8,833 matches
-
Alteță. HAMLET: Ca dragostea femeii. (Intră doi actori, care îi interpretează pe Rege și Regină, numită Baptista.) REGELE DIN PIESĂ: Phoebus treizeci de ani a-nconjurat Globul lui Tellus de Neptun udat1 Și luna-n cer, cu razele ei reci, A strălucit în șir tot ani treizeci De când ne îndrăgim și Himeneu 2 Ne-a cununat să ne iubim mereu. REGINA DIN PIESĂ: Treizeci de ani iubirea noastră încă Să țină până timpul va s-o frângă, Dar, vai de mine, văd
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
mai spus de această nouă întâlnire, de fapt nici despre prima nu i-am dat detalii. Și, evident, am trecut sub tăcere și mărturisirea lui Artur. A douăzeci și patra însemnare Dimineața am făcut o plimbare pe malul lacului. Soarele strălucea, mă simțeam bine. Eram fericită și, în același timp, angoasată. Rezultatul a fost că m-am întristat. Simt că ceva lipsește din viața mea. Ceva care să-mi dea elan, să mă scoată din amorțeală. Poate că am nevoie de
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
tehnicizate până la ermetism, supuse modei și superficialității ale căror unic scop este promovarea academică. Într-un cuvânt, ele au atins pragul putrefacției. Din acest punct de vedere, atât Greil Marcus, cât și Werner Sollors sunt alegeri atent cumpănite. Primul a strălucit în scrierea unor cărți despre Bob Dylan ori Elvis Presley, despre rock and roll ori despre relația dintre film și politică. Al doilea, profesor american de origine germană, venea cu experiența studiilor interrasiale - o cerință obligatorie când e vorba de
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
pomeniți în istoriile literare sau în manualele de școală. Au fost dați uitării, pe drept sau pe nedrept, Emil Isac, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu, Emil Giurgiuca, Aron Cotruș, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Alexandru Andrițoiu, Ion Brad Tiberiu Utan și alții. Strălucește încă, dar parcă mai palidă decât altădată, steaua lui Lucian Blaga. Ion Horea este, până la un punct, un ardelean atipic, ca Marta Petreu și ca puțini alții. Nu e nimic la el din mesianismul social al atâtora dintre confrați. Nici
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
știe - cel al vulpii", spun versurile noului hit, intitulat "The Fox". Videoclipul este destinat să promoveze o viitoare premieră de talk-show, din 10 septembrie. Textul scris de duetul Ylvis, umoriști bine cunoscuți în țara lor - au propria lor emisiune TV -, strălucește prin absurditate...Videoclipul este produs de Stargate, echipă de producție care a colaborat și cu Rihanna și Katy Perry", scrie sursa citată. Pe site-ul Mother Jones, Bard Ylvisaker, care face duetul cu fratele lui, Vegard, se arată mirat de
Poate detrona "Gangnam Style", dar textul strălucește prin absurditate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63434_a_64759]
-
prea poate fi nici definit, nici etichetat. E o noțiune imponderabilă și volatilă, desigur, dar efectele ei sunt, totdeauna, manifeste. Ea ține de resorturile intimității, nu iese în lume și n-are instinct social. De aceea și face un tandem strălucit cu cinismul. De aceea se și apropie (până la confuzie uneori) de maladiile reale. Cu care, totuși, n-are prea multe în comun. Din această falsă îngemănare, însă, rezultă un pasaj de o frumusețe pur și simplu casantă: „Tristețea e un
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
arată a fi labirintul lăuntric al acestui maimult- decât-om, despre care spune cineva dintre eroii, prinși în vârtejurile sindromului Mîșkin, cineva, în chip cert, atins de îngerii marilor clarviziuni (reproducem din memorie citatul): prințul plutește undeva în nori și strălucește. Plutind și strălucind, el citește în viscerele propriului suflet, vai, cum nimeni nu știe să o facă. Și ce vede acolo?... „Cuvintele mi-s altfel, nu corespund ideilor, și asta-i o înjosire pentru aceste idei”, continuă neabătut prințul, măcinat
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
labirintul lăuntric al acestui maimult- decât-om, despre care spune cineva dintre eroii, prinși în vârtejurile sindromului Mîșkin, cineva, în chip cert, atins de îngerii marilor clarviziuni (reproducem din memorie citatul): prințul plutește undeva în nori și strălucește. Plutind și strălucind, el citește în viscerele propriului suflet, vai, cum nimeni nu știe să o facă. Și ce vede acolo?... „Cuvintele mi-s altfel, nu corespund ideilor, și asta-i o înjosire pentru aceste idei”, continuă neabătut prințul, măcinat de aceeași „înflăcărare
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
colegiul bucureștean Sf. Sava în care pesimismul lui Cioran este simțit (căci nu de o interpretare e vorba) ca un elixir de vitalitate. Foarte frumos, nu neapărat și adevărat. Autorul articolului, în entuziasmul lui mereu viu pentru Cioran, așa de strălucit ilustrat de eleva cu pricina, pleacă însă de la o premisă falsă: ca să dovedească interesul tot mai mare pentru scepticul nemoderat de la Rășinari, îmi reproduce câteva cuvinte despre inactualitatea acestuia pe care nu le-am rostit, nici scris. Le-a auzit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Îți spun de ce se teme cel mai tare poporul tău. De cine se teme. Care sunt cele mai cumplite coșmaruri care chinuiesc societatea. Și cu cine i-ar plăcea să se culce poporului tău”. Mai sînt de semnalat și analizele strălucite pe teme dintre cele mai contemporane cu care revista ne-a obișnuit de multă vreme - textul lui Bodo Mrozek despre bandele de stradă din Los Angeles, analiza operată de Perry Anderson asupra regimului lui Luiz Inacio da Silva din Brazilia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte. Este un devorator. Se încarcă de tot ce este în jur, banalul se dă de trei ori peste cap și strălucește în sensuri incredibile, imaginile îl urmăresc cu tot ce au ele rudimentar sau, dimpotrivă, extrem de sofisticat. Silviu Purcărete are o voluptate în a se lăsa chemat de părțile fierbinți ale unui text, de multe ori ocolite de alții. Cercetează, pur
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
T extul în sine nu ascunde decât puține delicii de stil, mai cu seamă săgeți sarcastice care joacă rolul unui fericit contrapunct, menit să mai tempereze tonul general al cărții care aduce mai degrabă a lamentație prelungită. Nici dialogurile nu strălucesc, fiind complet artificiale. Captivantă este însă descoperirea amănuntelor biografice care se ascund în spatele personajelor și faptelor descrise (de pildă, îndărătul rafinatului Sander, foarte probabil se află Titu Maiorescu - cumnat cu Mite Kremnitz), dar mai ales tabloul recompus al unei societăți
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
cititorul are toate șansele să fie dezamăgit de o istorie lacrimogen-romanțioasă, deloc surprinzătoare în final, și înțesată de formulări ușor prețioase. Dimpotrivă, citită în lumina contextului istoric în care a fost creat, ca rod literar al unei epoci, Astra va străluci.
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
fi ea, inclusiv cea pe care propria asistentă i-o impune. Tocmai de aceea, Marilyn are nevoie să își regleze acest mecanism emoțional, să-și potrivească oglinda care să-i reflecte magia - iar Colin servește drept oglindă a „adevărului” - pentru ca să strălucească pe deplin. Șocul emoțional la contactul cu actorii englezi vine și din faptul că aceștia nu o admiră direct, că o plasează mecanic într-un rol, iar această mecanică are drept expresie o punctualitate față de care actrița americană este mereu
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
între ea și ocazionalul Colin, ci între ea și publicul pe care Colin îl reprezintă, un public care să o iubească genuin, pentru simpla apariție, fie ea și o mască. Marilyn are nevoie de această certitudine că este iubită și strălucește prin iubirea celorlalți pentru a juca. Odată ce a captat această dragoste pasageră, ea va străluci lăsând asupra actorului britanic o amintire de neuitat care-l determină să se reîntoarcă la ceea ce-l definește cel mai bine, la teatru. În cele
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
un public care să o iubească genuin, pentru simpla apariție, fie ea și o mască. Marilyn are nevoie de această certitudine că este iubită și strălucește prin iubirea celorlalți pentru a juca. Odată ce a captat această dragoste pasageră, ea va străluci lăsând asupra actorului britanic o amintire de neuitat care-l determină să se reîntoarcă la ceea ce-l definește cel mai bine, la teatru. În cele din urmă, Marilyn a reușit să se strecoare cu abilitate lăsându-le măștile ei, iar
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
unui comunicat de presă transmis, duminică, de deputatul liberal Horea Uioreanu, reprezentantul FMI Jeffrey Franks, președintele României, Traian Băsescu și șeful Guvernului, Emil Boc, au păreri și fac analize, dar soluțiile reale și potrivite situației în care se află România "strălucesc prin absență". "Jeffrey Franks, Traian Băsescu și Emil Boc sunt trei oameni și toți trei cu veleități de premier. Astăzi România este cu adevărat «land of choice», fiind singurul stat din lume cu trei prim-miniștri, dar care pare neguvernat
Horea Uioreanu: România este singura ţară din lume cu trei prim-miniştri, dar care pare neguvernată () [Corola-journal/Journalistic/47077_a_48402]
-
nou pe minus. Salariile și pensiile vor îngheța, cauza înghețului fiind în însorita Grecie. România a devenit o țară a paradoxurilor. Fiecare dintre cei trei are păreri și face analize, dar soluțiile reale și potrivite situației în care ne aflăm strălucesc prin absență", se arată în documentul citat. Uioreanu susține că "cei trei corifei ai construcției economice au apelat la figuri de stil", pentru ca românii să priceapă bine ce îi așteaptă. "Astfel, domnul Franks ne-a sfătuit să facem din România
Horea Uioreanu: România este singura ţară din lume cu trei prim-miniştri, dar care pare neguvernată () [Corola-journal/Journalistic/47077_a_48402]
-
Și-atunci, mă-ntreb, cum de nu știa Mircea Mihăieș de asta? Stranie cronologie. Apoi. Conform casetei tehnice, Motanul a apărut la Cartea Românească. Sigla e cea știută, fontul e în bună regulă. Numai că pe site-ul editurii, Motanul strălucește prin absență. Să fie motanul Cheshire, cel mereu gata să se evapore? N-am idee. Doar că volumul, așa cum se prezintă el, seamănă izbitor de mult, grafic, cu reeditarea Bucuriei anonimatului, apărută, tot anul trecut, la Editura Semne. Chiar și
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
mega-vedete. În paralel, s-a ivit și o pleiadă de regizori de operă, de dirijori extraordinari (de la deja faimoșii, „clasicii” James Levine și Nikolaus Harnoncourt, la tinerii Marco Armiliato și Gustavo Dudamel), cum și industria spectacolelor filmate, în inima căreia strălucește inegalabilul Brian Large (cel mai răutăcios lucru care s-a spus despre el e că indiferent ce se petrece pe scenă, el tot pe Netrebko o așază în prim-plan!). Deutsche Grammophon, Classics, Decca ori Arthaus Musik sunt case de
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
poem în care formal e vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu aspirația de posesiune a autorului, cu accent doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină se retrage.// N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu./ Lațul mîinii e fraged, cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu aspirația de posesiune a autorului, cu accent doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină se retrage.// N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu./ Lațul mîinii e fraged, cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu./ Lațul mîinii e fraged, cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-a adăpostit în inima mea,/ în piramida fără oprire” (Ea strălucește). Performanța unei atari producții nu e identificarea cu pretextul tematic, ci alteritatea, îndepărtarea nostalgică de acesta, pînă la negație: „Nu mai am nici un semn de la tine. Uneori, marea vine la mine - și marea nu ești./ Uneori vine muntele - și muntele
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
de Wolfgang Amadeus Mozart, aria Parasei din opera Tîrgul din Sorocinsk de Modest Musorgski și, după părerea mea, cea mai realizată din punct de vedere vocal și interpretativ, aria din opera Sora Angelica de Giacomo Puccini (operă în care a strălucit, pe scena Operei Metropolitane din New York, celebra Renata Scotto). Eliza Preda, studentă în anul IV, a realizat orgoliosul proiect de a interpreta Habanera lui Carmen din opera cu același nume de Georges Bizet, punctul forte al mezzosopranelor din toate epocile
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
încă, soprană lirică. Trebuie să ținem cont că, în timpul studiilor muzicale, vocile se pot modifica, dar și că, în istoria operei, există destule soprane de valoare care au cîntat Carmen. Printre ele, Florica Cristoforeanu și Maria Callas. Vocea Elizei Preda strălucește în registrul mediu, iar finalul Habanerei a demonstrat-o. Cealaltă piesă, din ciclul de șase romanțe pentru voce și pian de Piotr Ilici Ceaikovski, aleasă de tînăra artistă, a fost compusă tot pentru voce de mezzosoprană. Aria Micaelei din opera
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]