3,862 matches
-
jocul guvernamental din 1963 în favoarea apertura a sinistra dorită de Aldo Moro și de creștin-democrați. Antrenat treptat în vîrtejul creat de Prima Republică, PSI a reușit să-și păstreze o oarecare demnitate atîta timp cît a fost condus de "vechii" socialiști adepți ai lui Pietro Nenni, cum ar fi Sandro Perteni sau Martino. Spiritul modern a dat lovitura de grație Partidului Comunist Italian aducînd în fruntea sa pe Bettino Craxi, un politician cinic și afacerist care a "golit" partidul de întregul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Exemplul cel mai dramatic al pierderii puterii de către un partid muncitoresc este ilustrat, fără îndoială, de social-democrația daneză, Socialdemokraterna. După ce a avut majoritatea absolută în Folketing, acest partid abia mai deține o treime. Nemulțumit de a se afla între dizidenții socialiști, SF și VS, acest partid are de suferit din cauza unei sciziuni a dreptei, centrul democratic. Social-democrații au cunoscut suferințele opoziției timp de zece ani și bucuriile guvernărilor în coaliție. C) Partidele social-democrate "consociative". Este vorba despre partidele din Benelux unde
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
unei puternice mișcări sindicale creștine care în Belgia sînt mult mai numeroase decît sindicatele socialiste! După ce au crezut în dispariția acestor organizații condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, social-democrații din Benelux au ales între reînnoire și resemnare. Laburiștii olandezi și socialiștii flamanzi au optat pentru prima soluție, în timp ce socialiștii valoni și luxemburghezi s-au mulțumit cu rolul de aripă muncitorească a "lumii" sau de "stîlp" laic. După război, Partij van de Arbeid PvdA a adoptat modelul englez al Partidului Laburist schimbîndu-și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sînt mult mai numeroase decît sindicatele socialiste! După ce au crezut în dispariția acestor organizații condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, social-democrații din Benelux au ales între reînnoire și resemnare. Laburiștii olandezi și socialiștii flamanzi au optat pentru prima soluție, în timp ce socialiștii valoni și luxemburghezi s-au mulțumit cu rolul de aripă muncitorească a "lumii" sau de "stîlp" laic. După război, Partij van de Arbeid PvdA a adoptat modelul englez al Partidului Laburist schimbîndu-și numele din Partid Social Democrat în Partid Laburist
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Tentativele făcute de partidele socialiste pentru a-și moderniza doctrina au dăunat aripii lor social-democrate. Dar, cel mai adesea, relațiile cu comuniștii au dus la ruptură. În cazul Danemarcei, neputința social-democraților de a elabora politici noi a nemulțumit nu numai socialiștii, ci și aripa de dreapta a partidului. Rezultatele electorale ale partidelor muncitorești, democrat-sociale și social-democrate (media în procente) Țări 1960-1973 1974-1989 1980-1989 ultimul scrutin Anul Marea-Britanie 46 34,3 29,2 34,4 (1992) Irlanda 14,5 9,3 8
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
vorba de partide comuniste sau dizidențe comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona cu dizidenții de stînga ai social-democrației. Același lucru a avut loc în Danemarca cînd PC a dispărut de pe scena politică și cînd socialiștii populari au intrat în Folketing după 1960 și în Parlamentul European după 1979. Finlanda și Islanda au partide de același tip care pot participa la coaliții guvernamentale. Începînd cu 1938, în Islanda, comuniștii s-au îndepărtat de Komintern pentru a
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
după 1960 și în Parlamentul European după 1979. Finlanda și Islanda au partide de același tip care pot participa la coaliții guvernamentale. Începînd cu 1938, în Islanda, comuniștii s-au îndepărtat de Komintern pentru a forma Partidul Socialist Unificat împreună cu socialiștii independenți. După evenimentul din 1968 de la Praga, ei s-au rupt definitiv de Moscova. Între timp, o nouă fuziune a avut loc în 1956 cu social-democrații de stînga, luînd naștere Althydhubandalag, Alianța Populară. În Danemarca, Aksel Larsen, eroul Rezistenței, devenit
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
din Finlanda a fost mult timp considerat "special", dar comuniștii, inițial destul de independenți iar mai apoi aliniați politicii moscovite, au fuzionat cu stînga socialistă formînd din 1980 Alianța Democrată Populară din Finlanda, SKDL, după multe dispute între opozanții eurocomuniști și socialiști și "ortodocși". În 1985, după modelul Perestroika, "staliniștii" și-au făcut propriul partid, în vreme ce eurocomuniștii părăseau PC în 1970 pentru a adera doar la SKDL. În 1991, odată cu căderea comunismului, cele trei partide s-au destrămat aderînd la un nou
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
intenția PCI de a renunța la modelul comunist, omologul lui suedez s-a grăbit, în 1990, să-și schimbe numele în Vänsterpartiet, Partid de stînga. Ultimul partid comunist important care s-a îndepărtat de marxism-leninism, Partidul Catalan PSUC fuzionînd cu socialiștii autonomi ai Frontului Popular, a beneficiat de un statut de autonomie față de PCE. La inițiativa liderului său, Rafael Ribó, un intelectual de tipul lui Berlinguer, coaliția electorală Initiativa per la Catalunya, care regrupa PSUC și dizidenții socialiști precum și autonomiștii de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
PSUC fuzionînd cu socialiștii autonomi ai Frontului Popular, a beneficiat de un statut de autonomie față de PCE. La inițiativa liderului său, Rafael Ribó, un intelectual de tipul lui Berlinguer, coaliția electorală Initiativa per la Catalunya, care regrupa PSUC și dizidenții socialiști precum și autonomiștii de stînga s-a transformat în partid politic. IC, aliată stîngii unite spaniole, are o puternică pecete catalană. C) Ortodocșii. Se referă la partidele comuniste rămase fidele modelului comunist prin reevaluarea "moștenirii" și care acceptau o evoluție doctrinală
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de origine democrat-creștină care, raliindu-se socialismului, se situează chiar la stînga partidului socialist sau laburist. Pe de altă parte se află partidele claselor de mijloc al căror liberalism reformator, numit și social-democrat, le-a determinat să facă alianțe cu socialiștii și chiar cu comuniștii. Diferite partide de stînga, chiar de extremă-stînga, și de origine catolică au cunoscut, în numeroase țări, o existență mai mult sau mai puțin scurtă. Renunțînd la rădăcinile lor sociale, ele au întruchipat, pentru un timp, o
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sistemul politic italian, a trebuit să renunțe la a deveni marea forță centrist-reformistă pentru a se transforma în susținătorul moderat al PDS în cadrul "Polului progresist". După plecarea lui Segni, AD a regrupat militanții din mediile laice, adesea vechi republicani sau socialiști. Echivalentul olandez al radicalilor de stînga ar fi Partidul Demokraten '66, un partid anti-establishement, fondat în 1966 de doi tineri energici din Partidul Liberal: M. M. Gruyters și Van Mierlo. Punînd accentul pe reforma instituțiilor sistem electoral, alegerea directă a
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
patra mărime" alături de laburiști, creștini și liberalii de dreapta într-un sistem de partide foarte puternic. La MRG și D '66 mai putem adăuga Landesring-ul elvețian Alianța Independenților, legată istoric de cooperativele "Migros" ... Socială, liberală și ecologică ea este partenera socialiștilor. AI și D '66, ca și partidele creștine de stînga, se caracterizează printr-o tendință "postmaterialistă" foarte accentuată. APĂRAREA CAPITALIȘTILOR: PARTIDELE PATRIMONIALE Este greu să dai un nume partidelor care vin în sprijinul capitaliștilor și al capitalului. Unii le numesc
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Aceasta ar fi și dorința Partidului Poporului, Folkepartiet, care, în fața puterii mișcării muncitorești suedeze, a ținut întotdeauna un discurs radical în timp ce guverna cu cei de dreapta. Anumiți radicali au rămas fideli alianței socialiste și de aceea îi vom studia o dată cu socialiștii. Există totuși o excepție pe care regimul adunării bazat pe sistemul referendar care predomină în Elveția nu ne permite s-o încadrăm la stînga sau la dreapta, și anume: Alianța Independenților. Acesta este un partid al claselor de mijloc care
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
anumit procentaj de muncitori printre alegătorii ei, acest număr scade foarte repede cînd se ajunge la aderenți sau militanți. El ajunge aproape de zero atunci cînd nu reținem decît grupurile parlamentare. Grupurile creștin-democrate numără, dimpotrivă, un procentaj reprezentativ de sindicaliști muncitori. Socialiștii belgieni ca și comuniștii italieni au recunoscut, de altfel, caracterul specific al democrației creștine. Caracterul "interclasist" al partidelor creștin-democrate este dezechilibrat de un singur aspect: suprareprezentarea țăranilor. Interesul acestor formațiuni față de agricultori este așa de mare, încît partidele agrariene n-
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Catolic Popular, KVP, și apoi Adunarea Democrat-Creștină, CDA, au făcut parte din toate combinațiile electorale din 1919 pînă în 1994. În Belgia, Partidul Catolic a făcut parte din toate guvernele dintre cele două războaie mondiale, cînd împreună cu liberalii, cînd cu socialiștii sau cu toți la un loc. Din 1944, social-creștinii au participat la toate guvernările cu excepția guvernului de coaliție format din toate partidele laice impus în 1945 de "Question Royale" și de coaliție între partidele anticlericale. Aceștia au condus toate guvernele
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
franceze și chiar a stîngii clandestine care era aliatul Republicanilor. Abia sub conducerea lui Napoleon al III-lea s-au risipit echivocurile în ceea ce-l priveau. Inițial, boulangismul 6 era o invenție a radicalilor, iar atracția sa exercitată asupra anumitor socialiști este dovedită istoric. Gaullismul își are originea în rezistența împotriva naziștilor, pe atunci lupta a fost dusă împreună cu comuniștii. Organizațiile gaulliste se bazeaz( pe un număr de militanți și responsabili raliați opțiunii socialiste. Fine Gael din Irlanda își are rădăcinile
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
FF irlandez. Catolic și chiar clerical, el a luptat în tabăra republicanilor în timpul războiului din Spania. Independent prin idealul său, PNV reprezintă în mod cert o forță conducînd Comunitatea Autonomă Bască chiar de la crearea acesteia, actualmente aflîndu-se în coaliție cu socialiștii. O altă particularitate a acestui partid o constituie, pe lîngă organizarea sa excelentă, faptul de a fi întreținut legături de colaborare cu un sindicat autonomist, STV, Solidaritatea Muncitorilor Basci. De aceeași factură, dar mult mai radicală în ce privește mijloacele, este și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
catolic s-a deosebit mult timp de Nordul protestant cultivînd un clivaj Biserică / Stat bazat pe considerații ce vizau dinastia, identificînd, la stînga, conservatori masonici de rang ca Emile Courbes sau Alejandro Lerroux acolo unde, în Nord, marxiștii atei și socialiștii creștini combăteau capitalismul sub denumirea mai degrabă de Brothers decît de Camarades. Refrenele Internaționalei au amuțit, iar "stînga salarială" înfruntă "dreapta patrimonială" avînd cifre și statistici previzionale drept sprijin, lăsînd deoparte considerațiile de tip spiritual. c) Se mai poate încă
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
minimum de consens privind regulile jocului și o dezbatere politică reală privind marile proiecte și, pe de altă parte, capacitatea de a da o clasă politică alternativă. Restaurarea democratică va scoate la iveală profunzimea înrădăcinării ei în alternanță, adică victoria socialiștilor în Ungaria și în Lituania și revenirea comuniștilor reciclați în Polonia. Alternanță impregnată de civilitate: acceptată de opoziție, nu cuprinde nici o ruptură brutală în diferitele tipuri de politică; o alternanță de tipul Pierre Bérégovoy și Edouard Balladur, care a dat
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
o miză importantă în viața politică a Europei Centrale și în țările occidentale inclusiv Finlanda care aparțineau Imperiului Rus. Numeroși marxiști, începînd chiar cu Marx, îi vor consacra o întreagă literatură, remarcîndu-se astfel Rosa Luxemburg precum și Iosif Stalin, în timp ce pentru socialiștii austrieci ea va purta denumirea de austromarxism. Clivajul centru / periferie și-a găsit principala traducere parlamentară și partizană în adunările Imperiului austro-ungar care cuprindeau partidele cehe, croate, slovene etc. Cu excepția Marelui Ducat al Finlandei care se bucura de un statut
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
contra lui, a răsturnat sistemul de alianțe. În Republica Cehă, Forumul Civic al președintelui Havel și-a permis luxul de a declara război, comuniștii găsindu-se în situația de a fi izolați și în opoziție. În Ungaria, MDF, care, împreună cu socialiștii a fost artizanul tranziției democratice și care a pierdut în alegerile din 1994, se găsește în opoziție fiind obligat să se realinieze. Destinul lui este probabil acela de a prelua vechea flacără populistă a partidului micilor proprietari, mult prea învechit
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Dacă educația este importantă, trebuie să o urmați... Valorile creează norme, iar normele ghidează acțiunile. -purtătorii de valori sunt actori individuali sau colectivi sau grupuri sociale. Putem vorbi deci despre valorile unei persoane sau ale altei persoane, despre cele ale socialiștilor, comercianților, tinerilor, rușilor sau ale culturii bantu. Conceptul de valoare este inseparabil de noțiunea de preferință. Valorizarea unui lucru în detrimentul altuia (a prefera o plimbare unui film la televizor) înseamnă că, într-o situație dată, valoarea care conduce către o
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
tocmai am menționat-o. Ar fi imposibil să le enumerăm pe toate, să le prezentăm ar însemna să ne îndepărtăm de subiectul nostru. Cităm din memorie unii din cei mai cunoscuți autori (cititorul va recunoaște esențialul și diversitatea aportului lor): socialiștii libertari ai secolului al XIX-lea; Darwin, Marx și Engels, Nietzsche, Freud; apoi, freudo-marxismul lui Wilhelm Reich; sociologii și antropologii care relativizează gândirea și moravurile; mai aproape de noi, Gide, Camus, Sartre, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Ivan Illich, Simone de Beauvoir
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unilaterală de dreapta sau de stânga, pentru a putea constata efecte unidirecționate în intențiile de vot pentru acest scrutin. În mod fundamental, alegerile pentru Parlament nu au mai fost o luptă între viziunea de stânga privind Europa, propusă de Partidul Socialiștilor Europeni și cea de dreapta, susținută în principal de Partidul Popular European. Electorii din cele 27 de state au ales în funcție de situația particulară din fiecare țară, de raporturile dintre putere și opoziție. Semnificativ în acest sens este faptul că, una
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]