3,740 matches
-
psihopedagogia medicală, psihopedagogia medico socială sau psihologia copilului cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) utilizează informații furnizate de medicină (pediatrie, neuropsihiatrie neuropatologie, oftalmologie, ortopedie) psihopedagogie, sociologie, asistență socială, științe juridice în studiul personalității persoanelor cu diferite tipuri de deficiență (mintală, vizuală, somatică, auditivă, de limbaj, de conduită) sau a persoanelor aflate în dificultate privind integrarea și relaționarea lor cu diverse instituții din comunitatea din care fac parte. Psihopedagogia specială studiază starea de normalitate și starea patologică incluzând depistarea, prevenirea, diagnoza, terapia, recuperarea
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
15 s și de la dublul său în 10 40 s. 13.2.1. Inervația vaselor sanguine Fibrele preganglionare simpatice (T1-L2) fac sinapsă în lanțul ganglionar paravertebral, iar fibrele postganglionare formează nervi simpatici pentru viscere (inclusiv cordul) sau se alătură nervilor somatici pentru a inerva vasele sanguine din piele, musculatura scheletică, etc. Simpatectomia determină o presiune arterială scăzută, mai ales datorită vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci, pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale (circulatorie și fizică, somatică). 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron Renina este o enzimă secretată de aparatul juxtaglomerular renal (miocite netede modificate din peretele arteriolei aferente) la scăderea presiunii arteriale, de fapt la scăderea debitului și presiunii în arteriola aferentă. Ea transformă angiotensinogenul plasmatic în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă vezica nu este plină la capacitatea maximă, prin intermediul căilor descendente, ce stimulează motoneuronii medulari adecvați. 28. Producția de eritropoetină Eritropoietina este un hormon glicoproteic ce controlează eritopoeza, sau producerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
15 s și de la dublul său în 10 40 s. 13.2.1. Inervația vaselor sanguine Fibrele preganglionare simpatice (T1-L2) fac sinapsă în lanțul ganglionar paravertebral, iar fibrele postganglionare formează nervi simpatici pentru viscere (inclusiv cordul) sau se alătură nervilor somatici pentru a inerva vasele sanguine din piele, musculatura scheletică, etc. Simpatectomia determină o presiune arterială scăzută, mai ales datorită vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci, pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale (circulatorie și fizică, somatică). 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron Renina este o enzimă secretată de aparatul juxtaglomerular renal (miocite netede modificate din peretele arteriolei aferente) la scăderea presiunii arteriale, de fapt la scăderea debitului și presiunii în arteriola aferentă. Ea transformă angiotensinogenul plasmatic în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă vezica nu este plină la capacitatea maximă, prin intermediul căilor descendente, ce stimulează motoneuronii medulari adecvați. 28. Producția de eritropoetină Eritropoietina este un hormon glicoproteic ce controlează eritopoeza, sau producerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Cartea secretelor“ a lui Razes îl va influența pe Paracelsus, medicul filosof al Renașterii europene. Mai amintim că Razes a scris încă vreo 200 de cărți, până a orbit. Concepția sa medical-filosofică este globalistă, adică, în stabilirea diagnosticului, pe lângă factorii somatici ia în considerare și pe cei psihici. Medicul Abu al Hussein Ibn Abdallah Ibn Sina — Avicena (980 - 1037 d.Chr.) într-o viață relativ scurtă de 57 de ani, s-a impus ca geniu medical. Avicena scrie capodopera medicală a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de trup și suflet, întro sinteză funcțională purificatoare global. Milenare prin trecutul lor, tehnicile yoga s-au răspândit benefic în lume, atâta vreme cât nu sunt conduse de excroci. Principiul vedic prana = suflu este esențial în concepția yoga, în sistemul biomedical, psiho- somatic yoga. El este controlat de sakti, principiul energetic divin, luminator Complexă prin conectarea ei la realitatea spirituală și organică, medicina indiană antică, ghidată și luminată și de înțeleptul vindecător legendar Atri, a cărui inițiere aparține lui Brahma, zeul suprem, mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cercetător al sindromului de adaptare în care stressul determină dezechilibru neurovegetativ și hipofizo suprarenal, crede că nu e nicicum mai cunoscută azi decât în vremea lui Galen. între ipotezele numeroșilor cercetători este și cea care presupune rolul epifizei în dezvoltarea somatică și genitală. Fiindcă nu s-a reușit extragerea hormonului epifizar, ipotezele rămân stimulative cercetării. Despre timus endocrinologii spun că e și mai învăluit în secret. Fiziologul și pediatrul francez Jean Comsa (n.1907) a crezut, în 1950 că a descoperit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și subiacente (denumiți nodul vital de Fluorens, 1842). Cercetările din această perioadă, evidențiind particularități morfo-funcționale atât ale centrilor bulbari, cât și ale ganglionilor simpatici, au determinat pe Bichat (1802) să împartă procesele vitale în animale și organice. În timp ce viața animală, somatică sau de relație, este sub dependența axului cerebrospinal, viața organică, vegetativă sau de întreținere, depinde de sistemul simpatic ganglionar. Pentru a diferenția structurile nervoase reglatoare ale funcțiilor de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră ramurile comunicante punți de legătură între acesta și sistemul cerebrospinal. Începutul secolului al XIX-lea marchează astfel delimitarea sectorului vegetativ al sistemului nervos de cel somatic cu centri și căi proprii. Plecând de la observația că țesuturile și organele inervate de sistemul nervos vegetativ posedă un oarecare grad de automatism, numeroși autori au trecut la studiul microscopic al acestora. Ehrenberg (1833) și Valentin (1836) fac primele descrieri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la conceptul de complex hipotalamo-hipofizar (Harris, Roussy și Mosinger) și la opinia, unanim admisă în prezent, a formării hormonilor retrohipofizari în anumiți nuclei ai hipotalamusului anterior, împreună cu factorii eliberatori ai tropilor adenohipofizari. În ceea ce privește relațiile la nivel central dintre sistemul nervos somatic și acela al vieții vegetative, este de menționat că încă din 1866, Cyon și Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului aortic la iepurele vagotomizat, ca urmare a scăderii tonusului centrilor vasomotori, localizați de Dittman (1873) în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ajuns la delimitarea sectoarelor celor două componente ale sistemului nervos vegetativ și la conceptul actual al dualității simpatico-parasimpatice. Spre deosebire de actele reflexe viscerale (cardiace, gastrointestinale, glandulare etc.) care sunt involuntare, altele (respirația, alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două componente ale sistemului nervos vegetativ și la conceptul actual al dualității simpatico-parasimpatice. Spre deosebire de actele reflexe viscerale (cardiace, gastrointestinale, glandulare etc.) care sunt involuntare, altele (respirația, alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul toraco-abdominal, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul toraco-abdominal, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor, conferind acestora un oarecare grad de independență față de centrii somatici, a determinat pe Ribet (1955) să afirme că: „noi nu suntem stăpânii, ci
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul toraco-abdominal, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor, conferind acestora un oarecare grad de independență față de centrii somatici, a determinat pe Ribet (1955) să afirme că: „noi nu suntem stăpânii, ci doar spectatorii bătăilor inimii și secrețiilor digestive”. În realitate, elementele constitutive ale celor două sectoare se găsesc în relații de strânsă interdependență atât la nivel central, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
morfo-funcțională a sistemului nervos vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul gastrointestinal, aparatul excretor și organele urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și apărarea imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se găsesc atât la nivelul axului cerebrospinal, cât și în afara lui la nivel ganglionar. Împreună cu centrii și căile de conducere ale sistemului nervos somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se găsesc atât la nivelul axului cerebrospinal, cât și în afara lui la nivel ganglionar. Împreună cu centrii și căile de conducere ale sistemului nervos somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative ale organismului, acționând ca un tot unitar, deși între cele două principale componente nervoase există importante diferențe morfo-funcționale. Spre deosebire de sistemul nervos somatic al cărui principal rol este de a asigura motilitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Împreună cu centrii și căile de conducere ale sistemului nervos somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative ale organismului, acționând ca un tot unitar, deși între cele două principale componente nervoase există importante diferențe morfo-funcționale. Spre deosebire de sistemul nervos somatic al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea exteroceptivă necesară asigurării relațiilor reciproce dintre organism și mediul extern, sectorul vegetativ al sistemului nervos asigură constanta mediului intern și normalitatea funcțiilor vitale. Reacțiile somatice sunt însoțite în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Spre deosebire de sistemul nervos somatic al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea exteroceptivă necesară asigurării relațiilor reciproce dintre organism și mediul extern, sectorul vegetativ al sistemului nervos asigură constanta mediului intern și normalitatea funcțiilor vitale. Reacțiile somatice sunt însoțite în majoritatea cazurilor de răspunsuri vegetative și invers (fig. 3). Ambele componente sunt integrate, procesate și coordonate la nivelul structurilor cortico-subcortico-spinale ale sistemului nervos central în vederea elaborării reacțiilor adaptative adecvate. Deși între cele două principale componente somato-vegetative există
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comportamentale ale organismului. I.1.2. PARTICULARITĂȚI MORFO-FUNCȚIONALE EXTRANEVRAXIALE Sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii și fibrele nervoase care asigură inervația organelor prevăzute cu funcții vegetative, de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului. Spre deosebire de segmentul cerebrospinal somatic, al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea externă, necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul splanhnic, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor, conferind acestora un oarecare grad de independență față de centrii somatici, a determinat pe Langley (1898) s-o eticheteze în mod greșit „autonomă”, iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul splanhnic, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor, conferind acestora un oarecare grad de independență față de centrii somatici, a determinat pe Langley (1898) s-o eticheteze în mod greșit „autonomă”, iar pe Ribet (1955) să afirme că: „noi nu suntem stăpânii, ci doar spectatorii bătăilor inimii, secrețiilor digestive etc”. În realitate, elementele constitutive ale celor două sectoare se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]