1,751 matches
-
o vorbă printre băutorii de ceai: „poți să stai o zi fără orez, dar nu și fără un ceai”. Așezate pe tatami, ascultăm susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare de bine îmi învăluie întreaga ființă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
rândul călugărilor budiști. Edificiul este înconjurat de un lac și o superbă grădină Zen. Am admirat templul din afară, deoarece nu era deschis vizitatorilor. În schimb, am vizitat grădina unde am admirat pinii cu aspect sculptural, peștii din iaz , aleile străjuite de copaci bine îngrijiți, ce-i completează farmecul deosebit. În toată această splendoare, m-a fascinat contrastul splendid dintre auriul templului, albul pur al zăpezii și verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sunete! Întrucât mă simțeam obosită de atâta frumusețe la care am asistat pe gratis, m-am retras într-un părculeț, unde Dimi obișnuiește să se joace cu prietenul lui, porumbelul sau cu prietenele lui, gâzele. Am recunoscut, în copacii ce străjuiesc părculețul, cireșul japonez și copacul Gingo Biloba. Vă reamintesc că din frunzele lui se extrag suplimente care se găsesc și în farmaciile noastre. Aceste suplimente ajută la fluidizarea sângelui, cât și la oxigenarea creierului și a extremităților. Aseară mi-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o salvase de la moarte, și porni mai departe, ducând cu sine doar traista de cioban, În care se aflau, ca odinioară, o pâine și o ploscă cu vin. Se mai Întoarse o singură dată să privească de departe castelul ce străjuia noul oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În grupul de statui sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și am plecat spre "Parcul Bibescu". Era o vreme minunată. Străzile însă erau pline de moloz, cărămizi, geamuri sparte, bucăți de acoperiș cu grinzi și table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înălțat prin "muncă voluntară" sau "muncă patriotică". Această îmbinare nevinovată de cuvinte: "muncă patriotică", venită pe filieră stalinistă, își avea corespondentul în monstruoasa și terifianta propoziție "Munca te face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și realizat de mințile cele mai diabolice ale "creștinilor" hitleriști. "Munca te face liber!" O minciună cu consecințe incalculabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sat de indieni Părăsim Ithaca sâmbătă 29 februarie 1936. Dar mai avem ceva extrem de important. Am ținut ca ultima oră s-o petrecem la grădiniță În mijlocul colegelor și colegilor Sănduței. Clasa e Într o mică sărbătoare. Pe mica lor catedră străjuiesc două stegulețe, SUA și România. Clasa În picioare ascultă cuvintele profesoarei. În fruntea lor e o mică chinezoaică, bună prietenă a fetiței noastre. Copii, le spune profesoara, Sandra (Sendra) ne părăsește. E ultima oară Între noi. Îi urăm ei și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bine Întreținute, cu o viață relativ liniștită, după care urmează iureșul, zgomotul și luxul. Bulevardul de pe malul lacului Michigan, poate cel mai frumos din SUA, are o lungime de 40 kilometri. Impresia e mărită și de faptul că bulevardul e străjuit de lac, de lipsa clădirilor care ar anula perspectiva, de mișcarea a fel de fel de ambarcații pe lac. Zgârie-norii uriași, clasa I-a, au dispărut. Aici e centrul marilor industriași și comercianți. Orașul a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă. În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
000 locuitori. De aci șoseaua se apropie de ocean. Intrăm Într-una din minunățiile Americii, și anume pădurile cu bradul mamut - Sequoia giganteia, sau lemnul roșu (Redwood). Eram pregătit pentru acest spectacol. Totuși, când am intrat printre acești mamuți ce străjuiau de o parte și de alta a șoselii, am crezut că mă aflu În lumea uriașilor. Cele mai Înalte exemplare merg până la 100-120 de metri, cu diametrul de 8-10 metri. Într-un exemplar s-a tăiat un tunel prin care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
reprezin modestul leu românesc. 138 de lei pentru 1 dolar. Oașul are o eleganță deosebită. Au dispărut Înaltele clădiri. Vile elegante, Înconjurate de parcuri cu o floră exotică pentru noi, constituie loc de atracție pentru vizitatori. Parcurile, șoselele, aleile sunt străjuite de Înalți eucalipți, palmieri și magnolii. La ora asta parcurile hotelurilor sunt pline de doamne și domni, În costume elegante pentru reuniunile de seară. Orașul are abia 35.000 locuitori, nu este deci mare, dar 30.000 km prin SUA
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
susținut de noile lecturi, mi-am amintit de o anumită poză. O poză xerox, alb-negru, pe format A4, ștearsă de timp și spălată de ploi, pe lângă care treceam nepăsător când o observam în graba pașilor pe pereții și coloanele ce străjuiau magazinul Romarta din Brăila. Sunt mult prea multe aceste poze! De unde-or mai fi apărut și astea? - îmi frământam creierii, mereu sâcâit, când îmi iuțeam pașii pentru a le depăși. Ele reprezentau chipul unei femei cu un punct desenat pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui Ceaușescu. O plimbare pe străzile lui ne coboară spre 1900, În Bucureștiul de dinainte de blocuri, cu vile și grădini. În 1990, Palatul Cotroceni a devenit sediul președinției României. Tot În Cotroceni se află Grădina Botanică, precum și Facultatea de Medicină, străjuită de statuia generalului doctor Carol Davila (1828-1884), unul dintre marii „Întemeietori“ pe care i-a avut România În secolul al XIX-lea; venit din Franța și naturalizat român, el a fondat Învățământul medical și a organizat serviciile sanitare românești. Bucureștiul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
seama că și ei făceau parte din visul meu. Clădirea școlii era o construcție zveltă de tip industrial cu uși mari de oțel care se înălțau aproape oriunde te întorceai și întregul campus era înconjurat de un frunziș des. Copacii străjuiau și acopereau școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai multe structuri de lemn - înșiruiri de bungalouri anonime punctate cu ferestre tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care îl abandonasem pe Coasta de Vest și mi-am dat seama că n-avea nici un sens să-i spun asta soției mele, care conducea, fiindcă parbrizul fu pe neașteptate potopit de rafalele de ploaie obturând palmierii și cactușii care străjuiau acum autostrada pe ambele laturi și, deasupra lor, geometria unei constelații dintr-o zonă temporală îndepărtată și tot atunci am realizat că n-avea nici un sens să-i atrag atenția lui Jayne nici asupra acestui lucru pentru că, în definitiv, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sieși, iar în amintirile mele totul era acolo - casa cu stucatură roz, mocheta verde și flocoasă, chiloții de baie din Mauna Kea, vecinii noștri Susan și Bill Allen - și puteam zări mașina crem 450 SL rulând pe benzile unei autostrăzi străjuite de portocali și lămâi, gonind spre o rampă de ieșire nu foarte departe de acolo, Sherman Oaks, și cândva în noaptea dinspre zorii zilei de 4 noiembrie am izbucnit în hohote de râs neîncrezătoare față de zgomotele care tunau în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rog ceva. Te duci cu mașina la garsoniera în care locuiește Aimee Light, cam la un kilometru de universitate, unde se găsesc o serie de bungalouri din cărămidă ocupate de studenții care nu locuiesc în campus și o parcare mare străjuită de pini. Mașina ei nu va fi acolo. Vei rătăci prin parcare în căutarea ei, dar n-o vei găsi nicicum (pentru că fusese dusă de la Orsic Motel și părăsită undeva) și atunci îți vor asuda palmele care astfel vor aluneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond, pe malul răsăritean al Iordanului. A nu se confunda cu cealaltă Betanie, aflată la câțiva kilometri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
M-rea Neamțu lângă care se întinde până în iaz o mare livadă. Dincolo de iaz viile și crama. Întemeiată în veac. XVII de un călugăr Hârjeu. Tună pe păduri și fulgeră... În biserică cântări armonioase, voce rusească, cu vorbe românești. Iazul străjuit de lănci de plopi subțiri. Livada aliniată și frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu copita, asemeni lui Pegas. Legătura calului cu apa și entitatea comună pe care o formează cu eroul inițiat prin mare are o bază mitologică și mai largă, căci, de la navele vikingilor, la gondolele venețiene și cei patru cai care străjuiesc magic intrarea în biserica San Marco din orașul insular, până la fântânile cu cai din centrul și nordul Olteniei și Munteniei de nord-vest, coada căucelor care se termină cu un cap de cal stilizat în sudul și vestul țării și frontoanele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acționa unitar și relația strânsă dintre ei îi va arăta ca o singură entitate. O altă formă pronominală neobișnuită dezvoltă și un complement intern, interacționând cu nivelul sintactic: „Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?”. A se străjui implică o stare de veghe acută, ce conștientizează pericolul asupra entității proprii. Reluarea ideii prin complementul intern accentuează obsesiv nevoia de ocrotire, dublată de tragismul eșuării. Stilistica verbului are funcția unei chei de boltă în decodarea textelor, prin puterea acestei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
satului sau de pe "hulă", dealul din zona pitorească a Susenilor. Am cunoscut și bucuria "omului de zăpadă", Tata dând adesea " În mintea copiilor", cum Îi spunea Mama, ajutându-ne sau chiar făcându-ne cel mai frumos "om de zăpadă". Îl străjuiam militărește ca nimeni sau nimic să nu-i producă vreo vătămare. Și dacă Tata se juca adesea cu noi trebuie să subliniez și limitele acestei iubiri părintești. Abaterile de la normă erau sancționate pe loc. Aveam vreo patru, cinci anișori. Nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Universitatea din Leipzig și alte unități de profil, dar mai ales: viața, obiceiurile și locurile de interes universal din Leipzig, Erfurth, Berlin, Meissen, Dresda, Potsdam, Weimar etc. Retrăiesc adesea momentele Înălțătoare de la concertele serale din biserica Sf. Toma (Biserica Thomana) străjuită de marele monument a lui Johan Sebastian Bach și sonoritatea deosebită a marilor catedrale gotice din Leipzig, Erfurth, Berlin etc. Îmi este vie emoția din Biblioteca Germană din Leipzig, unde mi s-a prezentat lista lucrărilor mele existente În fișierele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
plecat Într-o zi Însorită din Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin munții Neamțului a Început să viscolească. Numai Liviu știe cum am trecut prin munți. Pentru Înapoiere a luat ruta Brașov -Valea Prahovei, unde zăpada străjuia pe marginea șoselei ca În miezul iernii. Și astfel am devenit orfan de ambii Părinți. „Doctor Honoris Causa” Apropierea de cultura și știința occidentală a adus În ierarhia Învățământului superior și titlul științific suprem de Doctor Honoris Causa atribuit de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și frumoasa biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i În vârful muntelui cu o Înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserica este mare, frumoasă și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește În razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se În Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserica În vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
capitanes Generales". Construit în perioada 1776-1791, este considerat cel mai important edificiu colonial din Havana, fiind, pentru 176 de ani, centrul administrativ al Havanei, astăzi adăpostind "Museo de la Ciudad" Muzeul orașului. În Patioul edificiului, înconjurat de o vegetație luxuriantă și străjuit de doi palmieri imperiali, se află o statuie a Amiralului, datată 1862. Unul din principalele puncte de interes ale Havanei este "Cimitirul Columb", care atrage anual circa 200.000 de vizitatori. Inaugurat oficial la 30 octombrie 1871, a fost declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]