1,469 matches
-
blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător, În burta uriașă ce nu cunoaște limită, nici Îndestulare - toate acestea făceau parte din sîngele, din spiritul și viața lui. Toate Îi fuseseră transmise cumva din spaima Întunecată a pădurii străbune laolaltă cu tot ceea ce era vrăjit, Înălțător, ciudat și frumos: sunete joase de corn ce răsună gingaș și serafic În pădure, Împletitura ciudată și nesfîrșită, nenumăratele transformări ce alcătuiesc străvechiul suflet germanic. Ce crudă, ce derutantă, ciudată și dureroasă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acolo în pădure, dar cum Ioana era o femeie isteață, l-a convins pe criminal că va păstra secretul crimei și-l vor duce cu ei în mormânt. Maria, fata cea mare a Ioanei, s-a măritat prima, după datinile străbune și a avut parte de o soartă asemănătoare cu a Ioanei. Soțul Mariei s-a numit tot Ion Lupu și era din satul Moara lui Ciornei. Nu erau rude, doar coincidență de nume. Au făcut nuntă cu focuri de armă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
despre viața bucovineni lor se ocupă. Lecturațio, vă rog! (Din volumul „Cu capul pe umărul meu”, Editura TipoMoldova Iași, 2005, 319 pagini). Hotarnica dintre Rusia și Moldova Când se împlinesc 90 de ani de la revenirea la patria mumă a teritoriului străbun de dincolo de Prut, numit Basarabia, ce aș putea scrie despre oamenii, literatura, poate ziaristica din România reîntregită, ca semn al sărbătoririi aniversării evenimentului? Dat fiind contextu l is toric în care ne scăldăm dar și a politicianismului ieftin care întreține
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scrie despre oamenii, literatura, poate ziaristica din România reîntregită, ca semn al sărbătoririi aniversării evenimentului? Dat fiind contextu l is toric în care ne scăldăm dar și a politicianismului ieftin care întreține destrămarea și necooperarea, până la a uita întinderile teritoriale străbune, a vorbi despre cele din urm ă este o faptă de mare dreptate. Așa că pentru cei care au sau nu au ochi și u rech i să vadă și să audă, dar să și gândească redau parte d in „ documentul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire ; Dovadă că, cu toate acestea, Bucovinenii nu au pierdut nădejdea, că ceasul mântuirii așteptat cu atâ ta d or și suferință va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldov a lu i Ștefan, ei au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului s e va înfăptui prin unirea tuturor țărilor române dintre Nistru și Tisa într-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
permis.) Este de datoria mea să adresez cuvinte de cal dă ș i aleasă mulțumire postfațatorului cărților mele despre Bucovina, domnului profesor universitar Mandache Leucov. Astăzi prezentator al lor, aici, în fața dumneavoast ră. Cele două volume ale mele despre Bucovina străbună sunt rezultatul unei stări a lucrurilor pe care le-am simțit și în cadrul Salonului internațional de carte român easc ă 2008, foarte temeinic organizat de Biblioteca județeană „Gh. Asachi”. Este vorba de o stare de perpetuă văduvie a terito riil
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
al școlii românești. Domnia sa a făcut un expozeu, punând accent pe pierderile satului românesc și a Priponeștilor îndeosebi - hora țărănească, scrânciobul cu „ridicatul și coborâtul” oamenilor, balul cu vestita și mult așteptata, dar uitata alegere a „reginei balu lui” , claca străbună de la despănușatul porumbului, culesul strugurilor și sărbătoritul fertilității pământului, la o se amă de nume ale celor „plecați” dintre noi, dar pe care i a considerat prezenți spiritual la manifestarea din sala de clasă. Cum la întâlnirea cu fii satului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
S. Pușcariu. Cititorii materialelor din această carte au luat cunoștință ce făceau oameni ca Ioan și Ion Lumânărică de la Tutova ori fostul demnitar Constantin Hamangiu, originar de la Pogonești - Tutova, cu veniturile lor. După 1989, când oamenii au revenit la demnitatea străbună, n am auzit despre vreun demnitar român care să-și fi pus agoniseala la dispoziția flămânzilor, care nu s deloc puțini în România. Oare de ce? Venerându-l dar aducându-l în judecată publică, Pamfil Șeicaru, director la „Curentul” București, sc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
patriotică d upă 1843, cu Glasul unui român, și mai ales la 1848 prin poezia „Un răsunetʺ (cunoscută îndeosebi sub titlul „Deșteaptă-te, româneʺ) devenită repede imn popular. Poetul se închipuia un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic în cadențe ample mom entul decisiv al „Deșteptăriiʺ. Și adaugă: „Imaginea poetului, exponent al unui întreg popor, tonul grav, sumbru și răsp icat , cu rezonanțe biblice, inaugurate în poezia ardeleană de Mureșanu, se vor regăsi, amplificate, la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea Însă i s-a dus de tot. Fiind Înlocuită cu „liberalizarea prețurilor, iubirea de partid și anticoncepționalele”. Astfel, Doina protestează cu vocea sa delicată Împotriva anticoncepționalelor. Preferă tehnicile străbune, ce reflectă iubirea cu adevărat, cu furtun. Dintr-o visare-n alta, autoarea ajunge la gîndire: „Și cînd te gîndești că viața Îi este dată omului doar o singură dată!” Profundă, groaznică constatare, la care ajungi mai ales dacă folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață... Uneori l-am bănuit a fi aproape, alteori se depărta precum stelele în univers... Și asta nu din nepriceperea noastră, ci pentru că bunii noștri străbuni nu au însemnat totul - bob cu bob - pe răboj...” Îl ascult și aducerea aminte îmi spune că este bătrânul călugăr la care - he-hei, cât o fi trecut de atunci - am petrecut luni în șir pentru a dezghioca pagină cu pagină
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
române. După aceste considerații revin asupra substanței memoriilor de război ale lui Ioan Enache și mă opresc la rolul decisiv avut de Mareșalul Ion Antonescu în calitate de conducător al României și de comandant al armatei în războiul de eliberare a moșiei străbune răpită de vecinii hrăpăreți întinși pe un întreg continent. Antonescu - cu personalitatea sa puternică, aureolată de unele calități personale care-i fac cinste - rămâne în istoria noastră națională ca omul providențial care și-a asumat responsabil soarta și destinele României
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu dreptul feudal, românii au reacționat energic. Dreptul românesc vechi era prezent în întreaga viață a obștilor autohtone: proprietate devălmașă și familială, moștenire și hotărnicire, împărțirea produselor obștilor, folosințe comune (pășuni, păduri, ape), relații între membrii obșei, abateri de la legea străbună (loviri, furturi, omoruri). În toate situațiile menționate, erau respectate legile îndătinate, legile vechi, obiceiul pământului.40 În aceeași vreme, asistăm la o accentuată stratificare a țărănimii transilvane. Formarea proprietății funciare feudale a jucat un rol hotărâtor în viața populației rurale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cred că vor muri dacă vor atinge acel pământ! Și nu înțelegem cuvintele profeților: Vor fugi o mie la amenințarea unuia singur? (Is 30, 17). Ieronim preamărind arta războiului și tăria unei armate, îi îndemna să lupte pentru apărarea patriei străbune și a civilizației romane. Asemenea lui Augustin, considera că războiul nu este rău în esența sa pentru că Dumnezeu se slujește de acesta în scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și evidente reminiscențe mioritice. Un lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
simțim ridicoli În ochii celor din jur, care vor sesiza tot mai mult diferența de valoare Între noi și strămoșii noștri. Se și spune, de altfel: „Ce folos că tatăl tău a fost domn, dacă tu nu ești om!”.) „Gloria străbună nu Împodobește pe descendentul degenerat, ci dimpotrivă, Îi arată decăderea” (T. Vianu) Lașii mor de mai multe ori, Înainte de a muri. (Desigur, este vorba de o moarte morală, pe care ei o realizează În conștiința celorlalți ori de câte ori lipsa lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am cita poemul "Imnul organului": "Satul se coace-n
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
următor: „Albe, stîrnind instinctul satanic”. Acum se vede mai bine cum a procedat. în vorbire exista expresia „instinct organic”, cel prin care se manifestă nevoile elementare (foame, sete, dorința de reproducere), numit și „instinct natural”, „instinct orb”, „instinct fatal”, „instinct străbun”, „geniul speciei”. Un contemporan de-al lui Bacovia i-a făcut loc în versurile sale: „Și-n [ochii - n. m.] ei [ai Evei - n. m.] disting instinctele străbune,/ Din epoci lungi de fier și de silex” 2). Mai reticent și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dorința de reproducere), numit și „instinct natural”, „instinct orb”, „instinct fatal”, „instinct străbun”, „geniul speciei”. Un contemporan de-al lui Bacovia i-a făcut loc în versurile sale: „Și-n [ochii - n. m.] ei [ai Evei - n. m.] disting instinctele străbune,/ Din epoci lungi de fier și de silex” 2). Mai reticent și mai elaborat, Bacovia a „tradus” ce este de fapt acesta: „instinct satanic”3), întrebuințînd un cuvînt de moralist, care însă nu strică atmosfera întregului: una de patimă înfierbîntată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai pe larg: "Mama mi-a spus odată cînd era mai veselă căci de obicei era mereu mohorîtă că pe Mihai l-a născut într-o iarnă grea, din 1849, cu o zi mai devreme de Crăciun, botezîndu-l în legea străbună, în luna ghenarie, la Botoșani, căci sătucul nostru nu avea preot și că tata a vrut așa19". Aglaia era soră mai mică decît Mihai, nu mai mare, cum o credea Maiorescu și, după ce trecuseră patruzeci de ani de la nașterea poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai fi regăsit în traducerea românească: ,,Iată satul Pont-de-Ruan, sat frumos, veghiat de pe o înălțime de o biserică veche, cu o arhitectură originală, o biserică din timpul cruciadelor, așa cum caută pictorii pentru ta-blourile lor. Dacă încadrezi toate astea între nuci străbuni și plopi tineri, cu funze de aur palid, dacă pui cîteva fabrici grațioase în mijlocul întinselor cîmpii în care ochiul se pierde sub un cer cald și străveziu, vei înțelege una dintre miile de frumuseți ale acestui ținut. Am apucat-o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]