2,876 matches
-
în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi de fier, iar pe cap având un coif ascuțit, dotat cu obrăzare mari; mijlocul îi era încins cu o panglică lungă, sau mai degrabă un brâu, de un verde strălucitor. Bărbatul, care, se vedea limpede, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sumedenie de obiecte de aur și de argint, ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de a obține comanda unui mingan, însă după întâlnirea cu Frediana ambițiile sale primiseră un cu totul alt caracter. Deoarece acum avea un plan, în care ea acoperea o parte importantă. Ce minunată soție ar fi fost pentru el! Ce splendizi fii i-ar fi născut! O astfel de femeie nu putea fi decât soția unui mare războinic, iar el ar fi făcut orice pentru a o cuceri. Acum avea ceva, avea un mingan. Curând, poate, ar fi avut un regat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el; ceea ce îl uimise peste măsură era forța incredibilă pe care ea știuse să o extragă din ura sa pentru a se opune și a lupta, cu curajul și abilitatea unui bărbat, pentru poporul său și pentru răzbunare. O revedea, splendidă și furibundă, la ultimul asalt, după aluzia plină de ranchiună pe care o făcuse la violul căruia îi căzuse victimă. Ciudat că, în tot acest timp, ori de câte ori se gândea la prima lor întâlnire, nu-i veniseră în minte toate posibilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui om - o senzație curioasă: ca o expansiune a ceva impalpabil, ce-i amintea vag de niște momente trăite în Panonia în vremea adolescenței, momente de o dulce, niciodată mărturisită durere, care-l încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat, în imensa câmpie mângâiată de vânt. Era ceva diferit de dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum își înșela așteptarea, imaginându-l pe marele împărat așezat pe jilțul cu intarsuri din spatele biroului ori odihnindu-se întins pe splendida canapea pe care o vedea în stânga; ori poate în picioare, pe terasă, în același loc unde se găsea comandantul său. Ajunsese la Arelate cu o seară mai înainte, după șase zile de galop pe drumuri nu întotdeauna comode, și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trăind, în plus, o senzație neplăcută datorată faptului că generalul îl primise în haine civile. în realitate, Etius acum aproape că nu-i mai dădea atenție, întrucât era cu gândul în altă parte. Totuși, nu se hotăra să întoarcă spatele splendidului peisaj ce putea fi admirat din loggia. Contempla gânditor norii mari și albi ce străbăteau fără grabă azuriul pastelat al cerului din Narbonense sau, privind spre miazănoapte, dincolo de zidurile și de turnurile înconjurătoare ale palatului, observa întrețeserea compactă de acoperișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nivelul apei, prinsă cu totul în jocurile sale de iubire, ori cântecul micilor păsări ce cuibăreau printre trestii. Roiuri de insecte minuscule zburau și rămâneau din loc în loc suspendate, rotindu-se în aer, iar la trecerea cailor, gușteri mari în splendide culori alergau să se adăpostească printre mărăcini. Răgușit, se ridică în aer, de câteva ori, strigătul șorecarului. Chiar dacă Divicone părea că merge cu siguranță prin labirintul acela muiat de apă, Sebastianus începu să intre la griji. Până acum, prietenii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul limpede al acelei zile splendide de iunie, câmpia oferi ochilor lor un spectacol uluitor: o mare mulțime de armate, încă nedistinctă, ce venea de la miazăzi cu stindardele în vânt și trecea acum de cotul larg pe care-l făcea Loira. După repeziciunea cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu prea avea cum să-i dea șansa să se distingă în luptă. Cu puțin timp înaintea ordinului de atac, regele trecuse în revistă rândurile armatei sale, însoțit de cei trei fii ai săi și de Onegesius. îmbrăcat într-o splendidă armură, le înflăcărase, ca întotdeauna, cu elocvența sa simplă, dar eficace, lămurind, din câteva cuvinte pline de hotărâre, obiectivul principal: neutralizarea vizigoților și spargerea centrului dispozitivului dușman, format din alani și burgunzi, aliniați chiar acolo unde începea să coboare blestemata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lunguiață, ieșise din cercul preacredincioșilor săi și scruta cu o privire întunecată câmpul de luptă. Balamber își zise că el, părintele întregului neam Hiung-nu, știa, desigur, ce trebuia făcut și, cu siguranță, avea să-și conducă oamenii la victorie - o splendidă victorie. Dar avea oare să-și amintească de el și de mingan-ul său? 27 în picioare lângă calul său, cu mâinile la spate, Elvius Metronius parcurgea, pentru a nu știu câta oară, cu priviri nerăbdătoare, linia infanteriei galo-romane: circa cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinicilor săi hiung-nu. Și de această dată, ochi săi îi părură lui Balamber două sulițe, capabile să străpungă orice lucru pe care și-ar fi oprit privirea. După cum avea obiceiul, nici măcar în ziua aceea regele nu îmbrăcase veșminte somptuoase: sub splendida armură din plăci, fabricată cu siguranță în Orient, Balamber ghici o tunică dalmatica, ă simplă, cu mâneci lungi, dar cu tiv și broderie cu specific hun. înconjurat fiind de mai multe persoane, își dădu seama de prezența lui doar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voi iubi de sus ... Nu pot, sunt muritor de rând, dar ca supus Îl rog pe Domnul, Bunul Dumnezeu Ca să vă spună toate - acestea-n locul meu! SCLIPIRI SENTIMENTALE Ica Grasu vine din Tanacul Vasluiului, loc mirific, cu frumuseți naturale splendide și cu oameni plini de iubire față de elementele naturii cu care s-a înfrățit de-a lungul secolelor. Poeta vasluiană, pentru că poetă este, a fost purtată de valurile vieții în multe locuri din țară și străinătate, poate mai bogate, mai
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și nefericiți decât morți; oricum, numai vii să fim, nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
oricum, numai vii să fim, nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi-a produs acel zmeu, prins acolo sus, departe, și nimicit cu încetul de către vânturile și ploile reci ale nopților de la sfârșitul verii și începutul toamnei. Câte n-aș putea spune despre zmeie! Cred că e unul din cele mai splendide mijloace de educație fizică și sufletească. Sunt luptele cu alții care vor să-ți prindă zmeul - și unde dibăcia, repeziciunea și curajul au un rol foarte mare. Țin minte că în vacanță venea un elev care învăța la Iași și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
servitorilor efracției, crimei, când au ca scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recunoscând astfel că drepturile vieții primează pe ale moralei și ale societății. De aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru femeie și a sentimentului pentru natură; eternitatea splendidă a universului, exasperând în om conștiința obscură a vremelniciei lui. De aceea tragedia celor patruzeci de ani ai bărbatului, când moartea începînd să-i trimită crainicii, el se agață încă și mai cu spaimă de viață și când femeia iubită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de răchită și săgeți de corn și ne-am dus în pădure la vînat! Bineînțeles că niciodată n-am vânat nimic. Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca și arcul, mi-a rămas în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis. Deși vizitele mele nu erau zilnice, totuși, când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar afară din ogradă, pe drum, așteptîndu-mă. Uneori venea ea la mine (însoțită de domnul M.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
servitorilor, efracției, crimei, când au de scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recu-noscînd astfel că drepturile vieții primează pe ale moralei și ale societății. De aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru femeie și a sentimentului pentru natură: eternitatea splendidă a universului exasperând în om conștiința obscură a vremelniciei lui. De aceea tragedia celor patruzeci de ani ai bărbatului, când moartea începînd să-i trimită crainicii, el se agață încă și mai cu spaimă de viață și când femeia iubită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i se leagă, o condensare a Imaginarului. Sunt multe exemple de dimorfism proiectiv care ar putea fi citate*. Legătura dintre amintire, artă și imaginar este precizată de la primele pagini. Astfel, întîiul său amor i-a rămas "în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis". Perceperea Adelei se produce treptat, urmând etapele unei anumite desfășurări senzoriale: văzul întîi, apoi auzul, tactilul, în fine, senzația kinestezică: "Pînă acum o văzusem, o auzisem, uneori mă atinsese. Acum greutatea ei m-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Se convinse odată În plus În momentul când presupusa gustare se prelungi până la miezul nopții, timp În care fusese nevoită să danseze cu toți trei bărbații...!” Iar atunci când „Nababul”, plăti toată consumația, Atena Își descreți definitiv fruntea, bucurându-se de splendida seară În care fusese Universul celor trei comeseni...!! Tony Pavone o conduse pe Atena cu un taximetru la noua sa locuință, fata rugându-l să rămînă la ea. O refuză categoric. Avea alte obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plus dureri de cap cu cine știe ce activist de partid ori alt mârlan din anturajul dictatorului Nicole Ceaușescu. Dar, decât nimic...! Atunci când urma resemnat să renunțe la această consistentă lucrare, ca de fiecare dată, neprevăzutul Îi veni În ajutor ...! Într-o splendidă dimineață de sfârșit de vară, un șef de echipă din formația lui de muncitori și care era curent cu necazul Șefului său, Îl invită afară conducându-l pe platoul de parcare al mașinilor de lângă Piața Matache Măcelaru unde Îi făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar fi trebuit să circule În, papuci de casă...! Absolut, peste tot locul unde Întorceai capul, balcoanele locuințelor erau ornamentate cu trandafiri Înfloriți iar alții având bobocii În curs de expandare, În general predominând culoarea roșie, oferind vizitatorului imaginea unei splendide grădini ce nu o poți afla oriunde...! Colindândau orașul privind și parcă visau. O largă și abudentă variație a produselor de larg consum Îți stimula imaginația În timp ce exponatele electronice produse de firmele japoneze, te Îmbia să le iei În brațe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atena. Din Atena, la fel ca Newell iezuitul mai târziu, zburase În Israel. Cu afecțiune, cu devotament, Eisen Îl servise. — A, iată-l și pe tata-socru. Oare de plăcere că Îl revedea zâmbea Eisen cu toată fața, sau era datorită splendidului eveniment (Eisen la New York pentru prima dată În viață)? Era jovial, dar țeapăn În mișcări, strâns la subraț și Între picioare de noile sale haine americane. Probabil că Wallace Îl dusese la unul din acele execrabile magazine de modă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
satisfăcută. — Nu sunt încă trei luni, așa că e încă secret. Dar probabil ați văzut ce grăsuță m-am făcut. Sheba a tăcut diplomatic. De fapt, sarcina incipientă nu făcea nici o diferență față de grăsimea și așa pantagruelică a lui Sue. — Arăți splendid, a zis Sheba. Incredibil de bine. Sue a continuat să trăncănească o vreme despre nume de copii și camere de copii și alte lucruri legate de maternitate. Eu am ieșit din discuție o vreme. Când am reintrat, se vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]