1,475 matches
-
folosită ca stâlp de sprijin. Prezintă în partea superioară decorații sculptate, simbolurile fiind bine cunoscute: crucea și soarele. Partea inferioară mai păstrează urme ale unei inscripții, din păcate în prezent fiind prea deteriorată pentru a putea fi citită. Inscripția în slavonă precizează numele, probabil, a celor care au fost primii ctitori ai bisericii: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, Amin. Au făcut biserica popa Arion și cumnatul Ion și Arion, pomenește Doamne, de la facerea lumii..."" ... ""pomeni
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult a suferit unele refaceri în anul 1807. Printre preoții care au slujit aici este de menționat preotul Mihai Mocanu (1938-2009), care a funcționat ca paroh al acestei biserici (1980-2004) și protopop al Protopopiatului Pașcani (1976-1990). Biserica „Sf.
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
curentul electric, parchet și, câțiva ani mai târziu, a fost legată cu o centură metalică pentru a-i întări strictura de rezistență; 5. ansamblul arhitectural în care este încadrată biserica cuprinde și o clopotniță la fel de veche pe care stau inscripții slavone și care se pare este contemporană cu biserica; 6. biserica a fost parte integrantă a Parohiei Mierlești până în anul 2002, când parohia s-a despărțit în două: Mierlești și Vătășești. Actualmente, biserica deservește un număr de 120 de familii, ea
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
nișă unde se află mormântul Mariei, sora lui Ștefan cel Mare și soția hatmanului Șendrea. Lespedea sa funerară are în partea centrală opt inimi succesive în palmete, semipalmete și petale simple. De-a lungul marginilor este o inscripție în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina panului Șendrea portarul ... care s-a strămutat la lăcașul de veci și a fost inmormântată aici în anul 6994 (=1486), luna martie 27, luni după Paște"".
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
secolului al XIX-lea proprietar al moșiei Rotopănești. Acolo și-a construit un conac cu două niveluri, după proiectul unui arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavona. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. Retras la conacul sau după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
cele 4 biserici de lemn aflate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Arhitectura se încadrează în stilul vechilor biserici moldovenești din lemn. Pictura din interiorul bisericii se înscrie în canonul erminiilor bizantine. Construcția are mai multe inscripții în grafie slavonă, slavo-română sau română care se adaugă celor slavonești de la iconografie. A existat și un program de restaurare al bisericii de lemn care a debutat prin anul 2007. Biserica veche a fostului sat Răpciuni din comuna Ceahlău constituie subiectul unui studiu
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
șuvițe de pânză din in sau cânepă peste această lipitură. În plus, biserica este înzestrată cu icoane, cu textile decorative, covoare și obiecte care refac atmosfera de altădată a lăcașului de cult. Este de remarcat mulțimea de inscripții cu litere slavone, aflate pe grinzi, la ușa de la intrare, sub streașină sau pe icoane. Biserica are mai multe inscripții în grafie slavonă, slavo-română sau română care se adaugă celor slavonești de la iconografie. Multe dintre inscripțiile din pridvor sunt realizate cu vopsea neagră
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
covoare și obiecte care refac atmosfera de altădată a lăcașului de cult. Este de remarcat mulțimea de inscripții cu litere slavone, aflate pe grinzi, la ușa de la intrare, sub streașină sau pe icoane. Biserica are mai multe inscripții în grafie slavonă, slavo-română sau română care se adaugă celor slavonești de la iconografie. Multe dintre inscripțiile din pridvor sunt realizate cu vopsea neagră (chinovar) și sunt consemnări ale unor evenimente importante din viața satului, ca o cronică a așezării, menite să rămână mărturie
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
stolnicul Constantin Cantacuzino. Pe hartă figurează alte 22 de orașe și târguri din țară. După o perioadă de pace relativă, timp în care episcopia a primit finanțări de la domnitor pentru a deschide o școală în greacă și o alta în slavonă, în 1739, în timpul unui război ruso-turc, trupele rusești și cazacii lui Frilow au devastat Buzăul, luându-l pe episcop cu ei. În timpul altui război ruso-turc, în anii 1768-1774, oastea otomană a ars toate casele și prăvăliile, din oraș nerămânând nicio
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
moșia fraților Andronachi și Teodor Rudea (cei doi Rudii) și cu sprijinul bănesc al negustorului Donciul din Movilău (Podolia) a fost construită o biserică de piatră cu hramul Sfintei Treimi, în stil moldovenesc. Acest fapt a fost consemnat, în limba slavonă, într-o pisanie care s-a păstrat pînă în prezent : În numele hramului Prea Sfintei Treimi și al Sfîntului Nicolae, acest templu e clădit în zilele slăvitului domn Grigore Alexandru Ghica Vodă și cu binecuvîntarea preasfințitului Chir Inochentie, episcopul Hușilor, cu
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
și grecul "doric", urmând "Octoechos") semnifică faptul că ce două biserici au fost cândva una. Modurile pot fi autentice (lat. "authentus") (1-4) sau plagale (lat. "plaga") (5-8). Sunt cunoscute de asemenea sub numele de "ehuri" (gr. "Echos") sau "glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
Gheena. Atitudinea față de Gheena în creștinism este afectată în mod semnificativ după cum este menținută sau nu distincția din ebraica și greacă dintre Gheena și Hades: Traduceri menținând distincția: și menține cuvintele Hades și Gheena netraduse. (și o traducere în limba slavona bisericească veche) mențin și ele distincția. În limba rusă modernă conceptul de iad (Ад) este direct derivat din Hades (Аид), separate și independente de Gheena. Imaginile focului sunt atribuite în primul rând Gheenei, care este cel mai des menționată că
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie (sau Sf. Onofrei, după cum i se mai spune). Pe peretele pridvorului, deasupra ușii de acces în pronaos, se află pisania cu stema Moldovei, încadrată într-un arabesc, având următoarea inscripție în limba slavona: ""Aceasta biserică a zidit-o Io Ștefan Petriceicu Vodă cu soția sa Maria în anul 7181 (=1673)"". Biserică a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul înzestrează biserică cu încă o bucată din toloaca târgului
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
a existat o construcție de lemn pe temelie de piatră care a fost distrusă posibil în urma unui incendiu. Arheologul Paraschiva-Victoria Batariuc presupune că ar fi vorba de vechea mănăstire cu hramul Sfântul Ilie Tesviteanul menționată într-o însemnare în limba slavonă anterioară anului 1443 făcută pe un codex care a aparținut cardinalului Ioan de Ragusa și lăsat prin testament, după moartea acestuia, în 1443, bibliotecii Universității din Basel. Profesorul Petre S. Năsturel a avansat ipoteza că această mănăstire ar fi fost
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
veșminte arhierești, având inscripția: ""Arhiepiscop Varlaam, Mitropolit Suceavschi"". În curtea bisericii, lângă perete, se află mai multe pietre funerare foarte deteriorate. Numai trei dintre ele au putut fi parțial descifrate. Pe una dintre ele se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""a făcut-o pan Dumitrache prea iubitului său frate mai mare ... înmormântat aici în Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie; veșnică lui pomenire, în anul 7103 (=1595). A fost de față Carichitsi, servul lui Dumnezeu"". Ultima propoziție este în
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
chirilice este foarte degradată și s-a putut descifra abia anul 7271 (=1763) și luna februarie. În biserică se afla ca prag la ușa împărătească o piatră mică de marmură cu capătul știrbit (62x37 cm) având o inscripție în limba slavonă pe mijloc care arată că a fost pusă ""soției Safta, în zilele lui Dabija Voievod, în anul 7171 (=1663), luna ..."". Biserica dispune de puține odoare de preț, cele existente fiind probabil luate de aici odată cu desființarea mănăstirii. Printre odoarele păstrate
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. În acele vremuri, ea străjuia piața și centrul orașului. Pe peretele sud-vestic al bisericii se află o placă de marmură cu un pomelnic scris în limba română cu caractere slavone, având următorul text: ""Răposații Gheorghii, (Sofie), Dafina, Zoița, Eleana, Parascheva, Smaranda, Teodor, Vasile, Danil, Dimitrie, Sofie, Vasilie, Teodosie, Smaranda și tot niamu lor. 1831 iulie 10"". Pe peretele vestic, deasupra intrării în biserică, se află o altă placă cu următoarea
Biserica Sfinții Voievozi din Huși () [Corola-website/Science/321851_a_323180]
-
Ea este un monument caracteristic pentru edificiile religioase ale epocii lui Vasile Lupu și implicit pentru cele din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Pe peretele vestic al bisericii, deasupra intrării în exonartex, se află o pisanie în limba slavonă, având următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Vasile Voievod, domnul Moldovei, am început și am înălțat și am săvârșit biserica aceasta în numele Sfântului și slăvitului mucenic Gheorghe
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
printr-un decret să le scutească de la plata contribuțiilor către stat, guvernul român și-a manifestat autoritatea sechestrându-le veniturile. În martie 1863, consiliul de miniștri a hotărât ca limba de oficiere a slujbelor să fie limba română, în locul limbii slavone, respectiv limbii grecești. Presimțind inevitabilul, mulți călugări greci au încercat să părăsească țara, luând cu ei obiecte de preț de prin mănăstiri. Autoritățile au dispus atunci condiționarea eliberării de pașapoarte de îndeplinirea unor anumite condiții, printre care se afla și
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
presupune că ar fi fost avariată de cutremurul din 1471, fiind necesară demantelarea ei. Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost construită în anul 1492, în mai puțin de cinci luni. Acest lucru este atestat de pisania scrisă în limba slavonă cu următorul text: "„Binecinstitorul și iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această biserică întru numele sfântului și măritului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
din monede și alte podoabe. În biserică s-a aflat și mormântul zugravului Gheorghe din Tricala. Lespedea sa funerară se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României de la București. Pe piatră se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu, meșterul Gheorghe zugravul, venit din țara Tricalei; și a răposat la viața veșnică [în zilele binecinstitorului... în anul 7038, luna ianuarie] 15”". Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost construită după planul mai
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
și de consolidare a picturii de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. În 1992, pictura a fost spălată cu detergent, iar această intervenție neautorizată a dus la deteriorarea picturii. Pictura interioară este zgâriată de un număr mare de inscripții în limbile latină, slavonă, poloneză, greacă, armeană, română etc. Cele mai multe grafite au fost realizate de ostașii polonezi din armata regelui Ioan Sobieski al III-lea, care au staționat la Hârlău de la 26 septembrie până la începutul lunii octombrie 1691. Aceștia și-au scrijelit numele pe
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Poloniae Ion II cum exercitu fuit”" (în ) - pe peretele nordic al altarului, "„Koliphsa (tar) Moskovski 1711”" (interpretată de unii cercetători astfel: „Pe aici a trecut țarul Moscovei Petru I, la 1711”), iar pe peretele vestic se află semnătura cu caractere slavone și latine a lui Udriște Năsturel din anul 1655. Istoricul de artă Sorin Ulea a afirmat că pictura Bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău prezintă mari asemănări, din punct de vedere al stilului, cu cea de la Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față scrie „IOAN STEFAN VOE<VO>DA G”, iar pe cealalta față scrie „OSPODAR ZEMLI MOLDAVS <CO>”, adică "„Eu, Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei”". În mijlocul discului se observă un cerc pe care
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
în preajma Cetățuiei și s-a făcut o movilă mare care a fost acoperită cu pământ, peste ea fiind așezată o cruce (denumită azi Crucea lui Ferentz) înconjurată de un foișor (cerdac) de piatră. Pe cruce se află o inscripție în slavonă, care istorisește această întâmplare. După înfrângerea lui Ferentz Ernau, domnitorul Mihai Racoviță, tot împreună cu tătarii, i-a urmărit pe austrieci și a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala lui Francisc Rákóczi al II-lea. După ce
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]