1,772 matches
-
spre Maestrul Ordinului quinților. Era replica îmbătrînită a celor cinci elevi ai săi: mușchii vițoși se reliefau încă pregnant sub piele, iar mișcările sale aveau o fluiditate neomenească, greu de acceptat chiar și după ani lungi de conviețuire. Sprâncenele subțiri străjuiau ochii de un verde aprins, a căror impresie teribilă era egalată doar de lipsa totală de pigment din buzele bătrânului, care făcea ca gura lui să apară ca o tăietură ciudată în mijlocul feței. - Numai proștii se duc cu inima ușoară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
placă de oțel translucid, sonda automată venise pe Tengys, de unde fusese preluată de autoritățile imperiale. Într-o înregistrare de la bordul ei, Assan Tres spunea urmașilor lui că acel cristal letinian imens era darul lui pentru Imperiu. Imaginea tridimensională a galaxiei străjuise mai bine de un mileniu și jumătate sala tronului și Bella avea mari probleme în a-și închipui viitorul fără simbolul acela al Imperiului. - Ce au avut cu cristalul? De unde atâta furie... Spune-mi, se întoarse el brusc spre Heyyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trecerea lor prin univers ca un destin. Ce cuvânt mare și ce lipsit de sensuri este el dacă îl analizăm cu luare aminte!" Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 40. XTYN MÎNGÎIE coaja aspră a arborelui negru care străjuise fostul adăpost al mamei sale. Trecuseră mai bine de două luni de când îi spusese lui Kasser că e vremea să-și plângă morții. Privi spre cele trei morminte săpate în livada cu arbori negri. Pe unul din ele era așezat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
biserica din Vlaherne - model de credință râvnit de domnitor pentru neamul său, cât și în dimensiunea soteriologică proprie. Este vorba de două fragmente de frescă , exponate ale Muzeului Național de Artă al României, bucăți decapate din turnul clopotniță care a străjuit celebra mănăstire Curtea de Argeș și acareturile până la 1885, când Andre Lecomte du Nouy, restauratorul angajat de regele Carol I, a decis dărâmarea aceluia. Una înfățișează doborârea unui leu roșu de către un dragon verde, iar cealaltă - dragonul încălecat împuns de un mamifer
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sprijine unul pe altul. Este știut că singurătatea este mai greu de suportat decât boala Însăși. Puterea credinței Eram În vara anului 2009 În concediu la Techirghiol. Ocolisem o parte bună, din lacul plin de mătasea broaștei pe la mal și străjuit de niște pietre mari, ce Întăreau probabil malurile. Aleea de plimbare destul de Îngustă, era Încadrată de iarba Înaltă, Încă necosită, de multă cicoare Înflorită și alte flori apărute spontan. Din iarbă a iesit o șopârlă, cu pielea verzuie, s-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe ridicătura următoare o gospodărie romană, așa cum fusese ea reprodusă în imaginea de pe peretele școlii, pe care o privisem la ora de geografie a patriei: o vilă străjuită de o colonadă în fața atriului, situată într-un cartier de clădiri modeste, chiar în mijlocul câmpurilor semănate cu grâu, și această reprezentare mă făcu să călătoresc printr-o priveliște care nu semăna decât foarte vag cu aceea prin care tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în povârnișul înclinat al pajiștii pe care o exploraserăm Armin și cu mine și făcuserăm chiar o descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi vrut să aibă parte de traiul prietenului său. — Am asigurat finanțarea întreprinderii lui Hackler, am achiziționat mașinile constructoare, îi spusese o dată tata lui Hans Saner, într-una din plimbările lor târzii care-i scoteau la un drum neted străjuit de un șir de fagi rămuroși. Cei doi prieteni mergeau după vechiul obicei, la câțiva pași în fața nevestelor, iar tata privea, dincolo de câmp, crestele munților. Modelele, clientela proveneau de la fabrica de mașini-unelte, spuse el, am înființat centrul de desfacere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În cadrul unei conferințe de presă, după aterizarea navei cosmice Voshod 2: „Presupunerile oamenilor de știință În legătură cu ieșirea omului În Cosmos s-au adeverit”. La orele 14 și 30, În sunetele Imnului de Stat, sicriul este depus pe un catafalc negru, străjuit de tovarășii de luptă ai marelui dispărut. În aceste trei minute țara Întreagă stă de strajă și se reculege. Se aud sirenele cu vocea lor pătrunzătoare, cât vezi cu ochii, de la Monument până departe jos În Piața Libertății, mulțimea omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care au zăcut În așteptare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Păltinișul vostru” eșuează undeva În gara Ațel. A-țel, În așteptarea trenului cursă. Plecarea În Tibet a fost pusă la cale, de asemenea, ideea că singurul loc prielnic este pădurea. Peste ani Îi vei spune sec privind la pinii ce străjuiesc cimitirul ortodox din Sighișoara: „norul e semnul pădurii pe cer”. Cu atât te alegi din Tibetul pe care nu-l vei călca niciodată, cu mereu schimbătoarea formă a norilor pe cer, cu acești nori, suflete rătăcitoare de păduri. Tovarășul Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi și Râmnicul Sărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de preocupat. Statuia lui Washington, înfățișându-l pe acesta drept și autoritar, în fața calului, străjuiește Broad Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică ne spune că cele două statui sunt „mândria orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Marcu sau chiar Marcel Iancu, considerând că farmecul deosebit al Bucureștiului se datora în special numeroaselor spații verzi și grădinilor largi ale caselor care, mai ales primăvara și toamna, ofereau o adevărată desfătare privirilor celor care se plimbau pe bulevardele străjuite de bolțile umbroase ale copacilor. Dar acum, bucuria revenirii face să dea uitării toate acele dialoguri pasionate avute cu profesorii și colegii pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață, când făcuseră o recunoaștere prealabilă a terenului. Curând îl pierde din vedere, ascuns de pădurea compactă ce acoperă unul dintre pintenii stâncoși, amețitor de înalt, ce străjuiește valea. Acum nu-i mai rămâne decât să aștepte. E prea târziu să renunțe, chiar dacă ar vrea. Oamenii sunt deja desfășurați în dispozitiv. Aflaseră acum două zile, la ora obișnuită de contact radio, că prin defileu va trece o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stare eficient operativă trupele germane din zonă. Cadrele medicale și bolnavii plecaseră, în locul lor apăruseră numeroase gărzi înarmate, însoțite de câini lupi, ce patrulau neîncetat perimetrul. Aleea principală de acces fusese blocată cu o barieră metalică iar soldatul ce o străjuia din ghereta dibaci ascunsă printre brazi, o ridica numai după studierea temeinică a documentelor celor care veneau pentru diferite treburi acolo. La intrarea principală, de o parte și de alta a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veneau pentru diferite treburi acolo. La intrarea principală, de o parte și de alta a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era zi, noapte, vreme urâtă sau senină. La fel și acum, doi soldați cu arma la picior străjuiesc tăcuți și plictisiți liniștea locului unde zgomotele frontului se aud doar ca un mormăit foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atenție tânărului locotenent subțire, cu păr blond auriu, care apare grăbit în calea noului sosit. În timp ce își rectifică instinctiv ținuta, fără cusur de altfel, locotenentul gândește în sinea lui că trebuie să dea dreptate telefonului alarmant primit din partea santinelei ce străjuia în ghereta de la intrare. "Exact individul de care nu aveam nevoie. Ce dracu vrea și ăsta?" Deși abia îi ajunge cu nasul până la umăr, ofițerul se postează curajos în fața SS-istului oprit lângă o ușă capitonată, groasă ca blindajul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înalt până percepem o reală purificare și curățare a corpului, a inimii și a minții noastre. Când ne simțim pregătiți suficient, pășim înainte dincolo de apa cascadei, în spatele ei. Aici descoperim cu uimire intrarea într-o peșteră adâncă, intrare ce este străjuită de un gardian, de paznicul ei. Ne îndreptăm spre intrare și rugăm gardianul să ne permită să vizităm peștera și să ne fie ghid. Alături de gardian, pătrundem dincolo de gura peșterii și ne trezim într-o grădină minunată, plină de flori
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un glas de lângă el. Satisfăcut, răsună răspunsul unei blagoslovenii. De sus șuvoaiele se răreau, căci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Sfîrșitul postmodernismului: noi direcții". Programul s-a remarcat printr-un foarte înalt nivel de discuții, precum și prin caracterul său neobișnuit de compact: prelegeri și discuții dimineața, seminare dupa-amiaza, lecturi seara, zilnic, cinci zile pe săptămână. (castel cu lei de piatră străjuind scara în volute largi, ovoidale). 6. (de fapt, ilustrata asta e o poză pe care-am făcut-o în pauza prelegerii lui Hassan despre pragmatism și postmodernism. Nu știu ce am făcut cu adevărata vedere nr. 6. Poza prezintă holul hotelului. Canapele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
românești au apărut nu spre mândria, ci în pofida tuturor, sfîrșind-o "în cerc barbar și fără sentiment". Nimeni nu dorește la noi ivirea unui nou mare poet, unui nou mare romancier, unui nou mare critic. Două mituri naționale, ambele la fel de cornute străjuiesc, ca două animale heraldice, stema vrajbei noastre: capra vecinului și diavolul care șomează lângă cazanul românilor. Nu ne lipsește Adrian Leverkiihn, dar sîntem cu desăvârșire lipsiți de modesta și devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]