575,306 matches
-
de ficțiuni dense, grele, pline de fantasme, face un pas către spațiul public, scoțând nasul prin ușa întredeschisă și încercând să prindă pulsul scării, blocului, țării. Făcând astfel dovada că e un bun cetățean, un ins adânc preocupat de problemele societății în care trăiește, el se va putea retrage, tiptil și satisfăcut, în cochilia artei sale. Ambele impulsuri, cel de prospectare a realului și de regresie de pe suprafața lui, pot fi observate în volumul de publicistică semnat de Mircea Cărtărescu. Pururi
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
cu scriitorul sprijinit de un copac, lovit parcă în plex de cuvintele mai aspre pe care le citește despre sine în cutare revistă literară. Revolta împotriva semnatarului ignar se dilată, acoperind, indistinct, întreaga critică autohtonă ("provincială"), lumea noastră culturală ("prăfoasă"), societatea românească în ansamblul ei. Trec peste detaliul că Mircea Cărtărescu însuși scrie propoziții dure la adresa altor scriitori, pentru a preciza că nici Occidentul nu e scutit de reproșuri. Aproape fiecare ieșire în străinătate aduce o dezamăgire: autorul nostru, cu structură
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
realului. Fiecare are o logică distinctă, o conformație pe care, spre binele nostru moral și psihologic, o respectăm. Publicistul trece cu facilitate dintr-o parte în alta, aplicând legi progresiste în spațiul comentariului literar și arătându-se fantezist în judecarea societății românești. Curios și nu prea, pentru cei care i-au parcurs și menționatul Jurnal. Cu cât se apropie de literatura pe care o scrie, splendidă, Mircea Cărtărescu este mai autentic; și cu cât micșorează distanța față de lumea exterioară, de spațiul
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
știm pertinent că nici măcar alcoolurile, drogurile, lenea ori descurajarea existențială nu reprezintă principalele cauze ale distrugerii unui scriitor: a devenit infinit mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
existențială nu reprezintă principalele cauze ale distrugerii unui scriitor: a devenit infinit mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
existat și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să scrie apoi Setea. Străinul desfășura o lume inedită pentru proza acelor ani: societatea ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei, uneori prezentate în variantă caricaturală, dar cu evidentă simpatie; momentul așa-zisei "eliberări", adică al ocupației sovietice, nu mai apărea aici în sunete de fanfară, ci cu o surdină
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
cere oare mulțimii să rezolve fără concentrare probleme atât de grele? Formarea politicei profesionale a dat naștere la cele mai josnice pasiuni și rari sunt acei cari au răspuns prin desinteresare și sentimente nobile chemării ce li se adresa. Morala societății e garantată de coduri cari pedepsesc omorul, furtul și înșelăciunea. N-ar trebui oare să se condamne astfel și rapacitatea colectivă? De ce n-am decide că fericirea este condiționată de sinceritate, înțelegere, ascultarea legilor morale? N-am simplifica oare multe
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
anumit vieții spre fericirea tuturor? Dar ceea ce expun aici sunt teorii utopice. Trebuie, totuși, să ne dăm seama de greaua responsabilitate ce vom avea de suportat ca mâine, când vom fi chemați să ne îndeplinim și noi menirea noastră în societate. Niciodată n-a fost această responsabilitate mai mare ca acum, când omenirea intenționează să se avânte pe căi neumblate, cari vor duce, poate, la o înțelegere și fericire generală! Atingem acum un punct mai delicat. Încotro merge politica noastră? Vor
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
să mai auzim o muzică faină... Dar și acolo e jale mare: "Odată, pe înserat,/Ilie era beat,/Iar frumoasa lui Marie/Era cu Ionel la vie..." -Infidela!, sare Haralampy cu gura. Uite cum distruge alcoolul celula de bază a societății, fi-r-ar a naibii de viață!... Din fericire, chiar și din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar și câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: "Joacă bine, măi, Marine,/ Nu mă
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
producțiile lui Preda (cu excepția întîlnirii din pămînturi și a capodoperei sale, Moromeții, volumul prim) poartă amprenta "indicațiilor prețioase" ale partidului, exprimînd atitudinea funciară a prozatorului ce și le-a asumat și anume "cea a atașamentului la opera de edificare a societății socialiste". Fără îndoială că un asemenea "atașament" a cunoscut variații, ondulații, chiar reorientări mai pronunțate în funcție de schimbările ideologiei oficiale, însă a vorbi despre un creator "slab de înger", influențabil la culme, pururi înclinat spre conjuncturalisme, ca despre un "opozant" ori
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
să ilustreze "regula curajului limitat". în aceeași manieră formală, romancierul se străduiește a combate evazionismul literar, care ar fi, pe filiera retoricii de partid (cităm iarăși vorbele lui Preda): "ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane". Dar, dacă acceptăm regula jocului, nu ne dăm seama că "evazionist" s-ar cuveni socotit Preda însuși? De ce prozatorul a evitat cu sistem a vorbi despre "problemele reale și obsedante" ale vremii sale, adică despre înăbușirea libertății, mistificarea
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
și Escarpit au dobîndit și la noi o bună circulație grație unor cărți semnate de Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a. Dar, orice s-ar spune, studiile de sociologia literaturii și de teoria comunicării sînt mult mai necesare societății românești de astăzi (pe cale să-și rătăcească valorile sub asaltul mass-media și al unor forme tot mai despiritualizate de divertisment) decît celei din urmă cu 30 de ani, cînd cartea reprezenta una dintre puținele șanse de evadare din realitatea absurdă
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
prețul să se oprească din leafă. Un alt mijloc ar fi, după el, a obliga să cumpere cărți pe toți cei care întocmesc... foi de zestre (...). Același Pleșoianu propunea o Ťfundațieť pentru tipărirea cărților românești, iar Al. Gavra preconiza o societate editorială pe acțiuni, un fel de Ťcabinet al muzelor româneť". (p. 79). Fundamental la mijlocul deceniului opt, studiul lui Leon Volovici rămîne unul de referință și acum, la aproape trei decenii de la apariție. Chiar dacă prezenta ediție este una revizuită, cred că
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
vorbește, vorbește, vorbește.... Registrele și tematica variază, se succed cu naturalețe, cu minima retorică. Pare să aibă nevoie de spațiu pentru a-și desfășura energiile poetice, pentru a-și cânta judecățile, deznădejdile, pulsiunile, pentru a vorbi despre tot: patrie, istorie, societate, iubire, prietenie, moral, artă, politic, monden etc. În fond, nu are nevoie decât de câteva cuvinte. Cum exact notează Mircea Cărtărescu pe coperta a IV-a, arta lui Andrei Codrescu ("dadaistul surrealist neoavangardist nihilist umanist organist ametist din New Orleans
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la comandă pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe acelea de la Convenția republicană din New York, care a propus realegerea președintelui Bush. Paginile din Elias Canetti sau Ortega Y Gasset
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
pe cea realistă, în care George Bălăiță își arată excepționale resurse prozastice. Frazele ample, savant construite, se deschid către toate zările lumii românești din anii comunismului, coborând totodată pe scara timpului și recuperând fragmente vechi, alterate și mutilate de noua societate. Lucruri mărunte care tulbură și încântă ochiul naivului și amintesc aerul altei lumi în sufletul unui mincinos", cum apare scris într-un caiet al lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Mircea Mihăieș Un cititor al României literare făcea de curând un reproș nu lipsit de îndreptățire: slaba reacție a societății civile și a presei românești la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului și xenofobiei. Reproșul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care diverse grupuri de presiune încearcă să "implementeze" în
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
îl invocă. "Cum poți să negi importanța corectitudinii politice într-o țară ca România?", mă atenționa unul dintre campionii acestei ideologii. "Tu nu vezi câte abuzuri, câte nedreptăți, ce comportament discriminatoriu întâlnești la tot pasul? Nu ești conștient de primitivismul societății românești, de tarele feudale care au modelat psihicul fiecăruia dintre noi?" În litera lor, astfel de fraze pot fi adevărate. Numai că nu despre ele e vorba. Pentru astfel de atitudini există justiția, singura care poate înlătura efectele unui comportament
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
comportament nociv. Nu putem îndrepta efectele civilizației de tip Ceaușescu prin metodele folosite de Ceaușescu pentru a crea "omul nou"! Din păcate, prin ideologia corectitudinii politice se urmărește impunerea unui nou colectivism, a dominației unei caste de "aleși" asupra întregii societăți. Drept urmare, principalul atac al "corecților politici" se îndreaptă împotriva așa-numitei "elite autodesemnate" - cu aerul că respectivele grupuri fac cu totul altceva. Ei bine, tocmai asta fac: încearcă să confiște cu brutalitate discursul public, într-un efort ușor psihanalizabil de
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
fac: încearcă să confiște cu brutalitate discursul public, într-un efort ușor psihanalizabil de a scoate din el profituri. Dar nu asta e problema de fond. Chestiunea de la care am plecat în articolul de față, aceea a slabei reacții a societății civile în fața asediului vulgarității brutale, a ceea ce Marin Preda numea "spiritul primar agresiv", trebuie să existe pe agenda oricărei persoane, instituții sau foruri responsabile. Din nefericire, principalii promotori ai vulgarității sunt, în momentul de față, patronii canalelor de televiziune. Goana
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
Durerea Spațială, 1983), Inside Babel (În Babel, 1985) și I,Crowley (Eu, Crowley, 1996). Anul trecut, editura londoneză Barkus Books i-a publicat voluminosul roman The Works of Melmont (Isprăvile lui Melmont), o satiră în manieră bulgakoviană și postmodernă la adresa societății contemporane. Titlul și eroul cărții trimit de îndată la personajul lui Trollope, Augustus Melmotte, escrocul ce se aruncă sub roțile trenului atunci când datoriile acumulate îl depășesc. Dincolo însă de modelul livresc, Ernest Melmont al lui Snoo Wilson are și un
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
personajul principal fiind urmărit ca tânăr militar și logodnic cuceritor, ca soț, tată și amant, ca parlamentar și regalist, ca magnat al presei și nabab, ca afacerist și șantajist, ca spion, comerciant de arme nucleare și criminal. Evocarea tuturor straturilor societății dintr-un anumit spațiu și timp a făcut ca Wilson să fie comparat cu Balzac și inclus de către Simon Callow în "marea tradiție narativă picarescă de la Smollet prin John Barth, Mervyn Peake și J.K. Toole". Isprăvile lui Melmont debutează cu
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
Ion Simuț Editarea Bibliei de la 1688, după principii filologice actuale, a fost ultimul proiect editorial finanțat în 2001-2002 de Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, înainte ca ea să-și îndrepte sprijinul spre alte destinații. Au apărut astfel, în cadrul acestui program vital, scrieri de D. Cantemir, I. Budai-Deleanu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, P. P. Carp, A. D. Xenopol, Simion Mehedinți, C. Rădulescu-Motru, Virgil Madgearu, Ștefan
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
reacții de la proastă dispoziție la revoltă, este acum un subiect obișnuit de discuție în mass-media și în programele de învățământ privind educația sexuală, căutându-se explicația ei în genele umane, lucru ce nu este adevărat. În condițiile crizei spirituale a societății, mijloacele de informare în masă și produsele așa zisei culturi de masă devin uneori instrumente de corupere morală, proslăvind destrăbălarea sexuală, posibilitatea tuturor opțiunilor sexuale și alte patimi păcătoase.206 Perversiunile sexuale sunt multiple și acest fenomen a luat amploare
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
aduce aminte Constantin Bacalbașa: "Exercițiul armelor era iarăși în obiceiuri; îmi amintesc, de pe timpul cînd eram copil șcca 1860ț, bunul obicei al tragerilor la semn, pe județe, cu premii".7 Ba chiar s-a înființat în epocă o foarte activă Societate de tir și s-a deschis Restaurantul Tirului, unde clienții puteau să tragă la țintă cu pistolul. "Este unul din localurile cele mai utile și mai prospere din București", nota Ullysse de Marsillac pe la 1872.8 Ion Ghica Vorbind despre
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]