4,254 matches
-
incluse, alături de „psalmii aleși” (alcătuiți de Nicephoros Vlemmides în secolul al XIII-lea), în slujba utreniei la unele sărbători creștine. Scrise în jurul anului 1400, în slavona mediobulgară, acestea s-au răspândit curând nu numai pe teritoriul românesc, ci și la slavii sudici și răsăriteni, câteva manuscrise dintre cele mai vechi menționând clar numele și calitatea autorului: Pripeale la toate sărbătorile împărătești și ale Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor preacuvioșilor Părinți mari și sfinți și ale marilor mucenici aleși și ale
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
la resursele expresivității rurale existente în fondul de bază al limbii slovace” (Libusa Vajdová). SCRIERI: Rumuni, jich kulturni minulost a pritomnost se zvlástnie zretelem kestykum se slovany [Românii, trecutul și prezentul lor cultural cu privire specială la contactele lor cu slavii], Bratislava, 1922; Rumunski prosaikové a rámci vyvoje jeinotlivyen literarnich skol [Prozatorii români în cadrul diferitelor școli literare], Praga, 1927; Moderná rumunská drama [Dramaturgia românească modernă], Praga, 1934; Slováci a Rumuni [Slovacii și românii] (în colaborare cu M. Hodza), Bratislava, 1935. Traduceri
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
îl atacă nedrept pe Mihai Eminescu, spre a dovedi eșecul „școlii germane” în lirica românească (Direcțiune în politică), și face să apară versuri din Iuliu Cezar Săvescu, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, membri ai cenaclului său. De reținut sunt Cântece ale slavului din sud și prozele După perdele, Pe drum de poștă, Între cotețe, aparținând lui Al. Macedonski. După retragerea acestuia de la conducere, R.l. va proclama drept „fruntaș” al „adevăratei direcțiuni noi” pe Eminescu. La moartea poetului, publică versuri omagiale și un
ROMANIA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289319_a_290648]
-
Astfel, „Cartea străină”, rubrică al cărei titular este I.V. Costin, prezintă prompt unele noi apariții din alte literaturi, îndeosebi franceză și engleză, și consacră substanțiale medalioane unor scriitori, cu o interesantă predilecție pentru cei ruși și, în general, pentru spațiul slav (G.M. Ivanov scrie despre Leonid Andreev, Ján Kollár, Mickiewicz, Șevcenco, Gogol, Ivan Vazov). Preocuparea pentru familiarizarea cititorilor cu literatura universală se desprinde, de asemenea, din abundentele traduceri, multe dintre ele foarte izbutite. Se disting versiunile lui Al. A. Philippide din
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
de a mai avea o existență politică și era numai un simbol al credinței și al spiritului” și că „experiența de cultură a trecutului a condus poporul român la conștiința autonomiei sale intelectuale și a infecundității contactului său cu spiritul slav”. Reluând ideile dintr-o conferință susținută în 1948 la Asociația „Mihai Eminescu”, Mircea Eliade afirmă în Două tradiții spirituale românești că „momentul istoric actual [...] care pregătește atâtea noi forme de universalism, începând cu organizarea federativă a continentelor și sfârșind cu
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
fost influențat decisiv de întâlnirea sa, în 1942, cu lingvistul rus Roman Jakobson, la ale cărui cursuri a asistat, să ne oprim câteva momente asupra lui Jakobson. Roman Jakobson este primul lingvist care utilizează termenul de structură la Congresul filologilor slavi ținut la Praga, în 1929; pentru lingvistul rus, limba este un sistem care nu cunoaște altă ordine decât pe a sa proprie. Iată de ce Jakobson ia în calcul câteva reguli de funcționare a limbajului, schema oricărei comunicări prezentând șase elemente
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
semnat câteva zeci de articole de istorie și critică literară, a coordonat volumul Studii literare româno-slave (1977), a participat cu comunicări științifice la manifestări interne și internaționale, și-a înscris numele în alte tomuri consacrate relațiilor literare dintre români și slavi (Raporturi literare româno-slave, în colaborare cu Corneliu Barborică, 1976, ș.a.). I-a avut întotdeauna aproape de suflet pe condeierii ieșiți dintre conaționali, unii fiindu-i studenți, le-a recenzat cărțile, a scris prefețe, a realizat o antologie pe care a tipărit
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
Luminița Marcu După copertă, cartea lui Valentin Rasputin promite să fie o poveste de dragoste cu toate atributele sentimentalismului patetic slav: un autor rus (siberian), cu un nume aproape folcloric, un titlu cel puțin tulburător, dar înșelător în același timp, . Înșelător pentru că romanul nu este o poveste de dragoste, oricum nu în înțelesul comun. E vorba despre un sat care urmează
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
în realitate). în plus, Rhomaios avea și sensul "creștin, botezat". Față de aceștia, romanofonii (care vorbeau latina, �barbarica et Scythica lingua"!) erau o etnie străină, cu atât mai mult cu cât, dinspre Dunăre, se deplasaseră spre sud comunități latinofone alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
vorbeau latina, �barbarica et Scythica lingua"!) erau o etnie străină, cu atât mai mult cu cât, dinspre Dunăre, se deplasaseră spre sud comunități latinofone alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe Romanii italici și pe care au preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe Romanii italici și pe care au preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut în latină (Blacchi), s-a transformat în V(a)lachi, dând naștere chiar unor legende istorice (ostașii unei armate romane conduse de un general, Flaccus, dispărute în Balcani!). în orice caz, din limba Slavilor, prin greacă
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe Romanii italici și pe care au preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut în latină (Blacchi), s-a transformat în V(a)lachi, dând naștere chiar unor legende istorice (ostașii unei armate romane conduse de un general, Flaccus, dispărute în Balcani!). în orice caz, din limba Slavilor, prin greacă, denumirea s-
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut în latină (Blacchi), s-a transformat în V(a)lachi, dând naștere chiar unor legende istorice (ostașii unei armate romane conduse de un general, Flaccus, dispărute în Balcani!). în orice caz, din limba Slavilor, prin greacă, denumirea s-a generalizat. Dar Vlahii au rămas o etnie străină, izolată printre celelalte etnii balcanice, fără origini genetice, fără legături cu latinitatea! II. Din această non-identitate încearcă a-i scoate Italienii. Mai întâi, chiar papa Innocentius III
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi la romani (unde Ianus e Soarele și Iana sau Diana - Luna), la popoarele germanice, la slavii răsăriteni și la unele popoare balcanice. În tradiția noastră orală există numeroase credințe despre „sfântul Soare” și „sfânta Lună”. Numai la români, la bulgari și la croați se găsește transpunerea poetică a acestei legende în cântec epic. Potrivit concepției antropomorfice
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
trebuia să fie însoțit de obiectele de primă necesitate, de arme, de slugi și evident - de soție 38. în Antichitate și chiar mai târziu, în Evul Mediu, destule popoare practicau sacrificiul văduvelor. Moartea, socoteau aceste populații - între ele sciții, tracii, slavii, lituanienii, germanicii; la fel, popoare aparținând unor civilizații primitive din Africa, din Asia orientală (indienii - care au fost obligați de englezi să renunțe, abia în 1829, la acest ritual, chinezii), din zona Anzilor ori din Insulele Fiji - perturbă drepturile de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru explicarea cuvântului romanesc, lat. (adjectiv folosit și ca substantiv) viduus, vidua (Șăineanu, 796, Tiktin, III 1706-170770; Ciorănescu, 824; DLRM, 919; DEX, 1149; DLR, 114). Câțiva dintre lexicografi introduc în discuție și forme slave. Alexandru Resmeriță, de pildă, precizează: „Și slavii zic vdova și vdoveț; forma română se apropie însă mai mult de baza sanscrită vidheva” (loc. cit.). Tiktin nu ignoră formele vechi slave vĭdova și vĭdovĭcĭ, dar Ciorănescu - informat de Lexiconul lui Fr. Miklosich despre forma slavă vĭdova - consideră neadevărată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
abia peste câteva decenii), dar în care retipărea și studii mai vechi 311, Nicolae Iorga deosebea în istoria costumului românesc de curte „patru înrâuriri”: o influență bizantină, cea mai veche și mai greu de definit din cauza absenței „martorilor”, venită prin slavii de sud și epuizându-se dincolo de repede, o dată cu dispariția centrelor de elaborare și iradiere; o înrâurire occidentală, ce s-a dezvoltat concomitent cu cea dintâi și a sfârșit prin a o înlocui, venită prin sași, prin poloni și pe căile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căruia aș vrea să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în românește (după ce mai înainte le utilizaseră în înveliș slav, fragmentele de pravilă păstrate în manuscrisele slavone fiind doveditoare în acest sens; la fel „articolele” tipărite de sârbul Moise, la Târgoviște, la sfârșitul unui Molitvenic), cărți cu conținut juridic, dublu utilizabile - la fel ca în Bizanț, unde Basilicalele, mereu completate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui privitoare la români. 1566-1608, Cluj, 1928, p. 128; Șarolta Solcan, op. cit., p. 263. 431. Artur Gorovei, op. cit., p. 69 (cap. „Cununie”). 432. Ibidem, p. 115 (cap. „însurătoare”). 433. Ibidem, p. 133. (cap. „Mâncare”). 434. Ibidem, p. 195. 435. „La slavii de sud, se crede că văduva care vrea să se mărite, trebuie să ia pământ de pe mormântul soțului ei cel dintâi și să-l arunce, pe furiș [operațiunile făcute pe furiș sunt specifice demersului magic], peste acela pe care vrea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, 1885; Gr.G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, București, 1900; Al. Viciu, Sabin Drăgoi (Viena, 1935, cu notația muzicală), G. Cucu (București, 1936, cu notația muzicală), Monica Brătulescu, La luncile soarelui, Editura pentru literatură, București, 1964. 462. Petru Caraman, Colindul la români, slavi și la alte popoare. Studii de folclor comparat, ediție de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București, 1983, p. 94. 463. Monica Brătulescu, în antologia citată (prefață). 464. Monica Brătulescu, op. cit., p. 41. 465. Ibidem, pp. 42-43. 466
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nevoia de expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de cultură bizantino-slavo-română. A obținut titlul de magistru (1891) și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
înfățișa literatura română veche numai după influențele străine. Pe de altă parte, începuturile literaturii române însemnând un corpus de texte religioase preluate - prin filieră slavă - din Bizanț, el deplânge faptul că „strălucitele literaturi greacă și bizantină n-au dat mediului slav (și de acolo, literaturii române) decât în mod excepțional opere de un nivel superior”, cărturarii români din primele secole de existență a cuvântului scris în slavonă și mai târziu în română adăpostind în sbornice și manuscrise tot ce a fost
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]