6,757 matches
-
acasă. Cred că asta îl va ajuta să învingă toate dificultățile, să învețe despre țară și să-i sprijine pe oamenii ei. Este un principe al generației sale și am toată încrederea că își va păstra echilibrul, modestia, și că strălucirile trecătoare nu-i vor răpi din generozitatea și din luciditatea pe care le are astăzi. Am speranța că românii îi vor acorda din ce în ce mai multă încredere și afecțiune. ” (ASR Principesa Moștenitorare Margareta a României) “Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog
Principele Nicolae al României, lansare de carte la Curtea de Argeș [Corola-blog/BlogPost/93291_a_94583]
-
de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care să fie în mod clar în armonie cu tabloul. Artista se află ea însăși prinsă într-o relație subtilă între afectivitatea sa și mediul său. Puterea culorilor, strălucirea lor, reflectă profunzimea realității interioare a artistei. Tabloul devine o reprezentare a stării sale emoționale fizice și psihice” (Cristian Jequel, pictor, Franța). ( M.C.D. )
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
dublului triunghi intersectat. Echilibrarea cromatică este realizată prin cele două grupuri de albăstrele așezate pe suprafața mesei de o parte și de alta a ulcelei. Cromatica se rezumă la dominanta albastru - albastru violaceu pentru flori, de o mare claritate și strălucire a culorilor realizate prin așezarea materiei picturale cu cuțitul de paletă alternând cu tușe de pensulă cu dimensiuni medii pentru a sugera forma petalelor sau a androceului. Albastrul folosit în această lucrare este cel de cobalt cu mici adaosuri de
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
pictorul se desfășoară mult mai dezinvolt. Pastelurile cu peisajele de la Brebu arată o mai mare stăpânire și ușurință în așezarea culorilor devenind, odată cu tema și lipsa încorsetării cerută la portret, mult mai solare, mult mai proaspete, dar fără a avea strălucirea culorilor de ulei. Ca și la pictura în ulei pictorul folosește desenul după așezarea câmpurilor de culoare pentru a sublinia prin accente elementele de compoziție. Ceea ce înseamnă acută și accent în tehnica picturii ulei, la tehnica pastel acestea trec în
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
conceptului numit”. După ce face o incursiune captivantă, dar deosebit de succintă, de la vechea critică impresionistă (,,decisă să dovedească faptul că, printre muzele care inspiră artele, se află și o muză a criticii literare: a zecea muză”), care a dat o mare strălucire artei portretului - până la noua critică postbelică (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul rămânând ostracizat), Eugen Simion exemplifică la modul foarte convingător prin: Nicolae Iorga - un rafinat portretist (,,așa cum se arată în carte”, punctează ex-președintele Academiei Române), Eugen Lovinescu: indiscutabil, maestrul
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
poet... / ... Și ce-am mai vrut să fiu? / Voit-am a mea limbă să fie ca un râu / D-eternă mângâiere... și blând să fie cântu-i...” (Icoană și privaz) 15 iunie 2014. O zi de cumințenie și de smerenie în fața strălucirii versului tău, Emin al nemuririi, Emin al înstelării, Luceafăr viu și tainic, „vultur de aur, cu-aripile de foc...” Povestea magului călător în stele) 15 iunie 2014. Priviți spre bolta-n stelată, El „trece dus pe steaua ce zboară ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
înțelept, un artist rafinat, care îmbracă muzica poeziilor într-o orchestrație de o rară măiestrie. Sunt trei lieduri după poezii ale lui Hermann Hesse: Primăvara, Septembrie și La culcare, iar ultimul lied este după poezia lui Joseph von Eichendorff: În strălucirea purpurie a amurgului. Cel care are meritul de a le fi înmănunchiat într-o singură lucrare, care a pus și titlul: Ultimele patru lieduri, era un foarte bun prieten al lui Strauss, Ernst Roth, șef editor la Boosey & Hawkes, o
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
Scrisoarea I și Glossă de Mihai Eminescu, la Corydon de Radu Stanca și Mama de Titina Nica Țene. Valorificarea acestei “surprize” actoricești în edițiile viitoare ar fi de natură să ridice calitatea lecturii unor texte, care merită să-și arate strălucirea adevărată în fața unui public iubitor de frumos ca cel de la Festivalul bistrițean. Nu ar trebui să lipsească pe viitor de la dezbaterile și prezentările sesiunii festivalului nici liceenii talentați în domeniul literaturii, care ar avea multe de aflat și învățat din
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
cu fața de o albeață stranie, doar pomeții obrajilor îi păstrau o ușoară tentă trandafirie. Frapantă mi se părea a-i fi doar privirea, avea niște ochi luminoși, de parcă ar fi fost conectați la o sursă misterioasă de sporire a strălucirii lor. De copil, nu suportam să fiu obiectul unei cercetări prelungite. Dacă acest lucru se întâmpla dintr-un motiv sau altul, intram aproape numaidecât în panică, nu-mi mai găseam liniștea până când nu izbuteam să scap de sub observația celui ce
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
păcii respiră printr-un puternic mesaj adresat contemporaneității, de reîntoarcere către valorile moral-creștine ce au consacrat și individualizat spiritualitatea poporului român. Cartea este un vis de lumină devenit realitate, o străfulgerare inițiatică într-o lume, pur și simplu, lipsită de strălucire. (Gheorghe A. STROIA) *** APOSTU PANAITACHE VULTUREANU (Comănești, Bacău): VISAREA VIEȚII Inedită este și viziunea poetului asupra arhitecturii vieții și creației. Construindu-și, după propria percepție o altă valență a piramidei lui Maslow, poetul ridică pe un rug, cel mai probabil
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor, până în limpezirea strălucirilor. Poate că ele te prind de mână, de picioare, de umeri, de piept, ca într-un dans în care îți râde ființa, vor să te aducă aproape, punți între respirații, între bătăile inimii, să unească punctele cardinale, să sudeze lumina
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
prima bibliotecă publică în urbea ce i-a fost leagăn și loc de odihnă veșnică, ne-a inspirat și ne-a dat putere de a-i cinsti memoria și a păstra peste veac valorile locului. Pentru frumusețea sufletului său, pentru strălucirea minții sale, pentru bucuria noastră lăuntrică de-a ne ... Citește mai mult Dacă timpul nu există, ci doar viața pe care o trăim - pentru a lăsa ceva în urma noastră, semn că am existat - atunci putem spune că înființarea Asociației Societatea
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
prima bibliotecă publică în urbea ce i-a fost leagăn și loc de odihnă veșnică, ne-a inspirat și ne-a dat putere de a-i cinsti memoria și a păstra peste veac valorile locului. Pentru frumusețea sufletului său, pentru strălucirea minții sale, pentru bucuria noastră lăuntrică de-a ne ... XXII. UN OM „DĂRUIT” - EMILIA ȚUȚUIANU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015. Cu ani în urmă am cunoscut un om care se evidenția nu numai
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
copiii la școală în general și ceea ce au nevoie să știe pentru a avea succes în viață. Vizitele mele în școli și licee mă lasă de multe ori descumpănita pentru că mă îngrijorează două lucruri pe care le observ: lipsa de strălucire din ochii copiilor indiferent de subiect/materie/domeniu pe de o parte și relația de pură subordonare și autoritate impusă prin forță dintre profesori și elevi. Cred că în general românii că nație suferă de un ușor complex de inferioritate
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
de dor, zbucium și speranță prin care se descătușează și pornește în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
duce cu lumea poetul nu se va sfârși până când nu va readuce zâmbete acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace acolo unde vuiește răul, până când nu va îmbrăca pe cei sărmani și până când glia sa nu va avea strălucirea de altădată, “dreptatea fiind un lucru sfânt”. Vlăstar al munților și “fiu falnic din pelasgi”, Sandu Cătinean se închină doar Domnului și țării sale, iar pașii săi sunt vegheați de credință. “Purtându-și doinele de gât” ca pe niște simboluri
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce? Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis... S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta, mai vine un an...fără ei...fără altceva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce?Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis...S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta, mai vine un an...fără ei...fără altceva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cazeze acolo într-o zi,dar ziua aceea părea acum atât de-ndepărtată. Peste drum,amplasată chiar pe plajă ,o șpeluncă cu terasă umbrită de acoperișul boltit din paie, deasupra celor câtorva mese de afară,contrasta puternic cu luxul și strălucirea construcției de vis-a-vis. „ Zorba the greek ” scria pe o pancardă de lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. „Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asupra oricăreia din ideile moderne și să supun puțina mea știință aprecierii științei voastre, reluă Dante. De altminteri, ar fi destul de nepoliticos din partea uneia dintre autoritățile supreme ale Comunei să nu aducă un omagiu bărbaților care se Încumetă să dea strălucire Florenței. Spițerul rămase tăcut preț de câteva clipe, mijindu-și ochii. Câteva clipe care lui Dante i se părură prea lungi. Dar mai apoi pe chip i se deschise acel zâmbet cordial pe care Îl mai văzuse, ștergând masca felină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apoi o a doua și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături orientale, cu multă iscusință machiat cu un strat subțire de carmin, care Îi conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
excelenței alternativei pe care o susținea. — Dar acțiunea oamenilor, luminată de Dumnezeu, i-a alăturat Soarelui spiritual un al doilea Soare, temporal, În figura Împăratului roman. Se pare că uitați acest lucru. — Teoria dumitale, messer Alighieri, pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să nu găsească termenul adecvat. — Nesăbuită, poate? șuieră Dante. Celălalt ridică din umeri. Nu, nu nesăbuită: perversă. — Voi ști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii mari din aur. Apoi, cu un gest plin de grație, se așeză pe scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]