2,691 matches
-
Își dau sărutare prin stele și flori. Și-n aer parfumul a florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe...” Nu e vorba, propriu-zis, de un peisaj, ci de o reverie a intimității la cumpăna dintre două stări ale luminii: lumina stinsă a soarelui și lumina stelină. E un moment de pace, de Împăcare Între lucruri, un scurt răstimp, În fine, În care cerul și pămîntul se Întîlnesc: „În scurtele restimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică, stelină, E
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici beții și danțuri și chiote voioase, În fund suspinuri, vaiet și plîngeri dureroase! Aici de pofte rele sînt ochii toți aprinși, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinși, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați În dese grupe Frig boi Întregi, rup cărnuri ca lupii flămînziți, Desfundă largi antale, beu lacom fără cupe, Se ceartă, rîd În hohot și urlă răgușiți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina stinsă... ți-e frică să te întorci noaptea în somn... Bătrânul se ridică într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Te doare, măi, puțulică ? auzi un glas dogit, care nu mișcă buzele chipului pe care-l privea, de parcă cineva ar fi vorbit din spatele unei măști. — Auzi, ciovico, mai bine mi-ai da mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după ce dispăruse după copacii de la lizieră, tamburul- major a continuat până la capăt, în aplauze sacadate, Marșul lui Radetzky. După un timp, tânărul a fost chemat să vegheze la căpătâiul bătrânului tambur-major, care trăgea să moară. Cu ultimele puteri și vocea stinsă cât numai pentru ei doi, bătrânul i-a spus : Când eram de vârsta ta, am fost și eu în trenul acela...». Tânărul tambur-major, plângând pentru ultima oară, i-a închis ochii. Și, ca povestea să capete un înțeles, și-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dușmănești la câștig. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, are coatele subțiate, gulerul tocit și un aer de căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață pe nas niște ochelari groși, ca două sifoane, tremură de parcă ar dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar un castan în oraș. — Și după aia ? întrebă Jenică. — Habar n-am. Cum să-ți închipui o lume fără frunze ? Jenică se muie și se lăsă jos, rezemându-se de copac. — Nu-mi iese din cap, spuse, cu voce stinsă. După ce a trecut trenul, nu mai era nimic acolo. Parcă nici n-ar fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simulând o respectuoasă indiferență. De observat că Tudorel a avut la interogator amorul propriu de a nu spune nici o minciună. Mișcarea conta prin sugestii străine pe o astfel de întorsătură a evenimentelor, încît procesele politice ar fi fost zădărnicite sau stinse, și în curând cei filați ar fi răzbătut la putere. De altfel, agresiunea în contra lui Dan Bogdan coincidea cu tratative și tatonări secrete între partidele vechi și Mișcare. Un amănunt epic trebuie neapărat reținut. Nenorocitul Dan Bogdan a căzut asasinat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Simte semnificația umană a frazeimuzicale. De altfel și parfumul îl indispune prin violența lui. Excesul i se pare pervers și diabolic. Incolo, mirosul dulce al paielor din saltea, aroma lânii din pernă, aburul de supă îl încîntă. Ștolț caută nuanța stinsă, ocolind stridența. Culegând primele impresii asupra machetei de la Butoiescu și Ștolț, Ioanide avu neplăcerea de a se întîlni cu Gonzalv. Acesta făcea parte din categoria oamenilor "care spun verde adevărul, oricât de dureros". Primarul ceruse macheta și o expusese în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decât social. Așa de popular în aparență, Hangerliu semnala îndată modificarea socială produsă prin decesul unui aristocrat. Știa precis dacă o familie mai are sau nu urmași în linie directă masculină sau feminină, ce ramură vine la rând în locul uneia stinse, ce domenii intră în patrimoniul unei familii. Afară de asta, cunoștea pe degete protocolul și putea da indicațiile cele mai precise asupra formalităților la înmormîntare și a înveșmîntării de rigoare. Cea mai mare eroare pe care o face omul nou este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțelegeau pe fostul ministru ignorat de cercurile în care era sărbătorit altă-dată fu interesul pe care-l manifesta de la o vreme pentru felul de trai al celor pe care nu-i mai vedea. Parcă voia să-și reconstituie o imagine stinsă. - Ce mai face Ioanide? Tot așa paradoxal? . - La fel, însă nu mai umblă după femei. De când i-a muritfata, s-a schivnicit (convorbeau Pomponescu și Smărăndache). . - Parcă aud că dă recepții luxoase, e monden. . - Într-adevăr. E un stareț sociabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frică pentru animalele cu blană albă (aici, șobolanul alb). Dacă Micul Albert ar fi fost după aceea expus unui șoarece alb de mai multe ori fără ca să fie izbită bara de metal lângă el, frica lui pentru șoareci putea fi "stinsă" conform cu ceea ce știm din condiționarea clasică. Cei mai mulți oameni care trăiesc cu o fobie, vor încerca în orice fel să evite a fi expuși la obiectul fricii lor. Astfel, ei evită expunerea care ar putea să le înlăture fobia. În plus
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Spuț, asupra căria {EminescuOpIX 199} atât buletinele turcești cât și cele muntenegrine tac. Turcii au ars monăstirile Cozoriev și Dobroițevo, amândouă locuri de adunare pentru insurgenții din Herțegovina. Din Seraievo se vestește că răscoala în Bosnia de Nord e aproape stinsă; încercările colonelului sârbesc Despotovici de-a răscula țara au rămas fără succes, provințiele Seraievo, Travnic și Bania-Luca sunt liniștite. În Serbia turcii înaintează pe malul Moravei spre Deligrad; în Alexinaț se află încă zece batalioane sârbești. [3 septembrie 1876] TEATRU
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
borș crud și slănină crudă (la amiază și seara), de rădăcini de iarbă mare și tătăneasă, rase cu miere de albine. Cataplasme cu frunze și rădăcini de pătlagină, tocate și fierte În lapte dulce, aplicate pe piept. Consum de cărbuni stinși și pisați, În apă călduță. Inhalații cu fum de urzică, pusă pe un fier Înroșit În foc. Legători pe piept cu boz pisat. Băi cu tărâțe de grâu sau cu scuturătură de fân, urmate de frecții cu apă sărată (saramură
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de grâu amestecată cu zeamă de praz, cu fiertură din coajă de stejar, cu iarbă de trânji, macerată În untdelemn, cu fiertură de ulmușor, varză fiartă În lapte dulce. Aburiri la șezut cu vapori de apă, de oțet, de var stins. Ceaiuri din rădăcină de nalbă, frunze de nuc, mușețel, pătlagină, pelin, scai voinicesc, coajă de soc, buruiană de tăieturi, crenguțe de tei, buruiană de trânji sau cu vâsc (de măr sau de păr). Consum de borș de putină cu cimbrișor
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
pochivnic. Tinctură de ghiocei macerați În oțet de mere, până "se topesc" din care se ia câte o linguriță dimineața, pe nemâncate. Legători la burtă cu sămânță de cânepă pisată, ceapă pisată și 2-3 ouă; cu ceapă pisată prăjită și "stinsă" cu oțet; cu ceapă pisată amestecată cu semințe de cânepă pisată; cu cucută pisată sau cu mutătoare rasă și amestecată cu gălbenuș de ou. Se bea rachiu de tescovină În care s-au plămădit 2-3 fire de spânz de munte
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
sunătoare cu untdelemn. Afumări cu câlți de cânepă sau cu pânză de in. Ungeri cu lapte dulce nefiert, cu miere de albine amestecată cu rachiu, cu rășină de brad, seu de oaie, seu de vită, untdelemn și praf de var stins, cu untură de bursuc ori de porc nesărată. Oblojeli cu boz, cimbru, gulii, cu iarbă roșie, cu "iarbă vie" plămădită În vin alb, cu buruiană flocoasă, cu buruieni de pelagră sau de roșeață, fierte În lapte dulce sau cu vin
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
În vin alb, rădăcină de sulfină albă fiartă În vin alb, de bujori, foi de ceapă uscată, coada racului, drăgaică, lăsnicior, lumânărică, rădăcină de nufăr alb, odolean, sânzâiene albe, coajă de stejar, cu sudoarea calului. Oblojeli cu oțet și cărbuni stinși și pisați, cu hoștină de la stupi și tărâțe de grâu, cu sevă de mesteacăn. Fumigații cu coji de ouă, ceapă, oțet, secărică și zahăr, puse pe jar. Tratamentele cel mai des folosite În scurgerile vaginale de orice natură: Băi de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
cu ceai din flori de arnică, coada șoricelului, flori de soc, coada calului, talpa gâștii, sau cu rădăcină de tătăneasă. Oblojeli cu mere pădurețe coapte, cu găinaț de gâscă proaspăt și Înfierbântat amestecat cu untură de porc sau cu var stins, ceapă coaptă amestecată cu ceară, cu huște, cu oțet, cu grăsime, cu sare, cu săpun sau cu untdelemn. Legători cu felii de lămâie, frunze de iarbă grasă, de pătlagină, de pelin verde pisat, de troscot mărunțit, frunze de urechelniță plămădite
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de ateism, de dispreț față de zei (critică adusă monoteismului exclusivist creștin și iudaic), de ospețe infam (hrănirea cu copii), de uniuni incestuoase (primii creștini se numeau frați și surori), de îmbrățișări la trupul nud între bărbați și femei cu luminile stinse, de a-i iubi pe oamenii de aceiași credință cu ei și de a-i urî pe toți ceilalți, de a avea drept călăuză a vieții lor demonul, de a practica învățarea unei religii respingătoare și absurde etc. Până la Tertulian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de substrat material, de haină, "de aparențe"36. Năzuința formativă ca orientare spre forme geometrice și stihiale răzbate din ornamentică. Ornamentica noastră îmbină "într-o viziune sintetică, geometrismul static, năzuința stihială în tratarea motivelor naturale și orientarea spre nuanță coloristică stinsă" (Blaga, 1935:187-8). 4.5. Noologism și sociologie Dacă, în general, concepțiile asupra identității au evoluat așa cum am avut ocazia să observăm în capitolul anterior -, ghidate de metafora "sfâșierii mitului"37, în principal pe calea extra-raționalizării și relativizării, perspectivele asupra
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
au iubit, amintirile duioase ale vieții cu frământările bucuriile ei se strecoară picătură cu picătură, se contopesc cu d urerea și astfel o potolesc. În sufletele acelora care au avut împrejurare a să cunoască larg bunătatea fără margini a celui stins acu m di n viață, durerea ia înfățișarea recunoștinței veșnice și astfe l se alină. Iar în sufletele acelora cari l-au văzut plin de viață și de îmbărbătare la muncă spornică, jalnica părere de rău se împlinește cu admirația
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Dar un scor ridicat este neverosimil: întrebările subliniază astfel amestecul dintre tipurile de bogății burgheze. Tocmai abundența în toate îi definește pe mai marii acestei lumi. II / Nobilime și burghezie: mize temporale Nobilimea, rămășiță socială? Nobilimea franceză este o nobilime stinsă, niciun titlu de noblețe nemaiputând fi acordat după căderea celui de-al Doilea Imperiu. Totuși, o parte din nobilime, în ciuda pierderilor umane suferite în timpul Revoluției din 1789 și a confiscării bunurilor, s-a putut reconverti, depășind inconvenientele trecerii de la o
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
ușor, fără să opună nici o rezistență. De fiecare dată un zornăit metalic, nefiresc și agasant, însoțea fiecare frângere. Acest zgomot reuși să-l enerveze la culme. Rupea, rupea crengile, înaintând spre locul de unde se auzea un plânset monoton și stins ca o părere. Începu să lovească și cu picioarele în ramurile acelea blestemate ce se rupeau de parcă erau de sticlă. Un șarpe roșu ca un fulger întârziat trecu prin fața ochilor săi, orbindu-l. Deschise precaut ochii și se minună
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
copleșitoare care lăsa în urmă un fel de împăcare cu tot și toate, un sentiment nelămurit, dar tonic de bunătate, încât îi venea să plângă. Încercă, la luciul potolit al stelelor, să deslușească până departe liniile drepte, paralele, care luceau stins, tainic, nevinovat... Îl duru ochii de sforțare și renunță. Se întinse apoi în iarba înaltă de alături, pându-și mâinile sub cap. Un pinten zornăi scurt, prevenitor parcă, și-i aduse în amintire visul pe care-l avusese mai înainte în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]