1,939 matches
-
bizare: plante necunoscute pe pământ, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scălda în bazine de forma unor organe interne umane, legate între ele, prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentări ale unor posibile constelații sau grupuri stelare necunoscute. Deși s-a vehiculat des numele călugărului franciscan Roger Bacon, ca autor al manuscrisului Voynich, identificarea a două plante „americane” printre desenele misterioase: floarea soarelui și piperul „chayenne”, face imposibilă datarea sa, mai devreme de 1492, anul în care
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
1936, ei constituind explicația abaterii de la legile de conservare a energiei; experimental ea a fost pusă în evidență în anul 1954, când au fost detectați primii neutrini. "Neutrinii joacă un rol fundamental la nivelul structurii materiei. Domină comportamentul ultimelor vârste stelare. Nu este imposibil ca ei să dirijeze expansiunea universului..." ("Răbdare în azur", Hubert Reeves, pag. 221 - ed. Humanitas, București, 1993) Se fac experimente cu acceleratoare gigantice, ca de exemplu noul accelerator LHC al Centrului European de Cercetare Nucleară CERN de la
Materia întunecată () [Corola-website/Science/309172_a_310501]
-
km / sec.) Deci ce vedem cu telescoapele cele mai performante este orizontul universal sau cosmologic. Universul vizibil ar fi constituit din cca 10 de stele cuprinse în cca 10 de galaxii de mărimea Căii Lactee. Universul este format din: Uneori reziduurile stelare devin mai dense decât o stea neutronică, caz în care forța de gravitație foarte mare împiedică să emane lumină; astfel de obiecte poartă numele de „găuri negre”.
Structura și arhitectura universului () [Corola-website/Science/310523_a_311852]
-
Este un joc MMORPG cu temă științifico-fantastică plasat în spațiu. Jucătorii pilotează nave spațiale customizabile, printr-un univers cuprinzând peste opt mii de sisteme solare. Majoritatea sistemelor solare sunt conectate cu unul sau mai multe siteme solare prin intermediul unor porți stelare. Sistemele solare pot conține mai multe fenomene, incluzând, dar nelimitându-se la,: luni, planete, stații, găuri de vierme, centuri de asteroizi. Jucătorii "Eve Online" pot participa în oricare din profesiile și activitățile din joc, inclusiv minerit, fabricație, comerț, explorare și
EVE Online () [Corola-website/Science/310703_a_312032]
-
dezvoltatorii aleg să nu intervină. Se așteaptă ca jucătorii să ia decizii financiare bazate (din mai mulți factori) pe posibilitatea necinstei altor jucători, ca și în economia din lumea reală. CCP a invitat jucătorii să ia parte la primul Consiliu Stelar de Management (CSM) în Martie 2008, rezultând 66 de candidați pentru cele nouă poziții. A fost o cerință ca toți candidați să-și declare numele 'real' pe lângă detale din joc. În Mai, după o perioadă de votare de două saptămâni
EVE Online () [Corola-website/Science/310703_a_312032]
-
regiuni ale Universului în care spațiul și timpul sunt distorsionate într-o măsură atât de pronunțată, încât nimic, nici măcar lumina, nu mai pot emerge de acolo — ca stare finală a evoluției stelelor masive. Există indicii că astfel de găuri negre stelare, precum și alte tipuri mai masive de găuri negre, sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense emise de unele tipuri de obiecte astronomice, cum ar fi nucleele galactice active sau microquasarii. Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației conduce la apariția efectului de lentilă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
universului, inclusiv urmele unor ipotetice corzi cosmice. Când un obiect devine suficient de dens, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre, o regiune din spațiu din care nimic, nici măcar lumina, nu mai poate emerge (ieși). În modelele acceptate ale evoluției stelare, stelele neutronice cu aproximativ mase solare și așa-numitele găuri negre stelare, cu o masă de câteva până la câteva zeci de mase solare, sunt considerate etapa finală de evoluție a stelelor masive. Găuri negre supermasive, cu o masă de ordinul
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de dens, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre, o regiune din spațiu din care nimic, nici măcar lumina, nu mai poate emerge (ieși). În modelele acceptate ale evoluției stelare, stelele neutronice cu aproximativ mase solare și așa-numitele găuri negre stelare, cu o masă de câteva până la câteva zeci de mase solare, sunt considerate etapa finală de evoluție a stelelor masive. Găuri negre supermasive, cu o masă de ordinul milioanelor până la ordinul miliardelor de mase solare, sunt considerate a fi în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și structurilor cosmice mai mari. Astronomic, cea mai importantă proprietate a obiectelor dense este aceea că furnizează un mecanism deosebit de eficient de conversie a energiei gravitaționale în energie electromagnetică. Acreția, căderea de praf sau materie gazoasă într-o gaură neagră stelară sau supermasivă, este considerată a fi răspunzătoare pentru câteva obiecte de o luminozitate spectaculoasă, în special câteva feluri de nuclee galactice active și de obiecte de dimensiunea stelelor, cum ar fi microquasarii. În particular, acreția poate conduce la jeturi relativiste
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
chiar de dinainte de unirea lor poate fi utilizată ca standard pentru a deduce distanța până la evenimentele de unire și ar putea astfel servi drept metodă de explorare a expansiunii cosmice la mari distanțe. Undele gravitaționale produse de o gaură neagră stelară ce se prăbușește într-o supermasivă ar trebui să dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein, inclusiv pe constanta cosmologică formula 12, care are o importantă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Saiph - ale acestuia. Iarna constelația - văzută din zona noastră - se află destul de sus deasupra orizontului. Două dintre stelele sale - α Lep (Arneb) și β Lep (Nihal) - au o magnitudine aparentă mai mică de 3. În Iepurele se găsește și roiul stelar globular trecut în Catalogul Messier cu denumirea M79. Iepurele este o constelație veche. Astronomii egipteni o considerau drept „Barca lui Osiris” (ajuta apropierea Eridanului, care reprezenta Nilul). Denumită, pentru prima oară, „Iepurele” de către Eudoxus din Knidos, în secolul al IV
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult decât un sistem stelar multiplu), radiogalaxia NGC 1710, și NGC 1784 și NGC 1964, două galaxii spirale.
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
constelație mare care se întinde în vestul și sudul Câinelui Mare. Patru din stelele ei ating o magnitudine aparentă mai mică de 3. Întrucât prin partea ei vestică trece banda luminoasă a Căii Lactee, în Pupa se găsesc mai multe roiuri stelare deschise precum M46, M47, M93. Datorită poziției sudice constelația nu poate fi văzută în întregime decât din sudul extrem al Europei (sudul Spaniei, Sicilia, Peloponez). De la noi se poate observa, în nopțile de iarnă, numai partea ei nordică undeva jos
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
decât Soarele și de patruzeci de ori mai mare decât acesta. Se rotește în jurul axei sale, cu o viteză de două sute de kilometri pe secundă, la ecuator, și pierde, în fiecare an, o parte din masa sa, producând un "vânt stelar" de zeci milioane de ori mai important decât vântul solar. π Puppis / Pi Puppis, cu magnitudinea aparentă de 2,71, este o stea dublă compusă dintr-o supergigantă portocalie și dintr-o stea albă, foarte departe una de cealaltă. Ele
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
la distanța de 1.348 de ani-lumină de Terra. Numele tradițional este foarte asemănător cu cel al unei stele vecine, "Aspidiske" (Iota Carinae), cu care nu trebuie să fie confundată. Pupa se găsește pe Calea Lactee și conține mai multe roiuri stelare și nebuloase, cea mai mare parte dintre aceste corpuri fiind vizibile cu instrumente optice mici, între care roiurile deschise M46, M47, 10° la est și un pic la nord de Sirius, M93, NGC 2451, NGC 2467 și NGC 2477, și
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
e deloc ușoară, trebuie să creadă că poate duce totul la bun sfârșit atunci când va avea posibilitatea de a zbura."" Dumitru Dediu a fost pregătit împreună cu Dumitru Prunariu la Centrul de Pregătire a Cosmonauților "Iuri Gagarin" din Zviozdnîi Gorodok - Orașul Stelar (aflat în apropiere de Moscova) ca potențial "cosmonaut oaspete" în cadrul zborurilor de propagandă către stația spațială Saliut. A participat la aceste programe de pregătire până în luna mai a anului 1981. Cosmonauții "oaspeți" proveneau din statele aliate ale Uniunii Sovietice. Cosmonauții
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
un determinism cosmic și fizic. Fenomenele cerești și conjuncțiile planetelor controlează succesiunea evenimentelor sublunare deci și destinul fiecărui individ. În consecință, omul nu este un agent liber. Există chiar o reversibilitate eternă a civilizațiilor și religiilor, guvernată de reversibilitatea ciclurilor stelare. Pentru a-și întări doctrina și mai ales pentru a se justifica din punct de vedere religios apelează la celebra teorie a dublului adevăr: ceea ce este adevărat în filosofie poate fi fals din punct de vedere religios, și invers. După
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
sau cerul nocturn desemnează cerul vizibil în timpul nopții. În astronomie desemnează cerul lipsit de nori vizibil în timpul nopții. Constelațiile sunt aranjamente stelare vizibile pe cerul nocturn. Alte obiecte nocturne strălucitoare sunt planetele sistemului solar, cometele, nebuloasele, galaxiile, supernovele. În secolul 2 d.Hr. Ptolomeu a identificat 48 de constelații, multe alte fiind identificate încă din perioada babiloniană. În prezent sunt identificate 88
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
densitatea razelor de lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă. Galileo Galilei a introdus utilizarea lunetei în astronomie. Cu luneta construită de el în 1609, savantul italian a descoperit munții de pe Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliți ai lui Jupiter și petele de pe Soare. De la apariția și perfecționarea lunetei, au contribuit mai mulți inventatori ai epocii, mai ales că instrumentul era deja cunoscut și utilizat într-o formă primitivă în Olanda și în
Lunetă () [Corola-website/Science/305617_a_306946]
-
a colectivității respective, viața de familie, obiceiurile de nuntă și de înmormântare etc. Centrul de ceramică românească de la Tohanu Nou, a fost, timp de aproape patru secole, cel mai important de acest fel din sud-estul Transilvaniei. Specifice acesteia sunt motivele stelare și cele în spirală, pe fundal alb și conturate cu nuanțe închise de albastru. Blidele au o margine ușor ondulată și decorată cu frunze de salcâm. Centrul de ceramică de la Brașov s-a remarcat prin vasele de tip amforoid, cănile
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
frecvent și sub forme prismatice în natură, sau sub formă aciculară în masa altor minerale ca de exemplu corindon sau cuarț. Variantele aciculare din cuarțului se numesc "părul lui Venus".Rutilul în formă aciculară dă naștere la așa numitele "safire stelare" sau "rubine stelare" acest fenomen de refracție a luminii fiind numit "asterism".Rutilul ca parte componentă a rocilor magmatice are un rol important ca mineral accesoriu, el putând fi întâlnit și în masa rocilor metamorfice sau sedimentare.Rutilul este singurul
Rutil () [Corola-website/Science/305961_a_307290]
-
forme prismatice în natură, sau sub formă aciculară în masa altor minerale ca de exemplu corindon sau cuarț. Variantele aciculare din cuarțului se numesc "părul lui Venus".Rutilul în formă aciculară dă naștere la așa numitele "safire stelare" sau "rubine stelare" acest fenomen de refracție a luminii fiind numit "asterism".Rutilul ca parte componentă a rocilor magmatice are un rol important ca mineral accesoriu, el putând fi întâlnit și în masa rocilor metamorfice sau sedimentare.Rutilul este singurul dintre oxizii de
Rutil () [Corola-website/Science/305961_a_307290]
-
la temperaturi înalte. Era al doilea material cunoscut ce avea această proprietate, fiind primul care să fie supraconductor la o temperatură mai mare decât cea de fierbere a azotului (important economic). Ytriul din sistemul solar a fost creat prin nucleosinteză stelară, majoritatea prin procesul-s (≈72%), dar și prin procesul-r (≈28%). Procesul-r constă în captura rapidă de neutroni ai elementelor mai ușoare în timpul exploziilor supernovelor. Procesul-s e o captură de neutroni înceată a elementelor mai ușoare în interiorul stelelor gigante roșii
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
coboară de pe bolta cerească, nu este și cea mai mare stea din Univers, ci o stea mijlocie. Ce se vede pe cer este diametrul aparent, unul dintre multele criterii pentru clasificarea stelelor. Între 1870 și 1880, unul dintre pionierii spectroscopiei stelare, Abatele Angelo Secchi a creat Scară Secchi spre a ordona spectrul observat. A dezvoltat inițial 4 clase de stele: În 1878 a adăugat o a cincea clasa: Spre sfârșitul anilor 1890, aceasta clasificare a fost înlocuită cu clasificarea Harvard. Soarele
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Oh Be A Fine Girl/Guy, Kiss Me" . Diagramă Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura suprafeței. Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de Hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]