3,995 matches
-
dacă nu l-a lovit în vreun fel? Nu se poate! Aici e ceva neclar. S-a dus la inspectorat, a studiat fotografiile și și-a dat seama că ceva e trucat aici. Adică copiii păreau mai mult veseli decât speriați. Dar cum au putut face așa ceva? Doar asta nu se putea ține secret. Ar fi spus cineva. E clar, aici e un mister. Și sunt amestecate și autoritățile. Păi dacă e mister, musai să fie dezlegat. Și iată-l pe
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
grecește), adică: patima, moartea și învierea lui Cristos pentru izvăvirea de păcat a întregii omeniri. Poetul retrăiește durerea lui Isus Cristos pe Gologota: Era în genunchii/ stâncilor/ o tânguire/ a meteorilor/ de ni se făcea/ viscol în auz/ pe fața speriată/ a Golgotei” (p. 165). Durerea îndurată de Isus Cristos pe cruce face ca sufletul poetului să fie contopit cu Evanghelia: Unii zic că-mi zugrăvesc/ într-o Evanghelie sufletul;/ alții văd că-mi topesc/ razele viselor/ în cuptorul săpat/ sub
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
confirmarea în urma unor șoapte. Au încercat clanța. Ușa era încuiată. Gelu a dat cu șoldul și s-a deschis la perete. În semiobscuritatea dată de lampa dată mică și așezată jos, într-un colț al camerei, au zărit două figuri speriate ce au apărut de pe aceeași pernă și încercau de zor să se ascundă sub același așternut. Gelu s-a dus în colțul camerei, a ridicat lampa, a pus-o pe masă și a dat-o mare. Atunci au văzut lângă
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
difuzarea la postul de radio CBS, în ziua de 30 octombrie 1938 (de Hallowen), a dramei radiofonice Războiul lumilor, o adaptare a romanului SF al scriitorului H. G. Wells, care descria o invazie a marțienilor pe pământ, în urma căreia mulți oameni speriați și-au abandonat locuințele și orașele de baștină, crezând că invazia extraterestră se întâmplă în timp real. Deși nu sunt expuse explicit, regăsim în această secțiune elemente de fond ale unor concepte „tari” de influențare a publicului, precum: efectul bandwagon
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
în persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui Vlad Țepeș) care uneltise fără scrupule împotriva propriului său frate. Sultanul l-a numit pe Radu cel Frumos domn al Munteniei și mai mulți boieri au trecut de partea lui, speriați, pesemne, de firea aprigă a lui Țepeș și dornici să aibă un domn mai usor de manipulat. Țepeș s-a retras în Ardeal (în 1462), așteptând sprijin de la Matei Corvin. Dar, deși acesta a ridicat o armată pentru a-i
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
nu-l poate convinge pe Șef să ridice consola hidroterapeutică cu care, eventual, să spargă geamul spitalului. După ce i se aplică o rundă de electroșocuri, McMurphy sosește în sala pacienților mimând că este catatonic însă începe să râdă văzând fețele speriate ale celorlalți pacienți dându-le de înțeles că terapia cu electroșocuri nu a reușit să-l doboare. Într-o seară McMurphy se strecoară în biroul Sorei Șefe și o cheamă pe Candy și pe încă o prietenă, Rose, la spital
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
lăsând peste tot o dâră subțire de salivă și, pe alocuri, urme de unghii grosolan înfipte în carnea fragedă ori mușcături pe pielea atât de fină și curată... - Sărut mâinile, domnișoară! Lacrimile provoacă riduri... Nu ați știut? S-a oprit speriată și l-a privit pe tânărul ce o salutase atât de respectos. Nu-l văzuse și nici nu-i venea să creadă că mai sunt și băieți manierați. După câteva clipe și-a revenit și se întreba nedumerită de ce-i
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
ultima rută. Nu mai știu ce sunt, ce doresc, ce caut. Văd numai cum duc pe umeri prezența, că necontenit sunt tot mai precaut cu existența. Mistuit de dor mă frământ întruna în trecutul trist și în cel ce vine, speriat să nu pierd pentru totdeauna credința-n mine. Încotro mă duc fără crez și țintă parcă-atras mereu de-o ciudată forță dornică să am în gânduri o flintă și nu o torță? Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
ude ferind de umezeală pe săracii bondari dansând în ritm de paparude albine zboară încă somnolente o rochie-nflorată de codană le-atrage ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul lui pe frunte să inunde de drag și bine stare ce-nflorește decorul verde se preschimbă-n scena cu aburii de rouă inundată un roi de fluturi vor să-i fie trena puștoaicei de iubire alintată *** ciclul
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340963_a_342292]
-
m-am comportat cu Ioana? Poate că am înțeles rău viața? Sau poate că fac o greșeală în modul cum mă raportez la cei din jurul meu?” Acele întrebări cercetătoare de sine și le puse Virgil în primele zile de pușcărie, speriat fiind de tot acel loc ce i se părea îngrozitor. Dar acele procese ale sale de conștiință aveau să fie înăbușite de toată duritatea acelei vieți de pușcăriaș. În pușcărie învăță ce înseamnă cu adevărat să ai tupeu și să
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
ha!... - rânji împielițatul și se transformă într-un balaur fioros și aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. Câțiva însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! - strigă nervos și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească de copaci. Același demon cu chip de om, coadă, copite și furcă care i se arătase la grota vrăjitoarei, i se ivi în cale rânjind: - Ți-am promis că-ți
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pot avea reacții imprevizibile, ce pot pune în pericol siguranța salvatorilor și implicit pe a lor. Ajunși la mal, copilul a fost preluat de “Anonimous 2”. Între timp, copilul își revenise, probabil din cauza loviturilor primite. A alergat până în brațele părinților speriați, care nu au avut timp să reacționeze din cauza distanței considerabile. “Anonimous 1”, ajutat de colegul său, a reușit cu greu să escaladeze malul, oboseala provocată de efortul depus, dar și din cauza greutății echipamentului, spunându-și cuvântul. Cu toate acestea, privirea
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
binele tău, moment în care se auzi un scrâșnet de roți, caii neichezară, fiind opriți de mișcarea energică a surugiului, care trăsese hățurile fără milă, iar zăbalele scrâșniră între măselele lor, că îl făcu pe Năică să-și ridice capul speriat. - Am ajuns, Năică, îl trezi din visare Bâzdoagă. Aleargă repede, trebuie să-i prindem pe amorezi... "să vezi distracția dracului când conașu' are s-o vadă pe coana Corina că-l vizitează". Năică sări ca un bezmetic din căruță, deschise poarta
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
verde crud - un covor fin de mătase, are ajurate-n ea: părăluțe, albăstrele, năsturași sidefii, mici pâlcuri de păpădii. Susur de izvor s-aude, de sub pietre clipocind, apa sprinten șerpuiește, având sclipiri de argint. Cățărați pe un stei din sare, speriați, doi iezișori behăie timid spre capră, implorând-o: „ajutor!” Cu ochi blânzi, spre mine, capra privește implorator, să-i dau jos neastâmpărații, să se joace pe covor. Ținând iezii strâns în brațe cobor steiul dăltuit, câinele în juru-mi sare, pune
VIŞINI ÎN FLOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341485_a_342814]
-
un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure! - Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula ... Când am văzut că e așa de speriată, am luat-o în brațe și i-am spus: - Nu trebuie să te sperii de Moș, e bun și iubește copiii... - Nu, nu-mi tlebuie nimic, du-te, du-te Moșule... peacă la tine acasă... Mosul a plecat ca să nu
MOŞ CRĂCIUN de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341504_a_342833]
-
o feerie de imagini : „Mută-mi casa poemului/în Cerul mării de stele/luminat cu ochii Tăi/ca în prima viață” („Vis etern”) ori „Rămâi învăpăiată/în lumina chivotului/meu de templu/până-ți voi găti/cu alte aripi/tinerețea speriată” („În raza sufletului”). Dl. N.N.Negulescu ne dăruiește - implicând conotații ezoteric-filosofice dar și dincolo de care - sublime versuri de iubire ce au darul să scalde căușul interior al firii omenești într-o mare de răsfăț poeticesc și aici aș exemplifica prin
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
Își ridică ochii spre marea cupolă a turlei bisericii și întâlnește privirea Domnului Iisus Hristos din pictură. Clădirea se rotește în jur. Prințișor are o clipă de ezitare și se clatină pe picioare, simțind o amețeală. Își privește mireasa puțin speriat. Aceasta îi întâmpină privirea cu un surâs încurajator și-l strânge subtil de un deget. NARCISA:(în șoaptă) Ești în casa Domnului! De o parte și de alta a tinerilor, cu lumânările aprinse și împodobite cu un frumos aranjament floral
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
se dansează tangou, vals și polcă. Dintr-o dată se produce rumoare. Partenerii se opresc din vals și muzica încetează. Din depărtări răzbate o lumină strălucitoare. Personalul năvălește afară curios la ce se întâmplă. EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE În grădină lăutarii speriați întrerup sârba în mijlocul melodiei. Deodată porțile uriașe ale conacului se deschid brusc și înăuntru pătrunde o caleașcă de aur cu două perechi de cai albi. Pe capră stă un birjar într-o mantie neagră și o pălărie, cu boruri largi
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
gânduri? - tună Vornicul Asteroid făcându-l pe Colț de Stea să cadă leșinat pe spate. Măria Ta!...Să-mi fie cu iertare! Ai fost prea bun cu noi și ni s-a urcat prostia la cap, iar gândurile au fugit speriate.... Chiar nu știam de ce mă plictisesc de la o vreme. Eu nu am căscat în viața mea...Vărul meu, Dregătorul Meteorit, zice că e de la vreme. Care vreme? Vremea prostirii neamului ceresc? Să fim serioși! Fără gânduri vom sfârși în uitare
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
nu-l mai putea vedea. Femeia nu-și mai făcea griji, aștepta curioasă, iar așteptarea o emoționa. Pescarul a apărut chiar lângă corpul ei, cuprinzându-l, o clipă au rămas uniți sub efectul jocului senzual, până ea, nemaisuportând intensitatea momentului, speriată s-a îndepărtat și a început să înoate către mal. Ajutat de mâinile sale vânjoase, pescarul s-a tras în barcă și în câteva clipe s-a îmbrăcat. Nu se uita în direcția malului, nu mai avea nevoie de alte
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
vor țese! Din candelabre pale și lambriuri Peste noi o ploaie de confete După cortină vor pândi subrete Și-or râde strâmb din rochile cu pliuri Alteța Sa va ține un discurs Afară cerșetori pe lângă uși La noapte doamna-aceea cu mănuși Speriată va visa un urs! Referință Bibliografică: Seară de gală / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SEARĂ DE GALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341823_a_343152]
-
-l înțelegi. Cu mult înainte de '89, coadă în spatele unei alimentare pentru aprovizionarea de după amiază. Un bătrânel își găsise loc pe o navetă răsturnată și-l luase somnul. La un moment dat un șobolan traversează curtea în fugă și femeile țipă speriate: - Omorâți-l, omorâți-l iar bătrânul trezit brusc ridică mâna și strigă din toate puterile: Întâi pe ea, întâi pe ea! A fost un blestem sau o premoniție? Nici atunci nu erau toate rele, nici astăzi nu sunt toate bune
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]