12,011 matches
-
monovalent Cu2C2·H2O se prepară prin trecerea acetilenei prin soluția amoniacală a unei sări de cupru monovalent. Cu2C2·H2O rezultă ca precipitat brun,care uscat la 80-100°C peste CaCl2 anhidră se deshidratează la Cu2C2, are solubilitate redusă în diferiți solvenți organici, se descompune cu explozie prin încalzire la 120°C, sub acțiunea unui șoc sau a luminii puternice și când vine în contact cu agenții oxidanți cum ar fi halogenii. Hexafluorosilicatul cuprului monovalent Cu2[SiF6] se obtine prin actiunea acidului
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
formează un precipitat roșu, care are formula: 1.7.2. Combinațiile cuprului divalent: Se cunosc numeroase combinații stabile ale cuprului divalent, care se deosebesc de cele ale cuprului mono- si trivalent prin culoare,stabilitate,solubilitate în apă sau în alți solvenți. Combinațiile cuprului divalent sunt albastre în stare hidratată datorită ionului hidratat [Cu(H2O)4]+2, albe în stare anhidră(deshidratată), prezintă un spectru de adsorbție caracteristic,au gust metalic neplăcut și sunt toxice. Cationul Cu2+ prezintă o tendință accentuată de
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
2 1 Se acordă un punct din oficiu. 107 EXPERIMENT PREPARAREA SOLUȚIILOR DE ZAHAR DE CONCENTRAȚIE PROCENTUALA Denumirea și scopul experimentului Substanțe și ustensile Mod de lucru Prepararea unei cantități determinate de soluție de o anumită concentrație, pornind de la un solvent și o substanță solidă. Prepararea a 200g soluție zahăr de concentrație 20% zahăr , apa, sticla de ceas, balanța, mase marcate, cilindru gradat, pahar erlenmeyer, spatula, filtru, pipete, baghetă. 1.Calculați cantitatea de substanță dizolvată în 200g soluție zahăr 20 %. 2
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
la presarea tăițeilor. Din acest motiv compoziția sucului este variabilă, rezultatele nu sunt precise, metoda nu este cea mai adecvată. II. Metodele directe se bazează pe extragerea zahărului în apă sau soluții alcoolice. Clasificarea metodelor directe se face : în funcție de tipul solventului folosit pentru solubilizarea zaharozei; metoda cu alcool ; metoda cu apă ; în funcție de procedeul de dizolvare : prin extracție ; prin digestie la cald sau la rece ; Metoda extracției zaharozei cu alcool constă în determinarea zaharozei din sfecfă cu ajutorul soluției de alcool de 90
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
prin încălzire la o temperatură mai mare de 15 °C și se filtrează pentru îndepărtarea eventualelor impurități. Modul de lucru Se cântărește proba într-un pahar Erlenmayer după următorul tabel: tabelul 10.1 Se adaugă peste proba cântărită 10 ml solvent cloroform, se agită până la dizolvare completă, se adaugă cu biureta 25 ml solutie Hanus și se agită ușor. Balonul se lasă în repaos acoperit, timp de 30...60 minute, la întuneric și la temperatura de 25°C. Se adaugă în
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
se filtrează; Modul de lucru Se cântărește o probă de 2...50 g din proba de analizat, în funcție de aciditatea probei. Uleiurile mai închise la culoare se lucrează cu cantități mici de 2..3 g. Se adaugă 50...150 ml de solvent se agită proba până la solubilizare completă, se adaugă 5...6 picături de indicatori folosindu-se fenolftaleină pentru produsele deschise la culoare, și albastru de alcalii pentru cele închise la culoare. % Acid oleic = Vvolumul folosit la titrare, ml; nconcentrația soluției, 0
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
u s = 0,8%; conținutul de substanță uscată în șrot S s = 88%; concentrația miscelei în ulei C m = 24%; coeficientul de reținere a benzinei de către șrot b = 40%. Se cere să se determine: a. Cantitatea orară S de benzină (solvent) utilizată, precum și cantitățile orare M de miscelă și Ș de șrot rezultate din operația de extracție. b. Randamentul operației de extracție. c. Cantitatea de benzină S m și de ulei U m din miscelă. d. Cantitatea de benzină reținută în
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții - soluri în terminologia lui Groham în care solventul difuzează foarte lent, nu trece prin membrane (de exemplu pergament) și nu cristalizează din soluții. Înaintea lui Groham se studiaseră, pe baza altor substanțe - proprietățile ,,curioase” ale unor soluții, Faraday (1857) prepară soluții de aur, apoi Selmi(1843) (cercetează alte
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
cinetic, atât ca urmare a vâscozității mici cât și diferenței mari de densitate. Clasa cea mai importantă o formează dispersiile cu mediul de dispersie lichid. Dacă la mediul de dispersie este apă, sistemul se numește hidrosol iar dacă este un solvent organic - organosol. I.2.3.Clasificarea sistemelor disperse după numărul dimensiunilor dispersate Prin dimensiuni dispersate se înțelege o mărime geometrică aflată în domeniul molecular sau coloidal. După numărul sistemelor dispersate, sistemele disperse se pot clasifica astfel: a.sisteme bidimensionale - posedă
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Pentru calcule se va folosi valoarea prin extrapolare, când v=c și D=D0. Aducerea coeficientului de difuzie la condiții standart (T=20 o C), se bazează pe utilizarea expresiei:0(32) unde TS și ηS sunt temperatura și vâscozitatea solventului în condiții standard, iar T și η mărimile respective în condiții experimentale. Interpretarea coeficienților de difuzie este complicată deoarece intervine forma diferită a unității difuzate de cea sferică și solvatarea unității difuzante. De obicei forma diferită de cea sferică se
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
se întâlnește la coloizii liofobi, iar solvatarea la cei liofili. Dacă ne referim la hidratarea unității cinetice difuzante, raza particulei solvatate poate fi exprimată funcție de gradul de hidratare. Să notăm cu δ1 gradul de hidratare sau numărul de grame de solvent asociat cu 1g fază dispersă și cu V1 volumul specific al fazei disperse, raza particulei solvatate va fi dată de o relație de forma: (33) Ținând cont de laturile aplicative ale fenomenului de difuzie, au existat preocupări de elaborare a
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
aplicative ale fenomenului de difuzie, au existat preocupări de elaborare a unor metode experimentale, care se bazează pe realizarea limitei de separație netă între sistemul analizat și cel de referință, care de obicei este mediul de dispersie sau în cadrul soluțiilor - solvent pur. Pentru a realiza o limită de separație netă între sistem și solvent se folosesc celulele glisante ca în figura de mai jos: Din figură se vede că pe măsură ce difuzia avansează, schimbarea de concentrație este observată optic prin absorbția luminii
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
experimentale, care se bazează pe realizarea limitei de separație netă între sistemul analizat și cel de referință, care de obicei este mediul de dispersie sau în cadrul soluțiilor - solvent pur. Pentru a realiza o limită de separație netă între sistem și solvent se folosesc celulele glisante ca în figura de mai jos: Din figură se vede că pe măsură ce difuzia avansează, schimbarea de concentrație este observată optic prin absorbția luminii sau prin metoda interferenței. În continuare vom reda variația concentrației (a) și a
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
interferenței. În continuare vom reda variația concentrației (a) și a gradientului (b) corespunzător în timpul difuziei: Se observă că după un timp dat t, de la începutul difuziei, concentrația scade în partea soluției (sistemului) și crește simetric în partea mediului de dispersie (solventului); pentru orice timp diferit de zero - concentrația la limita inițială de separație, limită arbitrar fixată la x=0, are valoarea constantă c0/2. Dependența concentrației de distanța x de la limita de separație, după trecerea timpului t1 se obține prin integrarea
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
f al particulei și cel corespunzător sferei nesolvatate de rază r0, deci: (14) poate constitui o măsură atât a simetriei cât și a solvatării particulelor. Raportul f/f0 are valoarea unitară la sfera nesolvatată și crește atât cu cantitatea de solvent legată de particulă cât și cu raportul axial care descrie asimetria particulelor. În acest sens este de menționat că F. Perrin (1936) a dedus expresii pentru raportul de frecare f/f0 în funcție de raportul dintre semiaxa ecuatorială și cea de revoluție
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
anumită înălțime H determinându-se cantitatea de sediment depusă pe talerul unei balanțe sau variația concentrației în timp. Metodele frontale nu permit separarea fracțiunilor individuale. * Metodele zonale se bazează pe depunerea pulberii sub forma unui strat subțire pe suprafața unui solvent de înălțime H aflat într-o coloană. Viteza de sedimentare a fracțiunii se măsoară la o anumită distanță de suprafața suspensiei. Metodele zonale au o aplicabilitate limitată deoarece faza dispersă având densitatea mai mare decât mediul de dispersie au tendința
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de etan, etilenă, dar alte molecule cum ar fi cele de trigliceride, se deformează pentru a pătrunde în canalele cu diametrul sub 10Å. b) Capacitatea de schimb ionic. Este afectată de valoarea pH-ului, temperatură, natura și concentrația cationilor, natura solventului, prezența ionilor de complexoni. Printre utilizările bazate pe schimbul ionic, se pot consemna: purificarea apelor din industria minieră de metale grele, epurarea apelor de condens, purificarea apelor reziduale radioactive și rezultate de la fabricile de zahăr, purificarea apelor reziduale orășenești și
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
fazelor depinde de cantitatea de reticulant din amestecul inițial de monomeri precum și de afinitatea termodinamică între copolimer și diluant. În cazul copolimerilor stiren-DVB, cu cât amestecul de monomeri conține mai mult DVB și există mai puține afinități între copolimer și solvent, cu atât este mai redusă fracția de diluant necesar apariției structurii disperse. Mărirea cantității de DVB duce la creșterea numărului de germeni formați în prima fază a copolimerizării reticulante și, ca urmare, la creșterea continuă a dispersității sistemului. Prin mărirea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
determinate prin cromatografia inversă (“inverse steric exclusion chromagraphy) (ISEC) utilizând dextrani cu mase moleculare 1.5—2000 × 103 Da. S-a observat că umflarea copolimerilor reticulați atât cu DVB cât și cu TMPA produce micșorarea dimensiunilor medii ale Reținerile de solvent s-au făcut prin metoda Pepper /37/, prin centrifugare la 500 g a perlelor , după scufundarea acestora în lichidul ales, timp de 50 ore la 20-220. Probele de analizat au fost cântărite în tuburi metalice cu diametru de 20 mm
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
au la bază sudată o sită de sârmă cu 1600 ochiuri/cm2. Tuburile cu probe se introduc în exicatorul ce conține lichidul de reținut și se lasă o perioadă de timp stabilită prin încercări, în vederea atingerii maximului de reținere a solventului. Umflarea la echilibru Literatura de specialitate oferă numeroase date privind studiul umflării sistemelor reticulate macromoleculare în diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
exicatorul ce conține lichidul de reținut și se lasă o perioadă de timp stabilită prin încercări, în vederea atingerii maximului de reținere a solventului. Umflarea la echilibru Literatura de specialitate oferă numeroase date privind studiul umflării sistemelor reticulate macromoleculare în diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
echilibru Literatura de specialitate oferă numeroase date privind studiul umflării sistemelor reticulate macromoleculare în diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să crească (χ1 > 0) sau să scadă (χ1 < 0
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să crească (χ1 > 0) sau să scadă (χ1 < 0) prin creșterea diluției. La o rețea umflată, prin adsorbție de solvent, catenele dintre joncțiunile rețelei trec în configurații alungite, permițând dezvoltarea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să crească (χ1 > 0) sau să scadă (χ1 < 0) prin creșterea diluției. La o rețea umflată, prin adsorbție de solvent, catenele dintre joncțiunile rețelei trec în configurații alungite, permițând dezvoltarea unei forțe asemănătoare cu cea elastic retractivă care se opune procesului de umflare. În procesele de umflare, aceste forțe cresc, iar forțele de diluție descresc. În final, echilibrul de umflare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]