte serios în fond și muncit de probleme. Cunoștea neamul său ca puțini alții nu numai din generația sa. Știa calitățile și defectele poporului românesc și îl preocupau cu patimă toate rănile lăsate de stăpânirea străină în carnea și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
arterele tăiate la ambele mâini și moartea nu venea. Apoi, presupuneam, a luat un cuțit din bucătărie și l-a sprijinit de perete căci, cu arterele tăiate nu putea să-l înfigă în inimă; de împins nu l-a putut - slăbit cum era - căci cuțitul n-a făcut gaura mare și nici n-a ajuns la inimă, să scape mai ușor (îmi aduc aminte de poezia lui Coșbuc, „Regina ostrogoților”; așa și el, n-a putut să-și scurgă viul tot
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de greu și nu reușeam să mă integrez în lumea aceea apăsătoare. De pe dealul pe care se afla locuința mea se zărea în diagonală partea de vest a orașului. Râul, turnul cu ceas, Zidul, iar în zare, Poarta. Ochii mei slăbiți nu puteau distinge prea multe din spatele lentilelor întunecate, deși mi-am dat seama că iarna conferea orașului un contur aparte. Poate nu numai ochii mei erau de vină, ci și vântul care bătea dinspre coama dealului, spulberând totul în calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luat-o după el. Cum am intrat, m-a izbit mirosul de excremente și urină. Nu exista fereastră, așa că nu avea cum să se aerisească beciul acela puțin mai mare decât un dulap. O treime era ocupată de pat. Umbra slăbită zăcea nemișcată, cu o pătură trasă peste ea. Sub pat se vedea o oală de noapte. Lumânarea - singura sursă de lumină - pâlpâia pe masa veche ce lăsa impresia că se prăbușește în orice clipă. Calorifer nu exista, iar pardoseala de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apropii. — Du-te sus și vezi dacă nu stă să ne asculte, îmi șopti ea. Am urcat ușor scara și am ridicat puțin trapa. — A plecat. Avem o mulțime de lucruri de pus la punct. Nu sunt chiar atât de slăbită pe cât par. E adevărat că nu sunt puternică, dar vomit și zac în pat ca să-l induc în eroare pe Paznic. Încă mai pot sta în picioare, și chiar umblu. Vrei să fugim? Dar ce altceva să facem? Ce rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
repede. Mirosul de aici este insuportabil. Nu cred că pot urca scara, spuse Umbra. Am încercat adineauri și nu m-am simțit în stare. Cred că sunt mai epuizată decât am crezut. Ironia sorții! M-am tot prefăcut că sunt slăbită, dar nu mi-am dat seama că nu mai am vlagă în mine. Mi-au înghețat toate oasele azi noapte, a fost cumplit de frig. — Te iau în cârcă. Umbra a clătinat din cap. Nu accept așa ceva. Eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
patriotică și, mai presus de orice, să deseneze portrete memorabile. Dintre numeroasele scene descrise cu un exersat condei de povestitor este de menționat, de pildă, aceea a depunerii jurământului de către guvernul I. I. C. Brătianu în fața regelui Carol I, care, deși slăbit și îmbătrânit, ținându-se drept în uniforma lui prea lungă, „pășea totuși apăsat după moda caracteristică ofițerilor prusaci”. Personajul va păstra până la sfârșit o rigiditate în ținută și maniere, „ca o reminiscență a Parade-Marsch-ului cu care se obișnuise încă din
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
afacere sau Într-un sector ca urmare a incongruențelor sau a modificărilor demografice. Necesitatea procesului nu este determinată de un eveniment intern sau extern, ci se concentrează asupra muncii, asupra sarcinilor care trebuie efectuate, perfecționând o metodă, Înlocuind o legătură slăbită sau reproiectând Întregul proces În funcție de ultimele descoperiri științifice. Deși necesitatea este pe deplin Înțeleasă, nimeni nu ia măsuri de corectare; inovațiile sunt acceptate imediat și se transformă rapid În „standarde”. Proiectarea panoului de comandă automat În industria telefonică de la Începutul
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
observație și experimentale. Totul s-ar explica prin „tendința originară” ca asocierea dintre S și R în intimitatea conexiunii să fie influențată de calitatea a „ceea ce urmează după” sau a „ceea ce însoțește asocierea”. Aceste tendințe originare pot fi întărite, conservate, slăbite sau chiar abolite. Toate sunt efecte care propagă. Această „propagare a efectului” unei conexiuni asupra conexiunilor următoare este esențială. Vechile situații (stimuli) au noi răspunsuri care motivează și ele; de asemenea, vechile răspunsuri se conectează cu noile situații. Se creează
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]