6,553 matches
-
asocia aspectul de pneumonie interstițială și pleurezie. Datele nespecifice de laborator cu valoare orientativă pentru diagnosticul legionelozei sunt: polinucleoza, retența azotată (creșterea ureei și creatininei), citoliza hepatică (creșterea ALAT și ASAT). Diagnosticul microbiologic de confirmare se bazează pe Detecția antigenelor solubile urinare (sensibilitate > 80%) Cultura sputei sau LBA (sensibilitate 50-60%) Imunofluorescența directă din produsele respiratorii Polymerase chain reaction (rar utilizată în practică). Serologia permite numai un diagnostic tardiv, dacă titrul anticorpilor este mai mare de 1/256 sau dacă se înregistrează
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sânge după infecție. Identificarea AgHBs poate semnifica infecție acută, cronică sau portaj. Gena C codează miezul nucleocapsidic, cu dimensiuni de 27nm. Gena C conține două domenii (pre-C, C), în funcție de care sunt generate cele două proteine ale nucleocapsidei. AgHBe (preC) este solubil și se eliberează în sânge, semnificând stadiul replicativ al VHB și potențialul crescut de infecțiozitate. AgHBc sau miezul antigenic complet (C) rămâne strict intracelular hepatic. Gena P codează AND-polimeraza. Gena X codează AgHBx cu rol în transactivarea genelor virale și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Ziehl Nielsen și prin culturi. Mediile uzuale de cultură pentru LCR sunt: geloza-sânge (pentru majoritatea bacteriilor), geloza-șocolată (pentru haemophili și neisserii), Lowenstein (pentru BK) , Sabouraud (pentru fungi). Investigațiile microbiologice facultative se efectuează în funcție de situație. Dintre acestea fac parte: evidențierea antigenelor solubile din LCR (pentru meningococ, pneumococ, Haemophilus influenzae), examenul nativ al LCR colorat cu tuș de China (pentru criptococ), polymerase chain reaction (pentru virusuri sau bacterii), etc. Computer tomografia cerebrală (CTC) este un examen util pentru diagnosticul meningitelor. În cazul asocierii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
provin din tractul gastro intestinal, de pe tegumente sau care sunt introduse direct in sânge (cateter). Mecanismele de apărare sunt reprezentate de barierele naturale, apărarea imună nespecifică, asigurată de celule (macrofage tisulare, celule dendritice, leucocite, macrofage tisulare sau fixe) și factori solubili (complement, citokine) și apărarea imună specifică (adaptativă), realizată de anticorpi. Mecanismele patogenice ale sepsisului sunt exemplificate pentru triggerul reprezentat de lipopolizaharidul capsular (LPS), denumit și endotoxina bacililor gram negativi. Prin intermediul LBP plasmatice (lipoprotein binding protein), LPS se leagă de receptorii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se caracterizeze printr-un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul picăturilor protejate; să asigure creșterea optimă a viscozității mediului, pentru a nu împiedica buna dispersare a monomerilor. În cazul când monomerii sunt solubili în faza apoasă, se utilizează tehnica polimerizării inverse, mediile de dispersie fiind compuși organici ce nu solubilizează monomerii /13-17 /. Între viteza de dispersie și dimensiunea medie a particulelor există o relație directă: o agitare neuniformă nu poate genera un sistem
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
au loc în sistem. Inițiatorii radicalici, care se introduc în reactor de obicei solviți într-un solvent organic sau în monomeri, în cantitate de 0,1% față de greutatea monomerului sunt peroxizi organici (peroxidul de benzoil, lauroil) sau compuși azo (AIBN) solubili în monomeri și insolubili în faza apoasă. Deoarece s-a constatat că natura inițiatorului joacă un rol foarte important în formarea uniformă a particulelor prin viteza de polimerizare și mecanismul ce îl implică, au fost investigate un număr mare de
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
avea loc simultan / 37/. Obținerea structurilor tridimensionale nu permite folosirea metodelor clasice de studiu pentru stabilirea cineticilor de (co)polimerizare. De obicei, la procesele de polimerizare în picătură participă numai monomerii, deoarece în faza apoasă aceștia împreună cu inițiatorii nu sunt solubili. Solubilitatea polimerului în monomer poate fi caracterizată prin parametrul de solubilitate. Diferența mică între parametrul de solubilitate al monomerului și al polimerului, sugerează că entalpia de amestecare a acestor două componente este mică. În asemenea sisteme aglomerarea probei este evitată
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
picături nu colapsează din cauză că are loc reticularea. Parametrul de solubilitate este o măsură convenabilă de estimare a solubilității sistemelor de polimeri și influențează morfologia perlelor. Polimerizarea în masă și polimerizarea în suspensie urmează aceleași legi cînd toate componentele sistemului sînt solubile în faza de monomer (inițiatori, macrocatene radicalice, agenți de transfer de catenă). Viteza de polimerizare în perlă nu este influențată de dimensiunea particulei și de tipul de stabilizator /38/. Mecanismul (co)polimerizării reticulante radicalice În tehnica polimerizării în suspensie, formarea
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
noilor perle formate, unde el este înconjurat de materialul polimerizat. După terminarea procesului de formare a rețelelor, porogenul este îndepărtat, locurile ocupate de acesta devenind “porii” structurilor respective. În multe cazuri, porogenul este un simplu solvent organic sau un polimer solubil în amestecul de monomeri. Majoritatea metodelor de preparare a rețelelor macroporoase utilizează (co)polimerizarea reticulantă radicalică a catenelor, în scopul obținerii de materiale pentru sorbție sau separări cromatografice, pentru cataliză sau ca precursori pentru schimbătorii de ioni /42-52/. Termenul de
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
în componenta bisnesaturată, copolimer care încă mai conține un număr mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza existenței diluantului); -microgelurilor reticulate intramolecular; -catenelor liniare solubile în monomerii nereacționați. Formarea unui număr mic de legături intermoleculare între nucleii abia formați dă naștere unui domeniu de joasă reticulare, care se umflă în amestecul diluant-monomeri. Transformarea monomerilor în copolimer reticulat determină apariția separării de faze între copolimer și
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
se caracterizeze printr-un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul picăturilor protejate; să asigure creșterea optimă a viscozității mediului, pentru a nu împiedica buna dispersare a monomerilor. În cazul când monomerii sunt solubili în faza apoasă, se utilizează tehnica polimerizării inverse, mediile de dispersie fiind compuși organici ce nu solubilizează monomerii /13-17 /. Între viteza de dispersie și dimensiunea medie a particulelor există o relație directă: o agitare neuniformă nu poate genera un sistem
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
au loc în sistem. Inițiatorii radicalici, care se introduc în reactor de obicei solviți într-un solvent organic sau în monomeri, în cantitate de 0,1% față de greutatea monomerului sunt peroxizi organici (peroxidul de benzoil, lauroil) sau compuși azo (AIBN) solubili în monomeri și insolubili în faza apoasă. Deoarece s-a constatat că natura inițiatorului joacă un rol foarte important în formarea uniformă a particulelor prin viteza de polimerizare și mecanismul ce îl implică, au fost investigate un număr mare de
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
avea loc simultan / 37/. Obținerea structurilor tridimensionale nu permite folosirea metodelor clasice de studiu pentru stabilirea cineticilor de (co)polimerizare. De obicei, la procesele de polimerizare în picătură participă numai monomerii, deoarece în faza apoasă aceștia împreună cu inițiatorii nu sunt solubili. Solubilitatea polimerului în monomer poate fi caracterizată prin parametrul de solubilitate. Diferența mică între parametrul de solubilitate al monomerului și al polimerului, sugerează că entalpia de amestecare a acestor două componente este mică. În asemenea sisteme aglomerarea probei este evitată
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
picături nu colapsează din cauză că are loc reticularea. Parametrul de solubilitate este o măsură convenabilă de estimare a solubilității sistemelor de polimeri și influențează morfologia perlelor. Polimerizarea în masă și polimerizarea în suspensie urmează aceleași legi cînd toate componentele sistemului sînt solubile în faza de monomer (inițiatori, macrocatene radicalice, agenți de transfer de catenă). Viteza de polimerizare în perlă nu este influențată de dimensiunea particulei și de tipul de stabilizator /38/. Mecanismul (co)polimerizării reticulante radicalice În tehnica polimerizării în suspensie, formarea
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
noilor perle formate, unde el este înconjurat de materialul polimerizat. După terminarea procesului de formare a rețelelor, porogenul este îndepărtat, locurile ocupate de acesta devenind “porii” structurilor respective. În multe cazuri, porogenul este un simplu solvent organic sau un polimer solubil în amestecul de monomeri. Majoritatea metodelor de preparare a rețelelor macroporoase utilizează (co)polimerizarea reticulantă radicalică a catenelor, în scopul obținerii de materiale pentru sorbție sau separări cromatografice, pentru cataliză sau ca precursori pentru schimbătorii de ioni /42-52/. Termenul de
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
în componenta bisnesaturată, copolimer care încă mai conține un număr mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza existenței diluantului); -microgelurilor reticulate intramolecular; -catenelor liniare solubile în monomerii nereacționați. Formarea unui număr mic de legături intermoleculare între nucleii abia formați dă naștere unui domeniu de joasă reticulare, care se umflă în amestecul diluant-monomeri. Transformarea monomerilor în copolimer reticulat determină apariția separării de faze între copolimer și
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
extras nu este imaginea fidelă a compoziției de substanțe volatile dintr un produs vegetal, existând de obicei o anumită modificare față de aceasta și, de asemenea, mici pierderi. Uleiurile volatile sunt în general substanțe lichide, cu aspect uleios, insolubile în apă, solubile în alcool și solvenți organici. Au mirosul substanțelor volatile pe care le conțin, care dau parfumul caracteristic plantelor, florilor, fructelor, semințelor, scoarței copacilor. Pentru plantă, uleiul volatil constituie un mijloc de autoapărare având o acțiune de protecție, de vindecare a
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
kg petale de trandafiri se obțin până la 0,5 litri de ulei aromatic. 2. Extracția cu grăsimi animale Utilizarea grăsimilor ca mediu de extracție a substanțelor odorante din flori este o tehnică bazată pe proprietatea uleiurilor volatile de a fi solubile în grăsimi. Acest procedeu permite extragerea parfumurilor fără alterarea compoziției naturale, restituind cel mai fidel mirosul florilor, aplicându-se în acele cazuri în care uleiurile esențiale sunt foarte sensibile și în cantități foarte mici. Procedeul se aplică în două variante
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
fructele imature este mult diferită de cea a fructelor mature. Randamentul de extracție este de 0,3-1%. Uleiul volatil din fructe de coriandru este un lichid incolor sau galben-deschis, cu miros aromatic, caracteristic și agreabil, asemănător celui de trandafir. Este solubil în alcool, eter de petrol, uleiuri grase și este insolubil în apă. Componentul principal al uleiului este linaloolul, prezent în proporție de 50 75%. Se mai găsesc hidrocarburi monoterpenice (20-30%), acetat de linalil (cca 5%), geraniol (3%), acetat de geranil
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
asociată cu notele citrice, de lavandă, verzi, florale, cu elemente clare și luminoase. Tabac. Notă folosită preponderent în parfumurile masculine și realizată cu extracte de tutun, miere, prune, cumarină, vanilie. Uleiuri esențiale. Substanțe lichide cu aspect uleios, insolubile în apă, solubile în solvenți organici, cu miros aromat datorită prezenței substanțelor volatile plăcut mirositoare, care constituie parfumul caracteristic al plantelor, florilor, mugurilor florali, fructelor, frunzelor, scoarței lemnului, semințelor, rădăcinilor. Se extrag din plante prin antrenare cu vapori de apă, prin presare sau
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
și de topire cu numărul atomilor de carbon. În seriile omoloage, punctele de fierbere și de topire cresc cu creșterea masei moleculare. Alcanii lichizi și solizi au densitatea mai mică decât unitatea (plutesc deasupra apei), sunt insolubili în apă, dar solubili în solvenți organici (benzen, alcool, eter, cloroform). Alcanii lichizi sunt solvenți pentru multe substanțe organice. Alcanii gazoși nu au miros și de aceea, pentru depistarea scăpărilor de gaze din conducte sau din butelii, li se adaugă substanțe urât mirositoare (compuși
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
lichide și solide după numărul atomilor de carbon din moleculă; - solide. Punctele de fierbere și de topire cresc odată cu masa moleculară dar sunt mai mici decât ale alcanilor corespunzători. Au densitatea mai mică decât apa, sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici, sunt incolore și inodore. Proprietăți chimice Reacțiile caracteristice alchenelor sunt reacțiile de adiție la dubla legătură și reacții de substituție ale atomilor de hidrogen din poziția alilică. 1. adiția catalitică a hidrogenului Alchenele și cicloalchenele adiționează hidrogen
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
4dihalogenați 5. dehidrogenarea alcanilor și alchenelor 6. reacția de condensare a formaldehidei cu izobutena C 7. metoda Lebedev Proprietăți fizice Alcadienele sunt compuși gazoși și lichizi, cu puncte de fierbere mai coborâte decât ale alcanilor corespunzători, sunt insolubile în apă, solubile în solvenți organici. Butadiena este un gaz, termenii superiori până la 14 atomi de carbon sunt lichizi. Proprietăți chimice 1. hidrogenarea dienelor: a) catalitic conducând la alcani hexadiena hexan b) ionic în prezență de metale și donori de protoni, când se
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
Solubilitatea în apă este mai mare decât a celorlalte hidrocarburi. Acetilena, C2H2, este un gaz incolor cu densitatea față de aer 0,9, al cărei punct de fierbere este -83,6 0C. în stare pură are un miros eterat plăcut, este solubilă în solvenți organici, solubilitatea ei crește cu presiunea. Este singura hidrocarbură solubilă în apă. Proprietăți chimice 1. hidrogenarea catalitică Reacția alchinelor cu hidrogen molecular în prezența catalizatorilor (Ni, Pt, Pd) conduce direct la alcani, alchena formată intermediar se hidrogenează ușor
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
este un gaz incolor cu densitatea față de aer 0,9, al cărei punct de fierbere este -83,6 0C. în stare pură are un miros eterat plăcut, este solubilă în solvenți organici, solubilitatea ei crește cu presiunea. Este singura hidrocarbură solubilă în apă. Proprietăți chimice 1. hidrogenarea catalitică Reacția alchinelor cu hidrogen molecular în prezența catalizatorilor (Ni, Pt, Pd) conduce direct la alcani, alchena formată intermediar se hidrogenează ușor și nu este posibilă izolarea ei. 2. hidrogenarea parțială a triplei legături
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]