2,110 matches
-
trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură și pretențioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București, 1974; Samsarul, București, 1975; Casa păcatelor, București, 1980; Ultima spovedanie, București, 1984. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Două cărți de proză, RMB, 1969, 7754; Leonida Neamțu, „Samsarul”, ST, 1976, 1; Emil Manu, „Samsarul”, „Pentru patrie”, 1976, 2; Valentin F. Mihăescu, „Samsarul”, LCF, 1976, 27; Ion Cocora, „Samsarul”, TR, 1976, 28; Olimpia
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
dintre aceste forme este rugăciunea, actul de invocare a divinității de către persoană, acel dialog secret al inimii prin care omul intră, sufletește și moral, În comuniune cu Dumnezeu. Un alt act, apropiat ca semnificație acestuia, este reprezentat prin confesiune sau spovedanie, act de deschidere și de mărturisire a individului În fața lui Dumnezeu, În care preotul intermediază, cu valoare terapeutică, cathartic-restauratoare, acest dialog dintre om și Dumnezeu. Rezultatul va fi o eliberare sufletească și o purificare morală a celui care se spovedește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
rolul acestora În viața cuplului. Intimitatea nu se limitează Însă exclusiv la viața cuplului, deși, În acest caz, ea este dominantă, majoră și esențială. Intimitatea se mai poate realiza și În alte situații, cum ar fi de exemplu următoarele: aă Spovedania sau confesiunea, ca relație de intimitate duhovnicească Între persoană și preot, la biserică. Aceasta reprezintă un tip de intimitate moral-spirituală, o deschidere prin care ceea ce se află În câmpul conștiinței morale a unui individ este transmis sau proiectat asupra preotului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va restabili ordinea biologică sau echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-un act de cooperare inteligibil-explicativă cu pacientul, de clarificare, restabilind astfel starea de echilibru sufletesc a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un lider. Mă tem cel mai mult să nu îi condamn. De ce a trebuit să acționez? De ce, Dumnezeule, mi-ai rezervat mie această soartă? Abia acum am avut timp să scriu și mi s-a părut potrivit să-mi încep spovedania dinaintea sfârșitului cu momentul care ne-a pecetluit sorțile. Soarele apune acum în spatele dealurilor acoperite cu păduri... Da. Grădina Botanică mai supraviețuiește, cu greu. Felix Amadeo a avut grijă de asta. Soarele coboară spre linia orizontului și în ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta spovedania în pauza de prânz. Creștinii locuiseră cu toții în Edo unde creștinismul era interzis, însă după ce începuse prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de prin partea locului unde nu aveau pe nimeni. Așa cum furnicile simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își băteau joc de credința creștină fără să le răspund nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vasquez. Dormeam până la lăsarea nopții, apoi ieșeam și mă duceam la următoarea casă, dar eram hotărât dinainte să nu petrec mai mult de o singură noapte într-o casă. Când mă duceam la casa unde eram chemat, mai întâi ascultam spovedania celui bolnav, apoi îl îmbărbătam împreună cu ceilalți creștini adunați acolo pe furiș și îl dezlegam de păcate. Și tot așa până când venea vremea să se închidă toate porțile caselor din acel ținut. Dar cu toate că se arătau prevăzători, judecătorul din Nagasaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcut. Tăcerea lui spunea că auzise de numele și de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl compătimi Velasco blând. Nu vă mai port pică. Mâine vom fi pe aceleași meleaguri. Îl rugă pe părintele Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi clar, dar nu se mai sinchisea de acest lucru. — Am înșelat și am rănit mulți oameni cu semeția și trufia mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zicându-mi că toate erau folosul Domnului. Părintele Carvalho rosti cuvintele de iertare cu glas răgușit, iar la sfârșit făcu semnul crucii. — Fii liniștit. Mergi în pace! Auzind cuvintele acestea, Velasco își aduse aminte de chipul omului căruia îi ascultase spovedania la Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar avea să moară cu minciuna pe care i-o spusese. Trebuia să moară drept răscumpărare și pentru minciuna aceea. Cu toate că se spovedise, tot nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam târziu. Graful părea că-l așteaptă, căci începu să-și golească cu febrilitate, ca într-o spovedanie, sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă vreme zăgăzuite. Jordan îi relata pe nerăsuflate întâmplări și expediții vânătorești, peripeții cu animale ireale, obiceiuri și metode de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Sfințire anexă/ garaj/ boxă bloc - 10 lei/m pătrat Sfințire coteț - 5 lei Sfințire autoturism mai vechi de 5 ani - 500 lei Sfințire autoturism mai nou de 5 ani - 300 lei Sfințire autoturism peste 2.000 cm cubi - 800 lei Spovedanie long/medium/short - 50/40/30 lei Împărtășanie - 80 lei Ultima împărtășanie - 100 lei Împărtășanie vin doagă/ Prince Mircea/ Bordeaux, șampanie - 10/30/100 lei Iertare păcate minore - 150 lei Iertare păcate medii - 200 lei Iertare păcate grave (crimă, viol
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa sa și cu armele sale, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam târziu. Graful părea că-l așteaptă, căci începu să-și golească cu febrilitate, ca într-o spovedanie, sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă vreme zăgăzuite. Jordan îi relata pe nerăsuflate întâmplări și expediții vânătorești, peripeții cu animale ireale, obiceiuri și metode de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poate face disociația - e poetul. 51. Poezia este, în primul rând, ecoul unei sensibilități fragede într-un organism psihic superior: sensibilitatea ia act de univers; sentimentul și inteligența răspund, organizează. 52. Senzațiile, sentimentele, ideile sunt material pentru artă,și nu spovedanie sau motiv de sociabilitate cu cititorul. 53. Eminescu a fost o anticipație. O apariție aproape inexplicabilă. Un meteor căzut aici, printre noi, din alte lumi. A fost prea mare pentru vremea când a apărut, pentru cultura acelei epoci, vreau să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. Și dacă mai adăugam că "mi-i dragă tare", cum zicea doamna Sabina, fiindcă, pe lângă toate astea, e și frumoasă, spovedania era completă.) Și să știi că nu disprețuiesc pe nimeni și prețuiesc pe foarte puțini. Dar e adevărat că toate prietenele matale din școală erau evreice? - Nu-i adevărat. N-am avut nici o colegă evreică. Am spusașa pentru coana Anica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și, cum el nu avea timp...! În ce privește discuțiile cu Nineta pe această temă erau enervante, efectiv interminabile...! Biata fată Își descărca sufletul unui om preocupat până peste cap de necazurile lui, care În nici un caz nu putea fi atent la spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei, chiar mai mult Încă, nici măcar nu se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât bea o cămilă apă!! I-au fost aplicate apsolut toate torturile cunoscute, rezistând eroic.În cele din urmă au fost nevoiți să-l pună În libertate și pe desupra cu salariul plătit retroactiv. „Cam așa stau lucrurile...” - termină el spovedania. Mai pot preciza un amănunt: o greșeală recunoscută, e pe jumătate iertată! Dar dacă nu recunoști nimic, ce pot acuzatorii ierta...!? Bagă bine la cap asta...!! Ai Înțeles...??” Mai goliră câte un pahar cu vin după care șeful cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
departe de-al părăsi, Îi veni În ajutor, descoperind o relație incredibilă...!! Individul, dacă-l Întâlneai din milă Îi ofereai bani să-și cumpere o cafea, totuși acest travestit personaj putea face minuni la serviciul pașapoarte. Îi ascultă cu atenție spovedania lui Tony Pavone, după care se interesă. „Spune-mi, ai parale ori pierdem timpul...?” „De ce sumă e nevoie...?” Incredibilul salvator, se scărpină după ceafă dând impresia unor calcule, studiindu-l cu coada ochiului.Se răsuci Într-o parte, privindu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pace împarte vieți pe carosabil seacă fântâni dezbracă mirese în noaptea nunții și toamna e mult mai sociabilă se simte în largul ei printre atâtea frunze sărută mai apăsat, predă alchimia notează în agendă informații confidențiale celor plictisiți de spovedanii web s-au îndrăgostit de ea toți vecinii de palier de mersul ei cu vino-ncoa bărbații vor s-o agațe la semafor însă e atat de inaccesibilă ca o senzație de arsură în plexul solar Boris Marian MEHR Referințe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă simt mai înalt! Inserție în 2004. Îți amintești, Mircea? Multă vreme nu ți-am scris. Am rămas fără grai. Și nici acum nu găsesc atâta grai încât să nu mă simt în fața poveștii tale ca la cea mai adâncă spovedanie de taină. Mircea: 22 decembrie În 22 decembrie, orașul era controlat de oamenii ieșiți pe străzi. Ceaușescu încă nu-și începuse „discursul de adio”, de la București. Dar nici un milițian, nici un militar, nici o patrulă nu mai era pe străzi. Autoritățile locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]