12,817 matches
-
să poată vorbi liber, cu fraze netrunchiate de jugul emotivității, altfel s-ar fi temut că se sufocă între cei patru pereți, în timp ce nevoia de a se exterioriza căpăta proporții, de la starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu ele și echilibrul interior. Ba chiar, într-un exces de zel, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
discutând astfel se apropie mai mult de oameni, de capacitatea lor de înțelegere și receptare, că rupe barajul ce-o separă pe ea, o intelectuală fină, de restul lumii. Uneori când era mai puțin atentă îi era greu să-și stăpânească tentația de a rosti sentințe, de a stabili, odată pentru totdeauna, un punct de vedere asupra unei situații sau asupra unui caracter, era convinsă că ea nu judeca eronat și doar uneori își reamintea că fiecare are o personalitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o stăpânea, o stare nervoasă de fapt, sufletește se pregătise ca pentru o confruntare nespus de dificilă, fusese avertizată în acest sens de ezitările Carminei, de reținerile ei nerostite și-și mobilizase toată vlaga ca să constate că temerile ei sunt cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au stins încă ecourile voluptății, că se întâmplă ca o parte din tine, din corpul tău, din sufletul tău să rămână cu îndărătnicie tânăr, știa că e un moment ratat care poate nu se va mai repeta niciodată, dar o stăpânea un ridicol sentiment de pioșenie, ca în fața unui altar, cum să încheie măreția acelei zile cu o juisare slabă, realizată după îndelungi eforturi? Foarte curând în casa celor doi tineri s-a instaurat o atmosferă laborioasă. Ea fusese precedată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi respinsă direct, precis, fără drept de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se simțea bine în preajma Carminei, era plină de forță, de vitalitate, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment de invidie, se gândi la momentul decisiv când gametul masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un pepsi. Era acolo un mic chioșc, ferit de aglomerație, unde tot se mai găsea o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită. O clipă o stăpâni regretul, numai o clipă, apoi intră pe ușa blocului, se opri în fața cutiilor poștale. A ei era goală, bineînțeles, cine să-i scrie și despre ce? În lunile din urmă nu primise decât citațiile de la tribunal și avizul telefonic. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană despre care nu vreau să discutăm. Viețuiește în casă împreună cu noi precum lichenul pe scoarța copacului, prin simbioză. Numai că totul se limitează la problema financiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu era genul de om care să joace rolul călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție, doar să întindă mâna. De câteva săptămâni o stăpânea ideea că totul era în van, o imensă deșertăciune, trebuia să înceteze să se mai lupte cu morile de vânt, tot mai greu amorul reușea să-i compenseze nemulțumirea, avea impresia că satisfacțiile ei începeau să devină sărace în comparație cu exasperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său sufletesc se deteriorase în mod evident, ea vedea bine, era conștientă încă de tot ce se petrecea. Atâta vreme cât Ovidiu menținuse o oarecare constanță în ritmul întâlnirilor lor, ea avusese sentimentul că-l stăpânește, că-i înțelege fiecare reacție, că-i simte venirea și că-l poate chema cu gândul și totul era suportabil, chiar și absența lui și nervozitățile și neîncrederea lui și interogatoriile la care o supunea. Voia să fie femeie, pregătirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
virez pe M23! răspunse el, închizând radioul. — Nu-l închide! îl ruga Fanny. — Mi-a distras atenția, spuse el. De-aia am uitat să fac la stânga. — Nu-i nimic. Poți s-o cotești la următoarea ieșire. — Știu, zise Creighton, abia stăpânindu-și nervii. Doar că nu-mi place să fac greșeli. Din fericire, avem suficient timp la dispoziție, adaugă el, accelerând iar la o sută zece kilometri pe oră. După câțiva kilometri ajunseră la o altă ieșire de pe autostradă, unde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
radioul. — Nu știu, veni răspunsul, ei. — Hai, hai! E dureros, e păcat, știu, dar tu n-ai avut treaba cu ea. Nici macar nu-ți plăcea de ea. — Știu, zise Fanny, suflându-și nasul. Mă port prostește. Dar nu mă pot stăpâni. Ți-a venit cumva ciclul? — Zău, Creighton, ce Dumnezeu! se supără ea. N-am și eu voie să am trăirile unui om obișnuit? Chiar trebuie să fie totul hormonal? — O să te simți mult mai bine de îndată ce-o să ajungem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată, garda de onoare a cerului s-a schimbat: pânzele imense ale nopții au acoperit cerul. Se înnopta. Pretutindeni stăpânea întunericul. În depărtare se auzeau tălăngile turmelor care se întorceau de pe înălțimi. Se apropia toamna bogată și sonoră. Cămașa vegetației alpine urma să se schimbe și muntele să se transforme într-o adevărată vâlvătaie de aur. Anca Romila, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care Îl prindea atât de bine. Cine ar fi crezut una ca asta? continuă să se mire Brândușă În speranța unei explicații dacă nu liniștitoare, cel puțin lămuritoare. Astăzi nu mai poți avea Încredere În nimic, domnule, decretă Petru abia stăpânindu-și plânsul. Chiar În nimic, domnule profesor? Nici măcar În...? Dădu ochii peste cap ca să evite numirea instanței supreme. Nici măcar, zise Șendrean. În glasul său răzbătea toată amărăciunea de care nu fusese nici el scutit până atunci și pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va părăsi niciodată și pe care el a luat-o ani În șir drept tandrețe, În timp ce ea nu era decât resemnare. În imobilitatea sa concentrată, Coriolan părea conectat la o sursă necunoscută de energie cu care i se Încărcau ochii stăpâniți de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mira pe nimeni. Nu Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și când colo, iată-l parcă stăpânit de o voioasă amnezie. Hotărî că era timpul să-și reia locul În fotoliu, crezând că În acest fel Îl va obliga pe cel născut aici, iar nu venit, să se care, să se retragă pe ulița copilăriei sale, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un doctor sau pe cineva care să mă poată pune înapoi la locul meu, așa cum un ceasornicar montează la loc toate acele angrenaje minuscule înăuntrul unui ceas stricat. Însă mă stăpânea o teamă la fel de mare că, dacă aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și i-am văzut gura formând cuvintele: „Computerele. Repede.“ Ea se uită la el, la mine, după care alergă spre cel mai apropiat dintre PC-urile albe și începu procedura de deschidere. — Eric Sanderson Doi, strigă Fidorous, încercând să-și stăpânească vocea. Trebuie să vii aici. Vino aici imediat. Murmurul deveni un zgomot, un huruit tot mai distinct de voci împletindu-se, topindu-se și curgând împreună din cele două amplificatoare - apă apă apă apă apă apă - tot mai tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în coate când noi urcarăm scările, apoi își trase încet ochelarii pe nas în jos ca să se uite la mine în acea cămașă havaiană și cu pălărie pe cap. — Salut, am spus, fluturând năuc din mână înainte să mă pot stăpâni. Mă simțeam atât de stângaci în hainele alea prostești și, văzând-o acolo în felul acela, mi-am pierdut capul. Ce idiot de doi bani. Scout îmi aruncă un zâmbet ușor superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]