2,407 matches
-
ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
văzută ca o apariție miraculoasă. Nuclee și formulări convenționale sunt risipite într-o masă de textualizări improprii și confuze, într-un limbaj sărac, cu construcții uzate sau plate. După două cărți insignifiante de proză scurtă: Din vremuri depărtate... (1918), Virtuți strămoșești („legende și istorisiri morale”, 1934), S. trece la roman. Moartea locotenentului Fulga (I-II, 1937) încearcă o reconstituire parțială a întâmplărilor din perioada august 1916-august 1917. Pe fondul reacției generale de entuziasm, la intrarea României în război, apar și unele
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
completează imaginea unui autor plin de osârdie, dar fără vocație. SCRIERI: E ceasul din urmă, Iași, 1915; Tăcere, pref. V. Demetrius, Iași, 1916; Din vremuri depărtate..., Siliștea-Neamț, 1918; Murmur de izvoare..., Târgu Neamț, 1931; Spre lumină, Târgu Neamț, 1932; Virtuți strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui secol..., Piatra Neamț, 1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o „panoramă a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
cititorii cu literatura și cultura română, pentru a contribui la schimbarea mentalităților în această parte a țării. Acțiunea de culturalizare devine principalul mobil al gazetei. Preocuparea pentru cultivarea limbii române în Basarabia este explicită în articole ca Moldoveni, grăiți limba strămoșească de Pan Halippa, Moldoveni sau români? de Nicolae Dunăreanu. Sunt selectate scrieri de Emil Gârleanu, Nicolae Beldiceanu, George Coșbuc, C. Sandu-Aldea, dar se publică și versuri de V. Alecsandri, Mihai Eminescu, Duiliu Zamfirescu, Panait Cerna, St. O. Iosif, Alexie Mateevici
SOARELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289740_a_291069]
-
La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906). Nici versul nu reușește să reliefeze adevărul trăirii în fața comunei filosofii pesimiste, cum se întâmplă în paginile grupate sub titlul Din pana suferinței (1888), iar poezia patriotică - Țara mea (1905), Spade strămoșești (1915), Cântă Dorna (1939) - rămâne și ea convențională. Totuși, oda La Columna lui Traian a fost recitată la Roma, în Forumul Roman, când o delegație de români a depus aici o coroană de bronz. Interesante, scrise cu nerv, sunt impresiile
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
amintiri din Italia, București, 1900; Calvar, București, 1901; Mirza, București, 1904; Conferințe și discursuri, București, 1905; Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire, Ploiești, 1905; Țara mea, Ploiești, 1905; Stâlpi de pază, București, 1906; Fata tatii, București, 1912; Spade strămoșești, București, [1915]; Băiatul mamei, București, 1917; Schițe și amintiri din Cehoslovacia, București, 1925; Simfonii din trecut, București, 1927; Mătușica Dița, București, [1928]; Domnul Bădină, București, [1931]; O româncă spre Polul Nord, București, 1932; Dumitrițe brumate, București, 1937; Cântă Dorna, București, 1939
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
niciodată, nu a propagat iubirea pentru ceea ce este românesc cu o mai ardentă convingere decât N. Iorga. Din tot ceea ce a scris, în toate domeniile, iradiază o prețuire infinită, o mândrie jubilantă pentru trecutul eroic, pentru arta populară, pentru datinile strămoșești, pentru creațiile de cultură apărute de-a lungul secolelor, o dragoste fremătătoare pentru frumusețea țării. Dorind să vadă literatura angajată în serviciul cauzei naționale, a afirmării valorilor spirituale specific românești, N. Iorga îndemna scriitorii să producă opere organic integrate în
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Constantinescu-Stans, și-a deschis primul număr cu programul „Daciei literare”, devenit astfel și al ei. Aceleiași voințe de menținere în marginile tradiției îi dăduse expresie, în 1894, „Vatra”: „Trebuie să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putință, la vatra strămoșească, la obârșia culturală a noastră”. Și din articolele-program și din beletristica tipărită în paginile lor, se va vedea clar că publicațiile din sfera „Sămănătorului” nu năzuiau la crearea unei literaturi noi, ci la perpetuarea și sporirea celei existente. Accentul nu
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
și desăvârșit , de-a lungul veacurilor, de Biserica Ortodoxă. Drept dovadă că poporul român este un popor creștin încă de la formarea sa stau mărturie și creațiile populare, precum tradiția încondeierii ouălor. Prin această tradiție, romanii și-au exprimat credința creștină strămoșească nestrămutată. Prezența în creștinism a ouălor roșii este una simbolică și reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe din mormintele vechi ale creștinilor au fost descoperite și coji de ouă. Se pare că acest aliment
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
Dumnezeu, căci așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Unicul Său Fiu pentru ca lumea să nu piară ci să aibă viață veșnică. Hristos mai este numit și „ Adam cel nou” pentru că a venit să ridice păcatul strămoșesc și astfel să ne mântuiască. Această mântuire este valabilă pentru toți și se numește mântuire obiectivă. Mântuirea subiectivă, este strădania noastră personală prin care urmărim să ajungem la starea de sfințenie sau la asemănarea cu Dumnezeu. Numai omul a fost
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
închinată întotdeauna celor trei persoane ale Sfintei Treimi. Mai este numită Ziua Domnului. Păcatul Păcatul ucide sufletul. El nu e doar ceea ce facem împotriva voii lui Dumnezeu, ci și gândul la o nelegiuire sau vorbirea de lucruri rele. Păcatul este strămoșesc ( cel săvârșit de Adam și Eva în rai; prin naștere se moștenește de fiecare om; se șterge prin Sfânta Taină a Botezului). Păcatul mai poate fi personal și acesta poate fi ușoar sau greu. Păcatele grele se împart în: Capitale
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
conștiință națională creatoare. Rubrică, de bună calitate, „Tribuna culturală”, valorează cât o întreagă revista. Alături de aceasta, mai sunt deschise rubricile „Semnele vremii”, „Curierul economic-social”, „Cronică Brașovului”, „Tribuna pentru popor”, „De luni până sâmbătă”, „Pagina școalei”, „Săptămâna în imagini”, „Cartea, credința strămoșeasca”, „Brașovul în 24 ore”, „Ultimă oră”, „Ecouri de la frați” ș.a. De remarcat și „Cotidian”, rubrică susținută de Octav Șuluțiu, sau „Meridian”, redactată de Ion Oana. Colaborează mai toți intelectualii de frunte ai Transilvaniei. Sectorul de poezie este ilustrat de Aron
TRIBUNA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
el urmează modelul lui V. Alecsandri, pe care îl dezvoltă prin introducerea unor elemente particulare. Este preocupat mai ales de reliefarea dimensiunilor patriarhale, a vieții pastorale din Munții Pind, conturate fără ostentație. În versul lui străbate îngrijorarea pentru pierderea graiului strămoșesc și a etniei înseși. Amenințarea vine de la un dușman în fața căruia totul se prăbușește („Că ardu-a noastre case / Și moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
-se în ftiziologie. Întemnițat în 1936, 1938-1940 pentru implicare în mișcarea legionară, va fi închis și în timpul regimului comunist (1948-1963). După eliberare își va relua activitatea profesională la diferite sanatorii TBC. Z. a publicat puțin în presa vremii, la „Glasul strămoșesc”, „Buna Vestire” și la „Armatolii” (1940), publicația lui Constantin Papanace, unde va fi și redactor. Poezii a trimis la reviste din străinătate, precum „Zborlu a nostru” din Germania și „Fenix” din Macedonia iugoslavă. După 1990 a colaborat la „Deșteptarea”, „Dimândarea
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
N. N. Vasiliu; secretar de redacție: G. V. Botez, apoi Gh. D. Rânzescu. Într-un moment pe care îl crede de „îmbolnăvire a sufletului național”, redacția își propune realizarea ideii de unitate culturală, prin educația celor mulți și prin cultivarea tradițiilor strămoșești. În sumar intră versuri de Zaharia Stancu, Radu Gyr, Petre Strihan, I. Valerian, George A. Petre, G. Tutoveanu, Vintilă Russu-Șirianu, Mircea Pavelescu, Ioan I. Ciorănescu, George Pallady, D. Iov, George Talaz, G. Boldea, Al. T. Stamatiad, F. Aderca, N. Milcu
ŢARA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290063_a_291392]
-
op. cit., II, 2, p. 63) recomandă păstrarea practicilor de cult, așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon - și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ani. „Cronicarul satului”, Ion Ghinescu, odihnească-se și el în pace, i-a închinat un poem din care mi s-au întipărit în minte versurile de început: „Ai albit de-atâta drum,/ Casă părintească./ Amândoi vom fi de-acum/ Vatră strămoșească”. E rândul meu acum... Mă conduc după dictonul lui Spinoza „Să nu ridiculizezi, să nu deplângi și nici să nu disprețuiești, ci să te străduiești neîncetat să înțelegi acțiunile umane”. Examinez „dosarul de cadre” al tatălui meu nu pentru a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al rusificării. Personajele sunt niște dezrădăcinați, înstrăinați în vatra strămoșească, ale cărei temeiuri morale au fost surpate. Ideea încrucișării absurde a mistreților cu scroafele este o proiecție grotescă a experimentelor monstruoase care au distrus comunitatea rurală basarabeană. P. a mai publicat volumul de proză Păsări mergând pe jos (2001; Premiul
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie”, înăuntrul căreia se trăiește în absolut. Repetarea prin veacuri a unor situații fundamentale, dar în decor schimbat, e modul participării la eternitate: o stare
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
se arată că P.r. va urmări să îndrepte interesul publicului larg către problemele politice, culturale și literare la ordinea zilei. Un editorial din 1888 subliniază nevoia dezvoltării gustului pentru lectură, în scopul consolidării sentimentelor naționale și al cultivării datinilor strămoșești. Beletristica inserată se circumscrie acestui program. Th. Alexi este autorul unor nuvele istorice prolixe, al unor comedii (Vistavoiul Marcu), pe care le traduce și le localizează fără a indica sursa, al unei tragedii (Domnul Tudor) și al unui vodevil, Lăcustele
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
și scrierile în proză. Imaginile sunt simple și limpezi, iar coloritul poeziilor luminos, cu tonalități calme, aproape idilice. Atitudinea față de viață e, în esență, horațiană. Realizate sunt și satirele, scrise de pe pozițiile junimismului și vizând îndeosebi înstrăinarea, renunțarea la obiceiurile strămoșești. În 1878 i s-a jucat piesa-proverb Lupul și barza, urmată, după puțină vreme, de comedia Pe malul gârlei și de Pribeagul. Toate trei conțin aluzii la evenimente politice ale epocii, ceea ce și explică succesul lor. Se disting prin stilul
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, În legătură cu participarea episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamț, BOR, 1987, 3-4; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie de la Neamț, în Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, coordonator Nestor Vornicescu, București, 1987, 483-495; Călugărul Ioannikios (Muntele Athos), A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy (Velichkovsky), RSE, 1991, 3-4; Alexandru Duțu, Pour une histoire de la dévotion sud-est européenne. Contributions récentes, RSE, 1991, 3-4; Paul Mihail, Slujba
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]