2,056 matches
-
necazul meu. Și acum ce mă fac? Dar nevoia învață pe om: am luat un lighean mare și două cearceafuri, pe care le-am băgat în apa din dormitor, căci de acolo am început opera de asanare, apoi le-am stors în lighean, pe urmă le-am băgat din nou în apă și tot așa, dăi, dă-i, până am observat că nivelul apelor scăzuse simțitor. Încurajat, am continuat distracția cu cearceafurile până la completa uscare a parchetului din apartament. Gata, am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de pânză, se îndreptară spre plita încinsă și le dădură drumul într-un cazan din care ieșeau aburi. Nu te speria, măria ta, e doar apă fiartă! După ce scoaseră bucățile de pânză, le lăsară să se răcorească câteva clipe, le stoarseră și fiecare își băgă două bucăți în sân. — Să mergem, spuse cea mai bătrână, trebuie să fi răsărit luna, că alaltăieri a fost lună plină. — Măria ta merge cu noi? întrebă fiica stăpânei de la Târgșor. — Mergem cu voi, toți trei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreme îl auzi din cuhnie pe vodă gemând și chiar țipând. Rădvanul trase în dreptul lor tocmai când Constantin Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând și mângâios. Apoi m-au frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă mi-au spus să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și pe deasupra, spaima că Brâncovenii s-ar putea întoarce... Veneau mereu călărași de la Istanbul și veștile, deși erau bune, - Constandinul Stancăi cu feciorii erau închiși la Închisoarea celor Șapte Turnuri și, prin cazne, Ali Pașa, marele vizir, încerca să-l stoarcă de avere -, nu-l linișteau. În țară, imbrohorul umbla de colo până colo să vadă pe ce mai poate pune mâna în folosul sultanului. Care după care, încărcate cu averi de pe la moșii brâncovenești, treceau Dunărea pe bacuri și luau drumul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
recunoaște, după câteva semnale de fum, aceste problematice locuințe. Pentru a fi sinceri, trebuie să declarăm că satul Călugăreni, aflat la jumătatea drumului, prezintă condiții ceva mai bune; am găsit acolo un han acceptabil, ținut de un german care îi stoarce de bani pe călători cu un sânge rece perfect și fără nici cel mai mic scrupul. Numele de Călugăreni e celebru în analele române; aici a avut loc un remarcabil fapt de vitejie, pe 23 august 1595; cronicarii povestesc că
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
faptelor și personajelor, în speță, a lui Hristos. Fiind captat de clișeele și metaforele specifice artei cinematografice, privitorul trăiește pe tot parcursul filmului, conform opiniei teologului rus Andrei Kuraev, cu impresia că cineva îl forțează în permanență, încercând să-i stoarcă măcar o lacrimă 518. Prin redarea frustă a pasajelor de o violență demnă de orice reprezentație horror, filmul îi provoacă privitorului, fără nici un fel rezervă față de acesta, un acut sentiment de compasiune umană, datorată chinurilor fizice suportate de personajul principal
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
încurca prin prezența lui pe tunarii care luptau și mureau eroic pe o colină, alungîndu-l cu blîndețe: "Boierule, nu e de tine aici, pleacă..." (O ediție a unei capodopere din care se taie halci întregi e o infamie; ca și când ai stoarce-o de viața ei secretă și ai prezenta apoi cititorului un cadavru; întîlnirea mea adevărată cu Tolstoi avea să se petreacă mai târziu și suflul epopeic din Război și Pace să-mi amintească de Homer; cât despre Moartea lui Ivan
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sigură că mi-ar răspunde pe un ton blând, de mamă: “tu ești majoră, este atitutidea pe care ți-o asumi, mai grav este dacă te asociai cu tâlharii la drumul mare și îi ajutai să mă jefuiască, să mă stoarcă de toate bogățiile (să mă vândă, să șteargă cu mine pe jos, precum o cârpă) așa cum fac aceștia de douăzecișidoi de ani fără frică de Dumnezeu”. “Țara mea dragă, eu nu sunt perfectă dar te iubesc ca pe o mamă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gata, de asemeni, să intre în scenă. Dar Ortansa nu pare preocupată de mișcările ce se produc în culise, ci în ea însăși. A acumulat discret, a luat în posesie și această după- amiază tulbure, otrăvurile ce s-au tot stors și s-au împroșcat din fiecare propoziție. Preocupată de altceva decât de zgomotele din jur sau decât de ospitalitate. Chiriașul o privește în tăcere. Destinul a luat, pentru el, chipul Ortansei. — În ceea ce privește scrupulosul dumitale amic, poți să mă crezi că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și rămase singur, Apostol fu cuprins de o spaimă dureroasă. Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios. Și nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ridica ochii spre strada biciuită de ploaie și mânjită de noroi, spre câmpurile și dealurile înverzite și spălate, spre văzduhul cutreierat de nouri bulbucați, simțea deodată cum în sufletul lui se prăbușeau toate clădirile monumentale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adevăratul înțeles, nelăsând în urma lor nici măcar ruine, ci numai un gol sterp, cenușiu și nesfârșit de necăcios. Și atunci avea impresia clară și sugrumătoare că îi fuge pământul de sub picioare și că rămâne plutind în neant, agățîndu-se cu disperare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l înstrăineze aiurea pentru cậteva parale chioare... Am rămas cu un gust amar, oamenii sunt cu totul altfel decat par, iar adventiștii sunt Satana însuși coborật pe pămậnt, indiferent ce ar spune pastorii lor. America nu se dezminte și “a stors” în această sectă tot ce a avut mai jalnic, mai degradant, mai lipsit de omenie, de principii și de bun-simț. Nu există excepții! Toți trădătorii de țară din vreamea regimului comunist au fost adventiști și toți delaționiștii și colaboraționiștii lui
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
umple burdihanul de Paște și de Crăciun! Cred că am luat și eu niște kilograme... Sandu Șpriț, singurul dintre cei trei care a fost la Înviere, ca să ia lumină, pare destul de Îngândurat, decojește un ou roșu, Îl presară cu sare, stoarce și câteva picături de lămâie - ca să alunece mai ușor pe gât, altfel se duce cu noduri - , Îl mestecă Încet, apoi pufnește nemulțumit. Bă, nici Paștele nu mai e ce-a fost, pe onoarea mea... Se duce lumea la biserică așa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
seeeeeri Îți dau tot ce Îmi ceeeeeeeriiii, da` suflet n-am de undeeeee, că mi l-am pierduuuut... Ba pe-a Mesii, Gore, bine-ai mai zis-o, ai nimerit-o și tu o dată-n viață! Hai noroc și să stoarcem portocala! În două mii paișpce vreau să dansez samba-n sufragerie până cad lat! 01.08.2011 Înmormântarea lui Gore De, cine n-are bătrâni ar trebui să meargă la talcioc și să-i cumpere! Că se duc, se duc, se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
piatră, Puterea sa cumplită - contra Lui. Dar detunat el recăzu în caos - Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân cu aspru păr de codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de stânci și deveniră: Rozele dulci, rubine; foile: Smaralde, iară crinii {EminescuOpIV 91} Diamante. Sângele său Se prefăcu în aur, iară mușchii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atinge Fruntea cea plină de sudori, și dulce {EminescuOpIV 104} Va răcori bolnava fierbințeală Și stavilă la lacrime va pune C-o sărutare... La mine, Ce singur stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi, nici a gândit. La ce? Au nu știu ei cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri - atuncea și isvorul De cânturi va seca... Nebuni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a stoarce lapte din a stîncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să nu știu lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc, Curând va-ntinde moartea mantaua ei cea brună Pe mine... Și suflarea-mi aripile-i o duc. Cu rece-aghiazmă moartea fruntea mea o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? "Ai vrea să storc din mare amărăciunea-ntreagă "Și într-o picătură s-o beau, să-nnebunesc? {EminescuOpIV 322} Spre-a-mplini v-o unul din dorurile tale Au pot să fiu, copilă, ce trei ori Dumnezeu 115" Și ce-au făcut puternic în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul tău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce Bagi de seamă c-ai trăit. {EminescuOpIV 459} 4. NUMAI POETUL... (cca 1868) Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se Trec și mor Ca și miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treerînd necontenit Sânul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pot s-aibă așa onori [? ] Ăsta-i sensul virtuții în astă lume atră, Asta-i lumina, gloria și mîngîerea ei. Și cu tot palatu-i, cel cu cariatide, Cu toată avuția și tronul cel lemnos, O lacrimă de-aceasta n-a stoarce-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
purtător. Geniile sunt asemenea vulturilor. Văd bine numai de la mare distanță. Geniul transformă timpul în destin. Dumnezeu dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]