3,694 matches
-
la présidence de Ion Iliescu. De 1996 a 2000, c’est l’opposition de droite, conservatrice et libérale, alliée au părți de la minorité hongroise, qui a dirigé le pays, sous la présidence d’Emil Constantinescu. En 2000, Ion Iliescu et son părți social-démocrate, devenu membre de l’Internaționale socialiste, șont revenus au pouvoir, jusqu’en 2004, quand ils ont perdu de nouveau leș élections. La Roumanie est depuis dirigée par une coalition de centre-droit, composée de libéraux, démocrates et du părți
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
citabile în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile apolinice din grupajul Arpegii (și din alte stihuri) nu sunt fără asemănare cu acelea din Farmecele lui Paul Valéry. Trei cicluri din culegerea Lucruri și stele (2003) interpretează motive explicit autohtone (datini, sărbători, reminiscențe istorice, elemente de peisaj), multe evocând
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
-l în 1914. După ce își ia licența în drept și litere la Universitatea din Iași (1918), urmează studii la Paris (École Normale Supérieure), între 1919 și 1923. Aici obține doctoratul în drept, cu teza Proudhon. Sa conception du progrès et son attitude sociale (1922), și doctoratul în filosofie la Sorbona, cu teza L’ Idée de révolution dans les doctrines socialistes. Étude sur l’évolution de la tactique révolutionnaire (1923). Întors în țară, va fi numit, la Universitatea din Iași, asistent la Catedra
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Leipzig (1714-1738), Le Plan de Constantinople de Démètre Cantemir și Démètre Cantemir et l’Orient musulman), Virgil Cândea (Life Story of a Manuscript: Dimitrie Cantemir’s History of the Othman Empire și La Vie du Prince Dimitrie Cantemir écrite par son fils Antioh. Texte intégral d’après le manuscrit original de la Houghton Library), Valentin Al. Georgescu (Rénovation des valeurs européennes et innovations roumaines chez D. Cantemir), Anca Iancu (L’Image du sud-est européen dans l’historiographie roumaine du XVII-e siècle et
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
Chiril); I, 1, 7, pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisirea de credință); Sever de Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, „Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne”, în RevSR 18 (1938), pp. 20-44. 2. Macarie de Magnesia în 1876, C. Blondel a publicat, pornind de la un manuscris din secolul al XV-lea sau al XVI-lea, aflat pe atunci la Atena, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cambridge, 1898-1904, al cărei prim volum e constituit dintr-un studiu încă fundamental al tradiției manuscrise și al operei; pentru polemica stîrnită de ediția Butler, se poate porni de la ultima intervenție a lui R. Draguet, „Butleriana: une mauvaise cause et son malchanceux avocat”, în Le Muséon 68 (1955), pp. 238-258. Despre textele siriace: R. Draguet, Les formes syriaques de la matière de l’Histoire Lausiaque (CSCO 389, 390, 398, 399), Secrétariat du CSCO (apoi: Peeters), Louvain, 1978. Dialogul: A.M. Malingrey (cu colaborarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leyde, 1972. Cizek, E., Néron, Verviers-Paris, 1988. Cohn, N., Cosmos, chaos et le monde qui vient : du mythe du combat à l’eschatologie, trad. de l’anglais par G. Tordjman, Paris, 2000. Colani, T., Jésus et les croyances messianiques de son temps, Strasbourg, 1864. Coleman-Norton, P.R., Roman State and Christian Church, Londres, 1966, 3 vol. Collins, J. J., The Sibylline Oracles of Egyptian Judaism, Missoula, 1972. Collins, J.J., Daniel, with an Introduction to Apocalyptic Literature, Grand Rapids, 1984. Collins, J.J., The
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1968. Grant, R.M., „Irenaeus and Hellenistic Culture”, în Harvard Theological Revue, 42, 1949, pp. 41-51. Grant, R.M., Irenaeus of Lyon, Londres, New York, 1997. Grelot, P., L’ Espérance juive à l’heure de Jésus, Paris, 1995. Gry, L. , Le Millénarisme dans son origine et ses développements, Paris, 1904. Guarducci, M., „La statua di Sant’Ippolito”, în Ricerche su Ippolito, Rome, 1977, pp. 17-30. Guignebert, C., Tertullien. Étude sur ses sentiments à l’égard de l’Empire et de la société civile, Paris, 1901
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
of Israel from Alexander the Great to Bar Kochba, Londres, 1985. Jay, P., „Saint Jérôme et le triple sens de l’Écriture”, în Revue des Études augustiniennes, 26, 1980, pp. 214-227. Jay, P., L’ Exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire sur Isaïe”, Paris, 1985. Jossa, G., La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Naples, 1965. Jossa, G., Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Naples
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Naples, 1970. Klausner, J., The Messianic Ideas in Israel from its Beginning to the Completion of the Mishnah, New York, 1955. Kohler, K., „Dan”, în The Jewish Encyclopaedia, New York, 1901-1906. Lacocque, A., Daniel et son temps. Recherches sur le mouvement apocalyptique juif au IIe siècle avant Jésus-Christ, Genève, 1983. Lacocque, A., Le Livre de Daniel, Neuchâtel-Paris, 1976. Lagerlöff, S., Les Miracles de l’Antéchrist, trad. du suédois par T. Hammar, Paris, 1924. Lambrecht, J., „A
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Roma”, în Annali della Facoltà di lettere e filosofia dell’Università di Napoli, 4, 1954, pp. 97-122. Penna, A., Principi e carattere dell’esegesi di S. Gerolamo, Rome, 1950. Peretto, E., La Giustizia, Rome, 1977. Perrin, M. (éd.), Lactance et son temps. Recherches actuelles, Paris, 1978. Pesce, M., (éd.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano-primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983. Pesthy, M., „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, în Origeniana octava, L. Perrone (éd.), Louvain, 2003. Philonenko
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ƒ((βΗ ƒΦϑ4< ƒΒℜ 2βΔ∀4Η)”. . La Mt. 24,15 este folosit neutrul ♥ΦϑΗ. . Le Livre..., pp. 175‑177; 200 sq. Interpretarea lui Delcor ține seama de informațiile din 1 Mac. . T. Colani, Jésus et les croyances messianiques de son temps, Strasbourg, 1864, pp. 201‑213. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 35‑39. . S‑a scris foarte mult pe tema paternității epistolei. O abordare pertinentă a problemei găsim la L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 64‑68. Cf. de asemenea M.J.J. Menken, 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost foarte influențat de iudaism și a îmbrăcat nuanțe evident materialiste” (M. Simonetti, „Milenarisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, Paris, 1990, t. 2, p. 1643.) Cf. de asemenea lucrarea foarte utilă a lui L. Gry, Le millénarisme dans son origine et ses développements, Paris, 1904. Printre milenariști figurează nume importante: Papias din Hierapolis; Iustin (Dial., 80), Irineu al Lyonului (Adu. haer., V, 33‑35); Tertulian (Adu. Marc., II, 24). În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi zece mii de mlădițe, iar o mlădiță va face mii de ciorchini, un ciorchine va face mii de boabe de strugure, iar un strugure va face un cor de vin.” (Écrits intertestamentaires, p. 1505) . Cf. L. Gry, Le millénarisme dans son origine et ses développements, Paris, 1904, și A. Luneau, L’histoire du salut chez les Pères de l’Église. La doctrine des âges du monde, Paris, 1964, îndeosebi pp. 81‑83. . În ceea ce privește originea credinței milenariste, sunt invocate de regulă capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Chron. ad. a. Abraham 2333 (II). Vezi introducerea făcută de Moreau la De mortibus persecutorum, unde sunt citate fragmentele în cauză. Vezi de asemenea, „Lactance”, în DSp IX, Paris, 1976, coll. 48‑59 (cu bibliografie); M. Perrin (ed.), Lactance et son temps. Recherches actuelles, Paris, 1978. . Ediția pregătită de P. Monat pentru SC, se află la al cincilea volum. Cf. traducerea engleză, The Divine institutes, în The Ante‑Nicene Fathers, vol. 7, Edinburgh, 1989. Există, de asemenea, o traducere veche făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Jérôme, Epistole, VI, text selectat și tradus de J. Labourt, 1958. . Commentaire sur Amos 4,4‑6, în PL 25, col. 1027D; Commentaire sur Ézéchiel 16, 30‑31. . De același autor, vezi și L’exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire sur Isaïe”, Paris, 1985, îndeosebi cele două capitole referitoare, unul la exegeza literală (pp. 127‑214), iar celălalt, la interpretarea alegorică (pp. 215‑333). . „Saint Jérôme et le triple sens...”, p. 227. . Apud J. Forget, Dictionnaire de théologie catholique
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nota precedentă). Este vorba despre Sermo 259; Sermo 260 C; Quaestio 57, 2, din De diuersis quaestionibus 83; Epistula 55, 17‑23. La acestea patru se adaugă alte două identificate de G. Folliet, „La typologie du sabbat chez saint Augustin. Son interprétation millénariste entre 389 et 400”, Revue des études augustiniennes II, 1956, pp. 371‑390: De Genesi c. Manichaeos I, 23, 41 și C. Adimantium 2, 2; 16, 3. . Saint Augustin, Commentaire de la Première épître de St Jean, text latin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
147. Luca, 19, 41-44. 148. Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, 5, 7-9. „Il s’agit en quelque d’un moment de «dépressionț au cours duquel Jésus pleur sur sa propre Passion, pensaut qu’il peut être abandonné par son père” (Jacques Le Goff - Nicolas Truong, op. cit., p. 78). Luca (22, 44) vorbește despre „sudoare” (tot un „lichid” propriu corpului omenesc): „Și fiind în zbucium, cu mai mare stăruință se ruga. Iar sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
56. Kant, I. Întemeierea metafizicii moravurilor - Critica rațiunii practice. Ed. Științifică, București, 1972. 57. Kotarbinski, T. Meditații despre viața demnă. Ed. Științifică, București, 1970. 58. Lavelle, L. De l’être. F. Alcan, Paris, 1932. 59. Lavelle, L. Le moi et son destin. F. Aubier, Paris, 1936. 60. Lavelle, L. De l’âme humaine. F. Aubier, Paris, 1951. 61. Lavelle, L. Le mal et la souffrance. Plon, Paris, 1940. 62. Lavelle, L. La conscience du soi. Ed. B. Grasset, Paris, 1933. 63
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
A Glossary of Colloquial Anglo-Indian Words ș1886ț, reprint Wordsworth Classics, London, 1996 Mélanges Arion Roșu - Du corps humain, au carrefour de plusieurs savoirs en Inde. Mélanges offerts à Arion Roșu par ses collègues et ses amis à l’occasion de son 80e anniversaire, SA IV (2003) - V(2004), sous la direction de Oscar Botto, Colette Caillat, Pierre Delaveau, Pierre-Sylvain Filliozat, Siegfried Lienhard, G. Jan Meulenbeld et Priya Vrat Sharma, Travaux réunis et édités par Eugen Ciurtin, avec le concours du CNRS
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost răpuși, În pofida curajului de care a dat dovadă suita ministrului. Hira Singh și escorta sa au fost uciși până la ultimul om, iar satul a fost lăsat pradă flăcărilor. Printre cei care au pierit În conflict se număra și Mean Son Singh (unul dintre fii maharajahului Ghulab Singh), al cărui cap - Împreună cu capul lui Hira Singh, al panditului și ale celorlalți - a fost adus În capitală drept trofeu. Unui martor care a urmărit cu atenție cursul schimbărilor din acea perioadă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Hira Singh să-l predea pe panditul Jalla. Acesta refuză cu Încăpățânare - dar, conștientizând totodată că era prea slab pentru a se opune pe față răzvrătiților, reuși să fugă (așa cum am menționat ceva mai devreme), Însoțit fiind de Mean Son Singh, de panditul Jalla și de munteni, partizanii lor, Îndreptându-se cu toții spre râul Ravi. Dar sikhșii nu Îi Împărtășeau interesele și chiar prietenii săi cei mai apropiați porniseră În urmărirea lui alături de trupele armate; când i-au ajuns din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Aubert-Roche, după cum atestă lucrarea sa De la Peste ou Typhus d’Orient, documents et observations recueillis pendant les années 1834 et 1838, en Egypte, en Arabie, en Abyssinie, à Smyrne et à Constantinople, suivis d’un Essai sur le Haschisch et son emploi dans le traitement de la Peste, publicată la Paris În 18403, când opiul și tutunul se recoltau de pe aproape Întregul teritoriu iranian 4. Dincolo de aceste remedii pe care le-a riscat și Honigberger, el este primul care introduce homeopatia În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil traducător din latină, situat în tradiția școlii clujene a lui Ștefan Bezdechi. Cu sensibilitate la farmecul sonurilor arhaice, dar și cu o mare inventivitate verbală, el reușește să ascundă, prin firescul transpunerii, travaliul implicat în elaborarea migăloasă a frazei poetice. S. realizează primele ediții bilingve integrale din operele lui Tibul (1988) și Properțiu (1992), precum și o ediție
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
lui, București, 1908; Leopardi et la France. Essai de littérature comparée, Paris, 1913; Leopardi sentimental. Essai de psychologie leopardienne, suivi du Journal d’amour, inédit en français, Paris, 1913; Pilde din literatura franceză, Iași, 1919; Pierre Loti. Sa vie et son œuvre, Paris, 1920; ed. Iași, 1922; Alfred de Vigny et Frédéric II, Paris, 1920; À propos de quelques publications sur Leopardi, București, 1920; O influență franceză asupra lui Eminescu, Oradea, 1921; Les Comédies de Corneille, Iași, 1923; Pierre Loti. Sa
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]