1,510 matches
-
jumătatea anterioară a capului și privesc lateral. Spinarea și abdomenul înaintea ventralelor, rotunjit. Abdomenul, în urma înotătoarei ventrale (între ventrale și anus) este rotunjit sau slab comprimat formînd o carenă slabă acoperită cu solzi îndoiți la mijloc. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi. Solzii sunt groși, persistenți, imbricați, mari sau mijlocii, bine fixați. Gura terminală sau subterminală, semiinferioară sau inferioară, semilunară și mică, marginea inferioară a mandibulei depășește puțin marginea anterioară a ochiului. Buzele subțiri, cea inferioară dezvoltată numai la colțurile gurii
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
a capului și privesc lateral. Spinarea și abdomenul înaintea ventralelor, rotunjit. Abdomenul, în urma înotătoarei ventrale (între ventrale și anus) este rotunjit sau slab comprimat formînd o carenă slabă acoperită cu solzi îndoiți la mijloc. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi. Solzii sunt groși, persistenți, imbricați, mari sau mijlocii, bine fixați. Gura terminală sau subterminală, semiinferioară sau inferioară, semilunară și mică, marginea inferioară a mandibulei depășește puțin marginea anterioară a ochiului. Buzele subțiri, cea inferioară dezvoltată numai la colțurile gurii. Fără mustăți
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
cu 7—11 (12), iar cea anală cu 7—13 radii divizate; ultima radie simplă a acestor înotătoare neosificată. Înotătoarele ventrale în poziție abdominală. Înotătoarea caudală puternic excavată. Linia laterală este completă, ușor îndoită în jos, cu 33—67 de solzi. Spinii branhiali scurți, rari, puțin numeroși, în număr de 6—17 pe primul arc branhial. Tubul digestiv doar cu puțin mai lung decât corpul. Intestinul scurt. Peritoneul deschis la culoare, mai rar întunecat. Trăiesc în apele stătătoare și curgătoare de la
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
semnalat rar în Razelm și pe canalul Sulina. Lungimea obișnuită este de 20-30 cm, maximală de 51 cm. Ajunge la o greutate până la 2 kg. Poate trăi 10 ani. Are corpul ovalar și înalt, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari persistenți. Spatele este convex. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul scurt, cu gură mică, subterminală, aproape inferioară, cu deschiderea îngustă și semilunară. Botul este ascuțit. Ochii sunt mici. Înotătoarea dorsală este înaltă și începe din
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
este rotunjit. Capul scurt, cu gură mică, subterminală, aproape inferioară, cu deschiderea îngustă și semilunară. Botul este ascuțit. Ochii sunt mici. Înotătoarea dorsală este înaltă și începe din dreptul marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
crap; acest nume se trage dela "Kypris", un alt nume dat zeiței Afrodita, și apoi crapului, din cauza fertilității lui mari. Peștii din genul "Cyprinus" au corpul destul de îndesat, mai mult sau mai puțin dezvoltat în înălțime. Corpul este acoperit cu solzi mari cicloizi. Gura terminală sau subterminală, relativ mică. Pe maxilarul superior există două perechi de mustăți scurte. Dinții faringieni molariformi, conformați pentru masticat, sunt dispuși în 3 rânduri după formula 1.1.3—3.1.1 (rar 1.2.3
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
2 kilograme greutate. Durata vieții poate fi de 15 ani sau mai mult. Corpul este alungit și înalt, comprimat lateral, cu profil dorsal arcuit. Capul robust, diametrul ochiului mai mic decât lungimea botului. Botul conic și gura în poziție inferioară. Solzii sunt cicloizi și relativ mari. Linie laterală situată sub linia mediană a corpului este curbată în sus în partea anterioară. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea liberă concavă. Înotătoarea caudală profund excavată este lungă, întrecând cu mult lungimea capului. Înotătoarea
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
falca inferioară cu o margine osoasă ascuțită; fără o proeminență simfizială care poate intra în incizia fălcii superioare. Buzele prezente sau absente, ca și șanțul postlabial. Au o pereche rostrală și maxilară de mustăți, una sau ambele pot fi absente. Solzii sunt mici, medii sau mari; linia laterală se întinde de-a lungul liniei mediane a cozii (cu excepția "Leptobarbus"). Dinții faringieni sunt dispuși, în general, în 3 rânduri, în mod excepțional în 1 sau 2 rânduri. La ciprinide, diferite structuri din jurul
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
rămâne în stare latentă și nu se hrănește. Are o lungime de 20-30 cm, rar atinge 45 cm; în acest caz, cântărește cel mult 2 kg. Poate trăi până la 19 ani. Corpul este alungit, puternic comprimat lateral și acoperit cu solzi caduci mici (mai mici decât la plătică și ocheană). Capul este mic, cu fruntea bombată, botul scurt și ascuțit. Gura nu prea mare este terminală, oblică și ușor îndreptată în sus. Ochii sunt mari, diametrul lor egal cu lungimea botului
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
înalt, rotunjit la vârf, partea posterioară a capului slab dilatată în regiunea temporală. Coada foarte lungă și subțire. Nara este mărginită de cinci scuturi (rostral, nazal, primul supralabial și două postnazale). De cele mai multe ori există cinci perechi de scuturi inframaxilare. Solzii dorsali sunt hexagonali, vizibil carenați, mai înguști pe spate și se lățesc spre flancuri și sunt dispuși în câte 37-49 într-un șir transversal la mijlocul corpului. Are 13-17 pori femurali. Scuturile temporale sunt relativ numeroase (în număr de 14-36, în
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
dispuse în opt șiruri. Puii și juvenilii au pe un fond brun-bronzat deschis (după eclozare), care se închide cu vârsta, cinci dungi dorso-laterale longitudinale paralele, verzi-gălbui sau albe-gălbui - 2 supraciliare, 2 suboculare și una vertebrală. Dungile au lățimea de 2-3 solzi. Dungile supraciliare încep de la primul scut supraocular, cele suboculare încep de la scutul subocular; ambele dungi se termină în regiunea membrelor posterioare. Dunga vertebrală, care se întinde de-a lungul coloanei vertebrale, începe la puii proaspăt eclozați de la scutul occipital, la
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
partea superioară a capului) la pui și juvenili este brun uniform, laturile gâtului la început sunt galben închise, apoi verzi, iar în stare adultă, la masculi, albastre. Masculii adulți au spatele verde-gălbui sau verde-smarald, cu numeroase puncte punctiforme negre (fiecare solz are o pată neagră). Pileus cu o marmorație neagră pe un fond verde deschis; uneori poate predomina elementul închis, dând aspectul unei marmorații verde deschis pe un fond închis. Laturile gâtului, între timpan și guler, sunt de un albastru-deschis (formând
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
sau placa loreală, lorealul ("Scutum loreale" sau "Loreum"), numit și scutul frenal sau frenalul ("Scutum frenale"), este un solz la șerpi, de obicei pereche, dispus simetric pe laturile capului sub cantusul rostral ("Canthus rostralis"). Fiecare loreal separă, pe de o parte, scutul nazal de scutul preocular și, pe de altă parte, scutul prefrontal de scuturile supralabiale. Anterior lorealul este
Scutul loreal () [Corola-website/Science/334066_a_335395]
-
Scuturile postoculare sau postocularele ("Scuta postocularia"), numite și scuturi postorbitale sunt solzii șerpilor situați simetric pe laturile capului în spatele ochiului între scuturile supraoculare și scuturile supralabiale. Ele separă ochiul de scuturile temporale. În partea de sus, ele sunt în contact cu scutul supraocular și scutul parietal. În partea inferioară, ele sunt în
Scutul postocular () [Corola-website/Science/334069_a_335398]
-
prin marginea lor posterioară în contact cu scuturile temporale. Anterior ele mărginesc partea posterioară a ochiului. Pot fi mai multe postoculare situate unul sub altul. Nici un postocular nu poate fi situat în întregime între ochi și un scut supralabial. Un solz care nu atinge cel puțin o parte din scuturile temporale nu este un postocular. Scut ocular
Scutul postocular () [Corola-website/Science/334069_a_335398]
-
Scuturile supralabiale sau supralabialele ("Scuta supralabialia"), numite și scuturi labiale superioare sau labialele superioare sunt solzii șerpilor situați simetric pe laturile capului și care mărginesc deasupra buzele superioare. Supralabialele variază, în număr și mărime, după specii, și chiar în interiorul aceleiași specii; de obicei sunt în număr mai mic de 10. Ele sunt situate între scutul rostral
Scutul supralabial () [Corola-website/Science/334076_a_335405]
-
estul Bulgariei). În România este relativ frecvent pe tot traseul Dunării și rar în râurile din vestul țării (Crișuri, Someș, Mureș) precum și la gurile Prutului și Siretului. Are corpul alungit cu fruntea aplatizată dându-i aspect de cioc de gâscă. Solzii mărunți sunt brun-deschis la culoare, cu frumoase irizații aurii. Partea dorsală și flancurile sunt galbene, cea ventrală aproape albă. Pe jumătatea dorsală a corpului se întind trei dungi longitudinale negru-albăstrui, subțiri și bine delimitate. Înotătoarele sunt de culoarea corpului, dorsal
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
osoși din ordinul scorpeniforme ("Scorpaeniformes") având ca tip zglăvoaca, cu corp fusiform, cu capul mare, puțin turtit dorso-ventral și incomplet acoperit cu plăci osoase, cu ochii așezați dorsal și apropiați unul de altul. Corpul este acoperit cu țepișori, plăci mici, solzi sau este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
talie mică cu corpul alungit la care înaintea înotătoarei dorsale se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă dorsalei. Corpul, fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în vârful unui bot de regulă alungit în formă de tub. Ordinul gasterosteiforme cuprinde 5 familii, 11 genuri și 29 specii de pești răspândite
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma unui țep. Corpul, fără solzi, adesea mai mult sau mai puțin învelit de plăci (scuturi) osoase așezate în rânduri longitudinale, mai ales pe laturile corpului; mai rar corpul este nud, fără plăci osoase. Capul este prelungit într-un bot scurt sau tubiform (alungit în formă
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
european al Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră. În România, a fost semnalat la Agigea. Este un pește mic, având o lungime de până la 8-10 cm. Poate trăi până la 5 ani. Corpul alungit, ușor turtit dorsoventral anterior și lateral posterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul mare și moderat deprimat. Botul turtit și larg, sub forma unui cioc de rață. Au 2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-un
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
până la țărmul Angliei), Marea Mediterană, Marea Neagră pe coastele Caucazului, Crimeei, Bulgariei, Turciei. Posibil să existe și pe litoralul românesc al Marii Negre. Este un pește mic, având o lungime de până la 10-12 cm, de obicei 6-8 cm. Corpul alungit, turtit dorsoventral anterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul triunghiular, moderat deprimat. Botul lat, cu vârful rotunjit, sub forma unui cioc de rață. Ochii înconjurați cu un cerc de culoare deschisă, se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
un perigon simplu, cu sepale (laciniile) aproape în întregime unite, mai rar libere. Sepale sunt de obicei petaloide (asemănătoare cu petalele), alb-verzui, alb-gălbui, roșii, roz-aprinse sau cafenii Corola absentă sau rudimentară, formată din 3-6 petale rudimentare libere, reduse la scvame, solzi sau umflături libere sau la bază unite pe un inel. Androceul situat în tubul caliciului este format adesea din 4-5, rar 8-10 sau numeroase stamine (până la 100, la "Pimelea" numai 1-2 stamine), dispuse în 2 cicluri sau rânduri (obdiplostemon), rar
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
caractere de ordin comune cu ciprinidele. Spre deosebire de ciprinide fălcile lor au dinți și sunt pești fizocliști. Mai multe asemănări au cu scopeliformele, din care probabil derivă. Reprezentanții acestui ordin prezintă multe curiozități anatomice și biologice. Corpul ciprinodontiformelor este acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Mustățile lipsesc; gura este prevăzută cu dinți. Înotătoarele n-au spini. Au singura înotătoare dorsală mai mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
Puzderie de alții mai mărișori evoluau cu instinctul primejdiei, învârtejindu-se într-o latură și fugind de umbra ghimpoasă a bibanilor sau de gura de balaur a știucii. Spre limpezimea fundului, carași cu reflexe de aur vechi, crapi bătrâni cu solzii ruginiți. Scoici, melci, lipitori și șerpi, întreaga faună fără număr, fiica mâlului primordial, se frământa într-o monstruoasă bucurie sub tremurul ploii de primăvară. Era bucuria vieții și a morții, și a transformării necontenite.”" Mihail Sadoveanu descoperea în volumul "Împărăția
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]