1,623 matches
-
tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau cămările de jaruri/ sub fermecate armele clepsidrei!” Preocuparea pentru sonoritatea cuvintelor, uneori fără urmărirea unui sens precis, generează efuziuni lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când există, se lasă abia întrezărit. Spre deosebire de cartea de debut, în care imaginea iubitei era închisă într-un „sipet purpuriu”, acum întregul poem devine
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau sub semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu intervin în realitate, ci se instalează ca unică realitate. Alte poeme cu puternice latențe tragice, Portretul fratelui meu venind de pe front sau Ora funestă, își armonizează tensiunile, expresioniste, în ritmuri și sonorități de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987) pare o carte de trecere, în care coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
pur”, este și mai ușor de recunoscut, cu inconfundabila sa amprentă (versuri esențializate la maximum, cu o tăietură topică neobișnuită), în poemele lui D. Se întâlnesc aici, de asemenea, o profuziune de termeni științifici, de cuvinte, în general, cu o sonoritate aparte: fie neologisme „proaspete”, încă uimite de limba în care au intrat („cerulee”, „bolemniți”, „proceleusmatic”), fie regionalisme verzi, pline de sevă („răvac”, „a sgârma”, „băsnaș”). Numeroase mostre din poezia lui D. par curat barbiene: „Elipse descrescând urmez în zbor / Încet
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
frânge linia unei anume „povestiri” și împinge nenumăratele elemente inventariate în tot atâtea direcții. În locul unei însumări și al unei totalizări semantice, se constată o descentrare ce dizolvă cu totul o posibilă semnificație unitară. Se urmărește, de cele mai multe ori, pura sonoritate verbală, nota de pitoresc și de bizar a scenelor schițate, culoarea fiecărui element în parte: „Plini de prestanță, / Lănțarii măsurară prima distanță / (6 m) și notară la rubrica «Observații»: / «Fecioară. Vica. Își roade unghiile de nesații.» / Os ivea dimineața, sidefat
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare într-un poem o imagine: a sufertașului „rozalb” cu „de toate”, care fixează bine întreaga
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
și de istoria hegeliană În mod special. Cine s-ar fi gândit acum două-trei sute de ani că poți fi persan și, În zilele noastre, că cele două romane - până acum - semnate de Tanguy Viel aparțin literaturii franceze? Chiar și sonoritățile numelui său, bizarul și onctuosul tanghiviel, desprins parcă de pe carcasa unei nave din povești (Tanguy este totuși numele unui pictor francez), Îl predestinau unei destin cu o traiectorie inedită. Cea mai inedită ewste, Însă, dat fiind că este scrisă În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în scenete lirice, se vor întâlni în Proiect de mitologie (1981) și Cortina (1983), pentru ca Eglogă (1984) să înregistreze (sub un moto extras din lirica lui Lucian Blaga), în mii de versuri, povestea unei femei singure, trăind la țară, cu sonorități și cadre ce leagă - fără o conștiință explicitată în text a faptului - lumea lui G. Coșbuc din Mama cu cea a Moromeților lui Marin Preda și cea din La Lilieci de Marin Sorescu. Sfârșitul acestui veritabil roman în versuri face
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
din volumul următor, Eseuri de literatură engleză și americană (1973), în care perspectiva analitică se îmbină cu cea istorică, astfel încât analiza devine o complinire în spirit universitar a textului literar. Remarcabile prin fluiditate și acuratețe, traducerile autoarei captează spiritul și sonoritatea originalului, ilustrînd o gamă literară diversă, de la varietatea lexicală a lui I. Creangă la concentrarea textului lui V. Voiculescu, coborând în tiparele arhaice ale limbii basmului și revenind apoi la concretețea verbului în transpunerea operei lui Mihail Sebastian. Textele humuleșteanului
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
Umbra lui Mircea. La Cozia, sinteză originală între lirismul de atmosferă și cerebralitatea monologului interior. A. nu cultivă notația în sine, ci valorile ei de atmosferă. Ambianța crepusculară, propice visării și reflecției, alunecarea în fantastic, ritmica timpului sunt sugerate prin sonoritate și imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută vitejia și gloria străbună, dar rațiunea refuză exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
mai generală a atitudinii față de literatură la începuturile unei culturi. Așa avem exemplul lui Alecsandri, care fabrică poezii după modelul celor culese: ce face acest autor altceva decât să continue să completeze sub nume propriu aceași gamă de sentimente și sonorități pe care o obținea prin culegerea de folclor? Alecsandri creează ca și cum ar deține; iar între gestul demiurgic și pasiunea celui care gestionează un patrimoniu posedat, granița începe să devină fluidă. Însă nu e vorba numai de situația în care literatura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Iacob cel Vrednic, pentru a afla unde e ascuns tezaurul, în timp ce turcii, la 1821, vor incendia chiliile călugărești, căutând să se răzbune pe Iordache Olimpiotul și alți conducători ai Eteriei... Astăzi cântecele celor 7 clopote din turla mânăstirii care răspândesc sonoritățile alămitelor, repetând îndelung „A-le- xan-dru Lăpuș-nea-nu" pot semnifica multe. La 24 de ani de la reforma agrară a lui Al. I. Cuza și împroprietărirea țăranilor, de la desființarea clăcii, monopolului dijmei, podvezilor și zilelor de meremet, în 1888, urmare tot a marei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îl aude: "Un sunet înaripat, un sunet vesel care făcea să-ți tremure sufletul o clipă; ai fi spus, fiindcă avea și un accent dureros, că vă amenința cu împlinirea lucrurilor pe care inima voastră le dorea pe neștiute". Această sonoritate emoționează, pare că vrea să semnifice ceva, fără să o facă totuși, dacă nu poate chiar intensitatea sa. Spre deosebire de anumite cuvinte care vă bagă capul între umeri, intruziunea sunetului se face în conexiune cu mișcarea de a înălță și reînălța
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
redarea textului, jucat la radio și pe scenă în acea epocă, era alt ritm, altă pronunție... A.V. Mi-e greu să spun dacă eu conștientizam asta, dar imitam, și-atunci știam că există un anumit timp de "partitură", de sonoritate. Felul cum transmiți un cuvânt este diferit de situația în care transmiți o informație. Dacă spuneai "bună ziua", transmiteai o informație, dar dacă spuneai "bună ziiuaa", era o stare. Deci, toate acestea veneau pe un fond natural deschis să primească. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
jumătățile de măsură nu merge. Cu focurile de artificii și lucrușoarele fade nu merge. Cu sângele subțiat nu merge. Cu sângele apos e zadarnic. Cu slăbănogeala automiloasă nu merge. Mai cred în incantații și în ritmurile interioare demente. Cred în sonoritatea scelerată și doar foarte vag solemnă, dacă e dusă până la capăt în chip mântuitor. La urma urmei de moarte nu te vindeci decât prin moarte. Așijderea, de viață nu te vindeci decât prin viață (și, uneori, adevărat, tot prin moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Dacă ați ghici, ați înțelege de ce în librăria Cărturești a pogorât joi, 15 mai, ora 16,45, un fel de concordie, ba chiar o brumă de bucurie. VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Smoke on the Water Îmi plac o grămadă de sonorități din Deep Purple (fără ca aceasta să fie formația mea preferată): mai ales Sail Away, Mistreated, Strange Kind of Woman, Soldier of Fortune și, firește, Child in Time. Dar cea mai ritmată melodie din tot secolul XX, la nivelul rockului, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
britanici într-un sound la fel de obsedant. Găselnița acestei melodii care a făcut carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul și heavy-metal) a devenit primadonă (privighetoare fatală) și a trasat nucleul unei sonorități sobre, riguroase, dar cu efectul unui dans de derviș rotitor (întrucât fraza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul și heavy-metal) a devenit primadonă (privighetoare fatală) și a trasat nucleul unei sonorități sobre, riguroase, dar cu efectul unui dans de derviș rotitor (întrucât fraza muzicală cu pricina are efect de drog). Este vorba de ceea ce eu numesc o sonoritate de diamant, de data aceasta foarte șlefuit. Smoke on the Water are și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
hard-rockul și heavy-metal) a devenit primadonă (privighetoare fatală) și a trasat nucleul unei sonorități sobre, riguroase, dar cu efectul unui dans de derviș rotitor (întrucât fraza muzicală cu pricina are efect de drog). Este vorba de ceea ce eu numesc o sonoritate de diamant, de data aceasta foarte șlefuit. Smoke on the Water are și un alt atu: conține un sound viril în sensul cel mai bun cu putință. Nu este un rock macho, ci unul masculin-impetuos. Partitura chitării bas este foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Maria Iudina. „N-am auzit nici o pianistă al cărei forte să fie atât de puternic și frumos ca al ei - își amintește Drujinin -, atacul notelor nu se distingea, plana doar un sunet puternic și magnific. Maria Veniaminovna ajungea la această sonoritate fără afectarea atât de răspândită în zilele noastre.... Totul era reținut, plenar, avea sens.“ Rareori o carte mi-a dat atâta poftă de a asculta muzică. Știu, CD-urile istorice ale lui Drujinin și Iudina au rămas rarități pe piața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
ca repere ale unui timp nedeterminat, și atunci cînd ele sunt ascensionale, sub forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]