1,517 matches
-
orice clipă la Dumnezeu. Dumnezeu nu se lasă mult căutat și așteptat. „Așteptând am așteptat pe Domnul..., dar Domnul nu s-a lăsat așteptat”, spune psalmistul. El răspunde îndată chemării noastre. Dumnezeu nu se supără de rugăciunile curate, drepte și smerite. Dumnezeu nu alungă pe nimeni de la Sine și de la rugăciune. El nu se ascunde, nu se odihnește, nu lipsește de la întâlnirea mistică a răspunsului nostru, al omenirii, la iubirea Sa milostivă. Dumnezeu primește oricând, primește întruna, nu obosește, nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să ne înmulțim evlavia și să ne depărtăm de păcat ca toate cererile noastre să se împlinească. S-a rugat un fariseu, care împlinea Legea și se lăuda cu aceasta. S-a rugat și un vameș păcătos care a cerut smerit iertare. Cel dântâi s-a întors mai păcătos la casa sa, cel de-al doilea s-a întors mai îndreptat. Rugăciunea curată și smerită sfințește pe cel care o săvârșește, toate ale sale și din jurul său, sfințește viața și sufletul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Legea și se lăuda cu aceasta. S-a rugat și un vameș păcătos care a cerut smerit iertare. Cel dântâi s-a întors mai păcătos la casa sa, cel de-al doilea s-a întors mai îndreptat. Rugăciunea curată și smerită sfințește pe cel care o săvârșește, toate ale sale și din jurul său, sfințește viața și sufletul său. Rugăciunea este sfânta noastră datorie și bucuria de a fi creștini. Să prețuim și să iubim sfințenia, harul, ajutorul și bucuria ei; nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este posibil învățătura și îndemnurile morale ale Mântuitorului. Pentru ei, credința și rugăciunea nu pot fi doar niște acte goale de conținut, fără temei și scop, repetabile și intrate în obișnuință, ci ele exprimă o atitudine de conștiință fermă, liberă, smerită și limpede prin fapte. Prin rugăciune, creștinul realizează o armonie intimă între trup și suflet, între om și colectivitate, între el și Dumnezeu. Această împletire ni se înfățișează și ca o necesitate pentru echilibrul frumosului moral-spiritual. Știm că rugăciunea este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Iisus Hristos. Sfinții Părinți o numesc „maica tuturor faptelor bune”, căci ea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Este viața noastră în Hristos și a întregii lumi văzute și nevăzute. Rugăciunea Tatăl nostru trebuie făcută și trăită totdeauna cu inimă curată, smerită și plină de iubire, și de asemenea cu mintea îndreptată spre Dumnezeu. Prin această rugăciune ne exprimăm, simultan, credința noastră, dar și harul care vine de la Dumnezeu și ne dăruiește starea de comuniune cu Dumnezeu. Totodată, este cea mai completă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a se ruga în taină. Prin aceasta îi face să priceapă că văzul și auzul lui Dumnezeu Atotputernicul stau de față în cele mai ascunse și mai tainice locuri și că se așteaptă de la ei credință cu inima înfrântă și smerită, deoarece numai în acest chip este bine să-și arate, în fața Unuia Dumnezeu, simțămintele de evlavie și de rugăciune, convinși fiind că Dumnezeu vede tot și aude tot. Să deslușim și tâlcul celei de-a doua porunci, care se referă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne convingem pe noi înșine că trebuie să dorim și să facem în așa fel, încât numele Său, care a fost, este și va fi sfânt prin Sine, să fie Sfânt și în oameni, ceea ce pentru oameni înseamnă mântuire. Omul smerit, cugetător de cele duhovnicești nu poate să încheie această reflecție decât printr-o doxologie către Dumnezeu. Să se slăvească și să se cinstească numele Tău de către toți oamenii. în felul acesta, când ne rugăm „sfințească-se”, o facem ca să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoașteri, care își recunoaște propria slăbiciune și puterea lui Hristos. Așadar, prin „Rugăciunea lui Iisus” noi cunoaștem și mărturisim puterea lui Hristos, ca și propria noastră slăbiciune. Atingem, în acest fel, starea binecuvântată a smereniei, iar unde
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se căiască de nedreptățile lor! Nu-i lăsa pe ei, Doamne, în rătăcire și în păcat! Trimite-le lor binecuvântarea Ta ca să se mântuiască și să fie vii întru împărăția Ta! Iar mie, Stăpâne, dăruiește-mi duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, pentru ca în pace și cu bucurie pururea să grăiesc către Tine unele ca acestea: „Iartă-ne nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Amin. Dumnezeule veșnic și făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și al morții, în eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28. "Acest chip de origine îl poartă tot drumul"29, căci ceea ce luminează și cheamă vederea spre lumină deschide drumul însuși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui Dumnezeu, care așteaptă un răspuns de la acest imbold, prin transformarea propriei vieți. Francisc absoarbe Evanghelia cu mintea senină și inima simplă, cu intuiția dragostei profunde și atitudinea meditativă, fără spirit critic, fără prejudecăți, subtilități, exegeze, etc. El este un smerit cititor, cu sufletul curat și inimă iubitoare, care a înțeles că suprema valoare este Dumnezeu. Toma de Celano spunea că Francisc a înțeles magnific Evanghelia. Ea l-a preschimbat pe Francisc într-un alt fel de apostol, cu un alt
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de Evanghelie și misionariat. Fratele franciscan preferă exhortația, pentru a se adresa direct inimii, în stilul, fratelui Pacific, care predica în acompaniament de alăută. Un papă vizionar, Inocențiu al III-lea l-a „văzut” pe Sărăcuțul din Assisi, atât de smerit și modest, cum „ține în mână” Biserica Romei. Interesant este marele curaj de a predica într-o astfel de manieră, într-o vreme în care hazardul și forța făceau legea. Dar tocmai astfel de îndrăzneli sincere, pornite din inimă, cu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Cuvintele consacră, sfințesc și Îl exprimă pe Dumnezeu, prin comuniunea dintre cuvânt și sacrament. Prin cuvinte sunt consacrate pâinea și vinul, reproducându-se ceea ce s-a întâmplat chiar fizic, prin nașterea lui Cristos, atunci când Dumnezeu a devenit om gingaș și smerit, atunci când a intrat El în lume, și tot smerit și plăpând apare El și în prezent, în altar, sub semnul pâinii și al vinului. Dumnezeirea este cea mai mare smerenie. În Scrisoarea Ordinului 26-29, Francisc din Assisi a creat unul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
comuniunea dintre cuvânt și sacrament. Prin cuvinte sunt consacrate pâinea și vinul, reproducându-se ceea ce s-a întâmplat chiar fizic, prin nașterea lui Cristos, atunci când Dumnezeu a devenit om gingaș și smerit, atunci când a intrat El în lume, și tot smerit și plăpând apare El și în prezent, în altar, sub semnul pâinii și al vinului. Dumnezeirea este cea mai mare smerenie. În Scrisoarea Ordinului 26-29, Francisc din Assisi a creat unul dintre cele mai înălțătoare imnuri: „Tot omul să se
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
sărbătoare, în ton cu mireasma florilor de câmp păstrate laolaltă în „lada” casei, privind cu credință icoanele, alăturându-le din pumnul ei mic-mic, mănunchiuri de busuioc verde-verde cules din grădina casei și aduse aici, unde, iată, se apropie și sărută smerită icoana Maicii Domnului, ea însăși, mama, o mare icoană în viața și sufletul meu. O văd permanent. Seara la poartă, la sfat cu ve cinele, cu cunoștințele, o văd la câmp culegând cânepa, fânul, gătită ca o floare de câmp
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei sunt aproape identici la cei doi dramaturgi. Eroina lui Euripide se jeluiește : De ce n-am, tată, glasul cu har al lui Orfeu,/ ca stâncile să vină, smerite, să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și tu mi-ai spus „copilă”,/ m-ai legănat întâia pe mine pe genunchi,/ m-ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iar cele noi pentru cititori.” Montesquieu 545. „Îndată ce cărțile și învățămintele filozofice pică în mâinile unui om fals sau degenerat, se strică, se descompun și se transformă, asemenea licorii ținute într-un vas murdar.” Epictet 546. „Nu cunosc vecin mai smerit, nici prieten mai drept, nici tovarăș mai ascultător, nici învățător mai supus, nici prieten mai competent și mai puțin plictisitor, mai plin de pilde și mai puțin potrivnic, care să-ți lipsească mai puțin și mai autoritar, nici mai puțin
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
spectacol unic, colorat și hipnotic. Drumul rătăcit printre copacii imperiali persistă ca o magică amintire, aerul pădurii vibrează pleoapa deschisă a sufletului. Apoi, pe sub arcul semeț de lumină filtrată a sfârșitului de brumar, prin care frunzele tremură și se închină smerite, am trecut în starea de spirit a bisericii vechi din Dobrovăț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare spre sfârșitul vieții sale. Splendoarea naturii și mesajul ei au asigurat o circulație biunivocă, de la pădure la ființă și invers. Cuvântul este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fi că acest "popas" îl face sub razele soarelui ce dau o lumină strecurată vibratoriu precum în poienile textuale ale codrului marelui poet. Cititorul se reculege într-o liniște profundă ca apoi să penetreze geometria discursului, o face cu bucuria smerită a unei stări de transcendență. Își construiește mai multe variante mentale pentru ca măcar una dintre ele să corespundă actului de cunoaștere esențial și înțelegerii sensibilității mesajului. Lectura poeziei este și ea o aventură care intrigă și fascinează. Observă, odată cu poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cunoștințe teologice mărețe și în același timp să ne simțim arizi, incapabili în viața creștină. Ce ne lipsește?! Ne lipsește mărturia Duhului Sfânt. Una e să cunoști, altceva să recunoști. Fără har (pe care Dumnezeu nu-l neagă niciodată rugăciunii smerite), cunoașterea creștinească pe care o avem este un trup fără suflet. Mărturia exterioară a Duhului Sfânt este indicată de Sfânta Evanghelie în opera de revendicare a divinității lui Isus Cristos, în slava Sa, și în înfrângerea satanei; iar aceasta e
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
adunat copiii, adolescenții și lumea în asociațiile parohiale, dacă am fi predicat cu mai multă fervoare, dacă am fi așteptat la scaunul de spovadă chiar și ore în șir cu dragostea cea mai arzătoare, dacă am fi fost mult mai smeriți, mult mai zeloși, mult mai activi, mult mai dezlipiți de bunurile pământești și de comoditățile noastre, cine știe câte rătăciri sufletești nu ar fi fost evitate! Și apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
unei lumi în care cu greu poți afla vreun suflet care înțelege, e ceva ce te lasă fără cuvinte. Și totuși au crezut, au crezut cu fermitate și au acționat. 35 - III. Credință, în ciuda propriei ignoranțe Se spune că cei smeriți nu trebuie să aibă pretenția să fie instruiți de mari personalități, dar se pare că nu este chiar așa. Este mult mai ușor să găsești îngăduință la cei culți decât la cei ignoranți, care par să-și potrivească nevoințele după
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
10,7). Dacă îi este sete cuiva, să vină la Mine» (In 10,7). «Unul este Învățătorul vostru: Cristos» (Mt 23,10). «Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați» (Mt 11,28). «Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima» (Mt 11,29). Când avea să le transmită Apostolilor puteri speciale, Le va spune: «Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi» (In 15,16). «Mi-a fost dată toată puterea în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o ploaie caldă care nu deranjează turiștii adunați cu zecile pe treptele templului „Senso-ji”. La o intersecție, în bazar, am întâlnit un călugăr budist care aduna bani pentru renovarea unui templu. Chipul îi este senin, iar privirea limpede. Înalt, suplu, smerit, ținând o tipsie întinsă spre cei care treceau pe lângă el. După ce am contribuit și noi cu cât ne-a lăsat inima, l-am rugat să facem poze împreună. Ne-a întrebat de unde suntem. Când i-am răspuns că venim din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
roșeață trăda cât de mișcat era. Conrad luă cu un gest hotă rât pana de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină de culoare a Curții princiare. Cu o pri vire priete noasă și Încurajatoare, prințul Începu să vorbească: — Orașul vostru va fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]