7,229 matches
-
asemenea, mărcile sunt și surse de promisiuni pentru consumatori. Ele promit beneficii diferențiate relevante 18. Astăzi, brandingul reprezintă o parte importantă a strategiei de business. Extrem de lămuritoare este analiza lui Olins despre branduri, o analiză care punctează cu o eleganță stilistică și o inteligență vie ce au fost mărcile, cum au devenit branduri și încotro se îndreaptă brandurile: "Odată ca niciodată, brandurile erau simple bunuri casnice săpun, ceai, praf de spălat, cremă de pantofi, produse cotidiene plictisitoare care erau consumate și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Tudorel Urian Am mai scris-o, Dan Perșa este genul de prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Oricât de elogiată i-ar fi o carte, următoarea străbate cu totul alte cărări tematice și stilistice. Formula din fotbal "echipa învingătoare nu se schimbă" nu are pic de relevanță când este vorba de scrisul lui Dan Perșa. După fiecare carte publicată, autorul aruncă tot din atelierul său de creație. Își montează o machetă nouă și începe
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
lui Dan Perșa se referă. Altminteri există toate șansele ca el să aibă în minte mere, iar interlocutorul său, pere. Dacă nu cumva admirația față de scrisul acestui foarte original autor se întemeiază tocmai pe extrem de largul său evantai tematic și stilistic. Cărțile vieții, cel mai recent roman semnat de Dan Perșa, nu face excepție de la regulă. La prima vedere, este un roman istoric a cărui acțiune se petrece în Țara Românească, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Intrigile, lașitățile, loviturile pe la
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
intenții: stilul e totul. Or, așa cum am arătat încă de la comentariul asupra cărții sale de debut, Vestitorul, Dan Perșa este unul dintre marii stiliști ai literaturii române de azi. Romanul Cărțile vieții este, în primul rând, un exercițiu de virtuozitate stilistică. Fiecare capitol sau subcapitol al cărții poartă numele câte unui personaj și acțiunea sa gravitează în jurul faptelor respectivului erou. Relatarea este făcută de un cronicar mai degrabă martor al întâmplărilor sau om foarte bine informat decât tradiționala voix de Dieu
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
putea avea un astfel de roman să fie tradus în limbi de mare circulație internațională. Sau, dacă o eventuală traducere ar putea, dincolo de poveste (care, în mod cert are toate atu-urile pentru a captiva), pune în valoare indiscutabilele calități stilistice ale romanului. Lucru extrem de dificil în condițiile în care textul abundă de arhaisme și regionalisme, unele dintre ele complet ieșite din uz. Mai puțin popular decât ar merita, Dan Perșa este, fără îndoială, unul dintre prozatorii foarte importanți apăruți în
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
membru al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Stuttgart. Două arii din opere de Mozart - "Nunta lui Figaro" și "Don Giovanni", au fost suținute de soprana Felicia Filip, un muzican a cărui experiență scenică este egalată de intuiția remarcabilă în ce privește latura stilistică a muzicii; iar de la Mozart la George Enescu - am în vedere cele "Șapte cântece pe versuri de Clément Marot", circuitul este stabilit în baza unui indicibil sentiment poetic care înnobilează, literalmente, frazarea muzicală pe care o dezvoltă interpreta. Sunt pagini
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
ironic și depreciativ ciunism, creat de adversarii filologului, a intrat în dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un instrument de convertire a cuvintelor comune în cuvinte argotice. Alături de furăciune, au apărut substantivele destul de frecvente în argou - bunăciune, băbăciune, mortăciune (cu sensul "omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
și la Paris. Prezența sa face onoare antologiei și o legitimează, o dată în plus. Maria Cantacuzino-Enescu, soția lui George Enescu, "iubirea târzie a lui Nae Ionescu" , este o prezență grațioasă a bogatului corpus de texte. Fără a miza pe abilități stilistice, Maruca înfățișează - în fragmentul din Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave - într-un stil melancolic și prețios, întâmplările vieții ei, descriind în pasaje ample originile familiei sale, copilăria veselă și ocrotită. Lipsită de tensiunile istoriei, povestirea este caldă, cochetă
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată de un bun-simț al judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime a notației. Toată logica volumului se întemeiază
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad. Aflată la frontiera dintre proză, memorialistică și eseu, combinând cu naturalețe densitatea ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul stilistic, cartea este definitorie pentru literatura unuia dintre scriitorii foarte importanți de astăzi, din păcate nu foarte răsfățat de critica literară.
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
se resoarbe numele Sade, universul sadian, ornamentica saturată de nostalgie amniotică și reversul ocult al secolului Luminilor. Suprema signatură a Ťdivinului marchizť este, după cum remarcă Jacques Lacan, ștergerea însăși a numelui pe lespedea sepulcrală." (pag. 124) Recunoaștem, în toată interfața stilistică plină de prețiozități și de reiterări destul de obositoare ale unor concepte datate, o nebănuită atenție acordată scriiturii de care numai un prozator ar mai putea fi în stare. Și nu am în vedere unul oarecare, ci unul din familia de
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
m-am apropiat mai târziu și, într-un fel, tot prin literatură, mai exact prin reluarea unor teme din Dostoievski și prin citirea foarte atentă a lui Faulkner. E ciudat un lucru, acela că autorul american nu m-a influențat stilistic, ci - mai degrabă - ideatic. Eu am simțit în Faulkner miza excepțională a redempțiunii care învinge fatalitatea oarbă. Abia apoi i-am redescoperit pe Bernanos, Simone Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
pare totuși neinspirată, pentru că riscă să trezească asocieri profund dezagreabile. E posibil ca o parte din public să fi întîlnit prima oară substantivul scalp sau verbul a scalpa în cărțile sau filmele cu indieni. Nu e vorba doar de conotații stilistice și de percepții subiective: chiar dicționarele noastre generale definesc scalpul în termenii unor acțiuni violente: "1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuțit 2. Scalpare" (DEX). La rîndul său
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
susținute de tenorul italian Mauro Pagano, o voce tânără, un artist aflat în bună ascensiune profesională, de asemenea de mezzosoprana Gabriela Popescu, un artist ce dispune de experiență remarcabilă în zona muzicii italiene de operă. Eficient, bun cunoscător al rigorilor stilistice ale partiturii, s-a dovedit a fi dirijorul german Gerd Schaller, un artist entuziast, spirit stimulator al demersului membrilor Orchestrei Naționale Radio, de asemenea al Corului academic al instituției, ansamblu condus de maestrul Dan Mihai Goia. Le-au fost alături
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
strategie a construcției care contrazic orice idee de continuitate. Pur și simplu, cărțile lui Stelian }urlea par scrise de persoane diferite. De aceea, este imposibil de vorbit despre o specificitate a scrisului acestui autor impredictibil, alta decât maxima sa mobilitate stilistică și tematică. Dar aceasta nu este, câtuși de puțin, o calitate de ignorat. Dimpotrivă, este specifică unui anumit gen de autori, veșnic neliniștiți, ale căror noi apariții editoriale provoacă, de fiecare dată, murmure de uimire. În anul 2004, Stelian Țurlea
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
și gradul de subtilitate al acestui roman. Fără să fie un răsfățat al istoriilor literare și al topurilor privind cota prozatorilor români contemporani, Stelian }urlea este un meseriaș onest care știe să-și facă bine treaba. Scriitura sa, lipsită zorzoane stilistice, este una corectă, perfect funcțională, de autor sigur pe mijloacele sale de exprimare, Greu de fixat și datorită mobilității sale tematice (în fond, o calitate a scriitorilor de vocație), Stelian }urlea este un autor imprevizibil, ale cărui cărți oferă mereu
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
contaminarea cu engleza ("face sens", "într-o locație medicală în Italia") și de aceeași neglijență care duce la pleonasme ("poate fi o potențială victimă"), iar din punct de vedere și din punctul de vedere sunt folosite, firește, viță-vercea. La nivel stilistic, e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor (paișpe, șaiștrei), imitarea șmecherească a stilului agramat: "să ne mai râdem". Numai că, avertizează doamna Rădulescu-Sala, nu toată lumea prinde ironia (dacă e vreuna...). Pe lângă asta, se face exces de argou, de familiarități: "să
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
e un subiect pitoresc și chiar fascinant. Cărții funda-men-tale a lui Lazăr Șăineanu (încă nereeditată) - Influența orientală asupra limbii și culturii române (1900) - i s-au adăugat în timp alte cercetări, etimologice (Vladimir Drimba, Emil Suciu ș.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor, asupra conotațiilor ironice și depreciative, a utilizării lor în literatură. Destul de complicată este problema componentei turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
e mult prea mică spre a nu vorbi de una și aceeași generație. Îi apropie pe toți, în fond, entuziasmul, aspirația către un teatru cu o altă față, viu, dinamic, eliberat de rutină, implicarea într-o modificare radicală a structurilor stilistice și tipurilor de sensibilitate. Asemenea fenomen a fost posibil, desigur, datorită unor regizori extraordinari precum Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Horea Popescu, David Esrig sau Valeriu Moisescu. Ei își asumă actul regizoral de pe poziții polemice cu predecesorii
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
-i izbutește altuia. Cea mai apropiată ființă poate să cadă alături și să rămână în urmă. De o factură deosebită de celelalte se arată narațiunea, scrisă în ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut prin aceea că Pavel Chihaia și-a întrerupt timp de decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
devine mai refractar. Joachim Wittstock e fiul marelui scriitor sas Erwin Wittstock, un adevărat virtuoz al limbajului care, după cum reiese dintr-o scenă din carte, își pedepsea fiul să scrie zeci de variante ale aceleiași scrisori pînă cînd atingea forma stilistică a unui limbaj cît de cît acceptabil. Evident ficțiunea și realitatea nu se suprapun exact, ca jumătățile de pere. Teroarea perfecționismului în scris l-a torturat pe Joachim toată viața. Sute de caiete cu însemnări, notate la întîmplare, din care
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
fanclub.ro); "ca să vedeți cît de hotărîtă sunt să țin cura, azi sunt invitată la o paranghelie și voi zice pas" (forum.oneden.com). Nu trebuie să căutăm cu orice preț specializarea și diferențierea nici măcar în enumerările care vizează efecte stilistice, de pitoresc lingvistic: "Recepțiile, chiolhanurile, agapele, parangheliile, banchetele, festinurile, sindrofiile, cocteilurile, ospețele și dineurile se desfășoară non-stop" (RL 2667, 1999, 1). Scos din contextul comunicativ inițial și folosit ironic, termenul capătă și o conotație depreciativă, produsă de asocierea parangheliei cu
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
nevinovate, a unui antipozitivism funciar, a unui relativism de cursă lungă. Într-un fel, depășind delimitarea impusă de copertele volumului, titlul spune ceva - și nu puțin - despre relația cititorului cu textul. Un ludic utilitar, un defect oricând disculpabil, un exotism stilistic obligatoriu, o elegantă incompatibilitate în pofida apropierii - toate ne sunt promise și toate ne sunt retrase pe parcursul adâncirii în capitolele Cărții de colorat pentru orbi. Ineditul acestui roman, atât cât este, vine din explorarea fictivă a propriului trecut familial, întins pe
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
strofe, referitoare la trei tipuri, trei vârste, trei atracții diferite după trei conformații specifice ale sexului feminin. Nu o să cad în ridicolul de a face comentariul didactic al poemului (deși cineva, pentru amuzament, îl poate realiza) și nici analiza lui stilistică. Nu e necesară o competență deosebită de istoric literar pentru a face expertiza acestui text și a stabili clar că nu aparține în nici un caz lui George Topârceanu. În final, avem dezlegarea enigmei privitoare la autor, deși explicația e derutantă
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
cuvîntului gol, al sonorităților fără conținut expresiv și al oricăror forme de redundanță. Din această pricină, barbianismul lui este unul de esență, unul care derivă dintr-o structură asemănătoare a sensibilității și a gîndirii, și nu un fenomen de contaminare stilistică în urma unor presiuni conjuncturale. Prin tăietura cristalină a versului, prin pregnanța frazei, prin construcția, de multe ori eliptică, a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]