1,936 matches
-
era sigur dacă auzise bine. — Ce? Fă-o și tu, repetă Alec. Se uitară unul la altul. Fața lui Alec se roșise mai mult ca oricînd; Își supse buzele, fără să-și dea seama, zîmbind nervos și dezvelindu-și dinții strîmbi. Se apropie de Duncan și-l luă de umeri, astfel Încît acum stăteau față În față doar la distanță de un braț. Îl apucă mai zdravăn pe Duncan și-l scutură. Îl privi din nou În ochi și spuse emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cartușul. Dacă această măsură nu rezolvă incidentul se va înlocui încărcătorul cu cel de rezervă. m) Dacă închizătorul rămâne deschis înainte de introducerea cartușului în camera sa, atunci cauza ar putea fi un defect la pragul pârghiei-zăvor sau un cartuș așezat strâmb. Remedierea se face prin apăsare cu mâna pe pârghia de înzăvorire și se reașează cartușele în încărcător. n) În timpul executării focului poate apare o tragere automată, involuntară, incident ce poate fi cauzat de uzura unor piese sau ruperea lor, motive
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute care o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu dinții puțin ieșiți înainte. Purta un soi de veston, ce nu s-a mai văzut, și un halat în vrâste late, lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip de treizeci și cinci de ani, cu părul tăciune, înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toți am comenta legislația și nimeni n-ar aplica-o. - Și te simți Împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, cîtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd interpretări În lumina principiilor Învățate la facultate, ce ne ajută a ne face că nu le Înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar În felul acesta, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pildă, nu există această aberantă lege a restituirii în natură (la noi s-au confiscat școli, spitale, muzee, incredibil!), ci statul a oferit o sumă modică tuturor celor în drept (la noi nici asta nu e sigur mereu...). Dar legea strâmbă din România, care permite unor strănepoți de-ai 14-lea, cum se spune, să intre în posesia unor case în care au trăit oameni care le-au întreținut și care NU EI le confiscaseră, ci un cu totul alt regim
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
das Costas Quebradas (= Fundătura coastelor frânte). În labirintul aceluiași cartier medieval, Alfama, există o stradelă numită Travessa do Fala-Só (= Pasajul celui ce vorbește de unul singur). La mică distanță, în cartierul Mouraria (nume evocând ocupația maură), câteva străzi strâmte și strâmbe dau într'un fel de părculeț. Locul pare unul de elecțiune pentru bețivii acestei zone - cosmopolită, pitorească, dar cam delabrată. Denumirea inscripționată pe placă are rezonanțe licențioase, amintindu-l pe Rabelais: Jardim das Pichas Murchas (= Grădina puțelor veștede). Pentru români
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
Alt folos al învățării cititului scriind e că se face de prisos silabizarea și se întroduce de sine insonarea. Pe întîiele pagini sânt elementele desemnului și a scrisorii, adică puncte, linii drepte și figuri construite din linii drepte, apoi linii strâmbe și trăsăturile subțiri, cele groase și îndoite, cari constituie elementele materiale ale scrisorii. În urmă vin toate literile mici cu sonul original, rânduite genetic, adică astfel încît după cel mai ușor de scris, de ex. i, urmează o, apoi a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-i amăgesc mai bine, iar aceștia, odată sus, se dușmănesc ei în de ei, se batjocoresc ei în de ei, încît ajungem că râde om de om - și dracul de toți. Atunci se pierde deosebirea între judecata dreaptă și judecata strâmbă, atunci d. Fleva propune emanciparea femeilor și d. P. Ghica pe a tuturor femeilor fără deosebire, atunci dăm pas cu pas îndărăt, părîndu-ni-se că înaintăm. Căci de această iluzie sânt bolnavi liberalii noștri, că înaintăm. Într-adevăr, grozav înaintăm îndărăt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Graetz. De vreme ce fiecare popor mare, pentru a fi judecat cu dreptate, cată să-l judeci pornind dinlăuntrul ființei sale, de aceea un istoric care judecă regestele germane dintr-un punct de vedere specific evreiesc va pricepe multe lucruri în mod strâmb și unilateral; când d. Graetz ne spune că Lessing* al nostru a fost" cel mai mare om" pe care Germania l-a produs vrodată, aserțiunea sa e fundamental falsă, însă din gura unui evreu lucrul e lesne de înțeles. Un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne descrie d-sa (260). Boerne în tinerețe - zice - era deja atât de germanizat prin "amețeală patriotică, încît predică ascultare oarbă" (372). "Boerne la maturitate însă și Enric Heine deveniră doi îngeri răzbunători, cari biciuiră cu vergi de foc căpățînele strâmbe ale germanilor și descoperiră fără cruțare meschina lor micime" (367). "Străvechiul nostru timp german îl răpi la admirare pe inamicul Tacit însuși: acel timp însă e pentru acest cetățean al statului german" o stafie îngrozitoare a evului de mijloc" (329
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
într-o noapte rămăsei în picioare, refuzai să mă mai culc... Câțiva mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în ochi și rînji: "Culcat!". Rămăsei în picioare. "Culcat!", urlă, dar nu mă culcai. Era un individ diform, strâmb, urât și mic de statură. Numai ochii, sub lumina galbenă a becurilor din stâlpi, exprimau parcă o bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om și să-i reamintești că și tu ești unul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
început ai văzut în mine o a doua Nineta (nu știu cum o fi fost studenta pe care ai omorît-o) găsești că e fascinant?" În realitate nu era deloc fascinant, ci dezastruos. Dragostea mea pentru ea se reflectase deci într-o oglindă strâmbă, în care apăream cu chipul sluțit astfel? Ce-o atrăsese atunci? Poate chiar acest chip, cum spusese, brutal, insensibil, dornic de preacurvie și în cele din urmă abject? Mă uitai la ea, de astă dată într-adevăr fascinat. Cine era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urii oarbe și al violenței.) Ce secret? Ce zodie? Dacă ea spune că astfel a fost primită privirea mea în clipa când ne-am intîlnit, ce secret mai poate fi? Poate fi luată drept zodie gândirea detracată, în orice caz strâmbă, a minunatei trecătoare? Dar era limpede, dacă ar fi luat-o drept ceea ce era, astăzi n-am mai fi fost împreună. Dacă ar fi înțeles că în acea clipă am fost atins de bagheta magică a tot ceea ce poate să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glas care îmi mai rămăsese îi spusei Matildei: "Mă internez! Am cancer." Ea ascultă fără să tresară această declarație, cu o răceală directă și totală, exprimată printr-o uitătură dintr-o parte, cu pleoapele pe jumătate închise și eu gura strâmbă, sub un rictus de infinit dispreț, a cărui urâțenie mă făcu să mă întreb dacă mai văzusem vreodată în viața mea o femeie atât de pocită. " De ce într-o pădure și la marginea unei ape? mă mirai apoi după câteva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu Dietzgen, într-adevăr un muncitor filozof, tot german, care a descoperit dialectica materialistă, independent de Marx și Engels și chiar independent de Hegel... Și nici eu nu sînt..."' și mă întrerupsei izbucnind în râs. Tatăl ei, cu humorul adesea strâmb și ascuns al intelectualilor specialiști, nu-i spusese că am fost universitar, ci un simplu strungar, ceea ce pe fată o uluise. Micuță, delicată și tăcută, tânăra doamnă se făcu liliachie auzind hohotele mele, în timp ce inginerul, surâzând cu o satisfacție ironică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ciudată mișcare psihică a acelorași oameni, să fii iarăși simpatizată și, printr-un consens tacit, oblojită de căldura lașității lor generale și comune?! Puteai râde din nou cu aceiași, pleca în excursii, te veseleai, puteai fi chiar fericită, acea fericire strâmbă și neverosimilă a tuturor handicapaților, care își beau cafeaua eu piciorul sau se deplasează în cârje sau în cărucior, sau în patru labe... Ciuntirile, mutilările nu se vedeau, erau ale conștiinței, puteai să te hlizești fără să te sperii că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia", zise Tasia fără să se atingă de pahar. "Ce e cu Silvia?" "Le mănâncă sufletul, și ei și lui Mircea." "Adică!" Adică! adică! Nu pricepi? Că nu vorbesc turcește. Nu se mai pot înțelege cu ea, stă tot timpul strâmb, Matilda îi spune să se culce, ea nu se culcă, îi spune să-și facă lecțiile, nu și le face, e chemată la masă, la masă sparge, cică din greșeală, ba un pahar, ba o farfurie, ba o ceașcă de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o șoaptă îndepărtată, cine e?" Și mâinile străine se desfăcură de pe ochi și clipii cu o stranie dezamăgire: da, lumina reală era ștearsă și albicioasă, fără intensitate și fără fiorul cu care mă invadase cealaltă, aurie, supranaturală. Avui un surâs strîmb: "Suzy, ce e cu tine, unde ai dispărut?". "N-am dispărut, după cum vezi, am venit să te iau, mergem la cabană să mâncăm și să ne odihnim puțin, pe urmă ne întoarcem... Ei, cum a fost? Așa e că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
epoxidă deja utilizată la construirea structurii spre care se deschideau tunelele, grotele și puțurile care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atunci când Dan Lyttle dădea aceste explicații, unul dintre cei doi bărbați în haine civile făcu prima miscare venită din partea musafirilor nepoftiți: se ridică în picioare. Era un individ de înălțime potrivită și cam rotofei. Avea pe fața rotundă un zâmbet strâmb, în timp ce aștepta politicos ca Dan Lyttle să termine ce avea de spus. După care rosti pe un ton dulceag: - Domnule Gosseyn, imediat după ce serviți micul dejun, va trebui să vă legăm. Șeful vrea să vină să te vadă. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]